Sa ai credinta fara sa te manifesti ca atare, fara sa faci parte integranta dintr-o parohie, dintr-o comunitate, dintr-o fratietate a altor crestini, care se aduna in biserica sa slujeasca Sfanta Liturghie, adica sa-L aiba pe Hristos in mijlocul lor si in ei insisi, este o mare ineptie. Nu e nimeni credincios si nu poate nimeni sa creada in Dumnezeu - daca socotesti credinta ca relatie personala cu Dumnezeu - in afara legaturii sale prin slujbe si printr-o rugaciune personala, care este continuarea slujbelor.
Dar nu poti sa te rogi numai acasa si sa spui: "N-am nevoie de biserica, fiindca eu sunt in relatie cu Dumnezeu numai personal." Trebuie sa te duci la biserica, pentru ca numai acolo te poti intalni cu toti in starea cea mai inalta pe care ne-o putem imagina, a comuniunii intre oameni.
Niciodata in lumea aceasta oamenii nu sunt mai adunati, mai infratiti si mai uniti ca la Liturghie. Liturghia ne uneste unii cu altii si cu Hristos, ne da puterea lui Dumnezeu ca noi sa continuam o viata crestina si acasa, prin rugaciunea personala, prin faptele bune si prin post, prin tot ceea ce facem. Liturghia este baza, fundamentul. Nu se poate o viata crestina sanatoasa si normala care sa faca abstractie de Liturghie.
S-ar putea sa fie oameni care sa se roage numai in casele lor, dar stiti ce superficial e crestinismul si credinta lor? Atat de superficial incat ei nu vor fi niciodata crestini cu adevarat. Or crestinul nu poate sa faca abstractie de slujba Bisericii, mai cu seama de Liturghie, de impartasirea cu Hristos euharistie. Hristos in Liturghie este puntea ontologica intre cer si pamant, intre Dumnezeu si om.
Cine crede ca-L poate inlocui pe Hristos din Liturghie cu unul sentimental, moral, numai asa cum il au sectele, un Hristos pe care il cautam in cantece populare batand din palme si dansand in ritmul acestei muzici s.a.m.d., acela se intalneste cu un Hristos mai mult cu numele decat cu puterea, cu viata si cu darurile Sale pe care le primim in Liturghie.
Sigur ca este posibil orice in lumea aceasta, si tocmai de aceea sunt atatea secte si atatia oameni care gandesc atat de diferit, pentru ca au iesit din acest centru de gravitatie care este pentru viata crestina Euharistia, Liturghia, slujba Bisericii. Si atunci, daca nu mai e Euharistie, daca nu mai e Biserica cu slujbele ei, o Biserica in continuitatea Bisericii apostolice, atunci poti sa inveti orice, poti sa-ti permiti orice, poti sa ti-L imaginezi pe Hristos oricum. Te duci, deschizi Biblia si ti se pare ca e asa si pe dincolo; asa fac toti oamenii azi. Or singura cale normala de traire autentica a lui Hristos este calea slujbei, calea Liturghiei, calea Euharistiei, care se continua in viata noastra personala de familie si de lucru si de tot ceea ce facem in lumea aceasta.
IPS Serafim Joanta
-
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.