Invatatura Sfantului Atanasie cel Mare despre mantuire
Sfantul Atanasie cel Mare este marele aparator al invataturii despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos. El a aparat aceasta invatatura deoarece si-a dat seama ca de Dumnezeirea lui Iisus Hristos este legata mantuirea noastra in sensul ei deplin si definitiv.
In acest sens mantuirea nu e posibila decat printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu, izvorul suprem al vietii, care atunci cand e deplina produce indumnezeirea fiintei umane. Indumnezeirea reprezinta o imprimare a trasaturilor dumnezeiesti in aceasta fiinta, adica o unire interioara a ei cu Dumnezeu. Dar tocmai pentru ca Cuvantul este Dumnezeu adevarat, care s-a facut si om adevarat, mantuirea consta intr-o transformare sfintitoare si indumnezeitoare a naturii umane si nu intr-un act de simpla rascumparare juridica, savarsita in afara naturii umane si fara efecte transformatoare asupra ei.
Mantuirea inteleasa ca indumnezeire si ca victorie asupra mortii, implicata in ea, are si aspectul unei intariri a naturii umane prin intarirea spiritului ei. Dar mantuirea nu rezulta numai din intarirea spiritului impotriva ispitelor trupului, prin prezenta plina de putere a lui Dumnezeu in el, ci capata un caracter si mai complex, ba s-ar putea spune unul de-a dreptul paradoxal. Caci victoria asupra mortii - datorita intaririi spiritului nostru impotriva pornirilor carnii sau a egoismului nostru, prin indumnezeire - nu consta in puterea de a ocoli moartea, ci se obtine printr-o acceptare a mortii.
Sfantul Atanasie vede deci mantuirea rezultand pe de o parte din indumnezeirea naturii umane asumate de Fiul lui Dumnezeu, pe de alta din acceptarea mortii acestei naturi.
Dupa Sfantul Atanasie, daca Hristos n-ar fi primit moartea in trupul Sau, El n-ar fi invins-o pentru totdeauna, pentru ca trupul nostru n-ar fi devenit purtatorul unei puteri dumnezeiesti care invinge moartea din interior, care devine inaccesibil mortii dupa ce odata a fost invins. Daca Dumnezeu ar fi eliberat trupul nostru de moarte tinandu-l in afara ei, acesta ar fi cazut iarasi sub puterea ei cum s-a intamplat cu Adam : "Daca, datorita puterii Sale ar fi poruncit si blestemul s-ar fi dezlegat s-ar fi aratat puterea Celui ce a poruncit si omul ar fi devenit cum a fost si Adam inainte de cadere, primind harul din afara si neavandu-l conexat cu trupul ... Ba poate ar fi fost si mai rau, caci a invatat sa pacatuiasca. Fiind astfel, daca ar fi fost convins de sarpe, iarasi ar fi fost necesara porunca lui Dumnezeu pentru dezlegarea blestemului. Si asa ar fi fost o continua trebuinta de porunca si oamenii ar fi ramas vinovati si supusi pacatului, avind mereu nevoie de iertare si niciodata nu s-ar fi eliberat, fiind mereu trupuri si mereu biruiti de legea neputintei trupului".
Adevarul ca moartea a putut fi biruita in mod real de Domnul numai intrucat a fost primita in trupul Sau, devine inteles daca luam in considerare ca si afectele au putut fi slabite in trupul nostru numai intrucat au fost primite de Hristos in trupul Sau. Caci moartea este, in ultima analiza, si ea un afect, sau o trasatura patimitoare, trasatura patimitoare culminanta a trupului nostru. Daca Dumnezeu ar fi tamaduit aceste afecte (slabiciunile, moartea) numai din afara, ele ar fi aparut din nou in firea noastra. De aceea si-a facut Cuvantul propriu Siesi trupul nostru cu afectele lui, ca sa le biruiasca dinauntru si sa mentina acest trup vesnic liber de ele. "Slabiciunile noastre le-a tamaduit El insusi, ca sa nu lase pe oameni iarasi supusi mortii, vindecand trupul numai din afara, cum a facut totdeauna".
Credinta in inviere ii face pe crestini sa nu se teama de moarte ca de un sfarsit definitiv al vietii, deci nici sa se lase robiti in mod exagerat de afecte ca mijloace de prelungire cu orice pret a vietii. Pe de alta parte, ei cred ca din trupul inviat al lui Hristos le vin prin Duhul Sfant, puteri in suflet si in trup prin rugaciune. Toate rugaciunile Bisericii Ortodoxe cer, pe langa mantuirea vesnica, putere de la Dumnezeu pentru trup si pentru suflet, pentru biruirea ispitelor, pentru luminarea si intarirea sufletului, ca sa lupte impotriva pacatelor ca satisfacere exagerata a afectelor. In aceasta putere e marea lor nadejde, nu in satisfacerea exagerata a afectelor.
Petru Sfantul Atanasie mantuirea subiectiva se obtine prin efortul omului de a deveni, cu puterea lui Hristos care si-a indumnezeit trupul, comunicata lui, sfant si indumnezeit. Se degajeaza din aceasta doctrina despre mantuire marea incredere in posibilitatea omului de a deveni sfant, sau indumnezeit in Dumnezeu. De aceea se poate spune ca Sfantul Atanasie apara invatatura despre Dumnezeirea deplina a Cuvantului, nu numai din increderea ce o are in iubirea lui Dumnezeu fata de om, ci si din increderea ce o are in om, in capacitatea acestuia pentru unirea cu Dumnezeu. O buna parte din crestinism a pierdut mai tarziu aceasta incredere.
Invatatura Sfantului Atanasie despre mantuire are un caracter net spiritual si in consecinta, o spiritualitate practica, transformatoare a intregii fiinte umane, sau o vointa de a spiritualiza intreg trupul si toata viata concreta a omului. In comparatie cu ea teoria juridica a rascumpararii apare ca o adevarata mitologie. Poate aceasta mitologie juridica explica reactia demitologizanta a lui Bultmann, care vrea sa vada mantuirea intr-o experienta spirituala. Este regretabil numai ca aceasta experienta spirituala nu e vazuta ca eficace in viata concreta a omului, in relatiile lui sociale, in relatiile cu lumea.
Doctrina despre mantuire a Sfantului Atanasie ca actiune de indumnezeire a tuturor prin trupul lui Hristos, nu poate fi inteleasa daca nu se tine seama de doua implicatii ale ei: de o anumita cuprindere a tuturor persoanelor umane in Hristos; de o anumita cuprindere a cosmosului insusi in El. Trupul purificat si inviat al lui Hristos sta intr-o legatura cu trupul nostru al tuturor. El e ca un aluat, sau ca un focar iradiant, innoit si inviat, al intregii corporalitati umane. Deoarece coruptia si moartea era in om, nu in afara, "in mod cuvenit Cuvantul s-a folosit de trup ca de un organ si s-a extins la tot".
Cuprinderea potentiala a noastra in Hristos si in raza mantuirii Lui si conditionarea actualizarii ei de realizarea legaturii in iubire, care se degajeaza si ea din doctrina Sfantului Atanasie, se impune azi si ea mai mult ca in trecut in vederea ajutorarii omenirii. Forma durabila a acestei cuprinderi nu poate veni decit dintr-o dezvoltare a comuniunii, ca conditie a mantuirii, ca conditie a salvarii chiar din greutatile pamantesti, dar si ca forma a unitatii crestine, de a carei dorinta e cuprinsa azi tot mai mult omenirea crestina. Biserica cea una, spre care tinde crestinismul, se contureaza tot mai mult ca Biserica comuniunii. Dar dincolo de Biserica, crestinii trebuie sa simta o responsabilitate pentru toti oamenii.
Pentru Sfantul Atanasie, mantuirea se desavarseste prin invierea tuturor sau prin desfiintarea generala a mortii. Hristos a facut inceputul mantuirii in acest inteles, prin invierea Sa. Moartea, a acoperit sensul existentei, care e una cu Intelepciunea sau cuvantul lui Dumnezeu, reflectata cu bogatia de sensuri sau de "cuvinte" eterne cuprinse in El, in creatie. Invierea lui Hristos, facand transparent pe Logosul creator in trup, redescopera sensul, sau sensurile intregii creatii.
Prin aceasta, doctrina despre mantuire a Sfintului Atanasie are un pronuntat caracter eshatologic. Toata creatia tinde spre invierea generala ca spre sensul ei deplin si spre desavarsirea ei in Dumnezeu. Revelatia clara a lui Dumnezeu in creatie si revelatia sensului creatiei coincid, si ea va atinge deplinatatea la invierea generala.
"Intelepciunea lui Dumnezeu, care inainte se arata prin chipul ei in creaturi ... si prin ea arata pe Tatal ei, dupa aceea ea insasi, fiind Logosul? s-a intrupat, ceea ce spune si Sfantul Ioan (Ioan I, 14) si dupa desfiintarea mortii si mantuirea neamului nostru, s-a revelat si mai mult pe Sine insasi si prin ea pe Tatal ei".
-
Sfanta Nina; Sfintii Parinti ucisi in Sinai si Rait; Odovania Praznicului Botezului Domnului
Publicat in : Calendar ortodox -
Ce au in comun Sfintii Parinti si reclamele ?
Publicat in : Editoriale -
Sfintii Parinti de la Sinodul al II-lea Ecumenic
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfintii Parinti despre starea din rai si iad, dupa judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Sfintii Parinti - Despre Trup
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.