Nu demult a venit la consultaţie o femeie de patruzeci şi ceva de ani. In familia ei se întâmplase o nenorocire: fiul ei devenise narcoman. Situaţia era tipică: bolnavul nu găsea de cuviinţă să meargă la doctor, era străin de Dumnezeu şi de Biserică. Cu mama sa aproape că nu comunica. Din casă dispăreau lucrurile. Femeia era plânsă, chinuită. La prima vedere s-ar fi părut că situaţia este fără ieşire.
De unde să încep discuţia? Sfântul Serafim de Sarov, marele rugător al Rusiei, spunea: „Dobândeşte duh de pace, şi mii se vor mântui în jurul tău." Nouă nu ne trebuie mii: în această situaţie concretă principalul este ca fiul şi cei ai casei să dobândească pace sufletească şi mântuire. Am spus că este foarte important ca ea însăşi să înceapă să se roage fierbinte pentru fiul său, să îşi revizuiască viaţa, să se pregătească pentru spovedania generală, că trebuie să realizeze însănătoşirea duhovnicească a mediului din jurul fiului bolnav. Cum să facă asta? Să sfinţească locuinţa, dacă este posibil, să se cunune cu soţul, dacă acesta e pregătit. Să-şi pomenească fiul la slujbe. Toate aceste doctorii duhovniceşti dau rezultate simţitoare.
I-am povestit următorul caz. Un medic, cunoscut al meu, bea crunt, ducea o viaţă dezmăţată. Ce-i drept, iubea bolnavii şi se purta bine cu ei. Probabil, pentru aceasta a făcut Dumnezeu milă cu el. Iar mama lui e o femeie profund credincioasă, şi doar ea ştie câte lacrimi a vărsat, câte rugăciuni a înălţat către Dumnezeu pentru fiul ei - dar nu era nici o nădejde de îndreptare, şi familia lui era în pragul destrămării. Iată însă că într-o dimineaţă trebuia să predea garda, iar el băuse deja. Se simţea groaznic. Stătea pe canapea în camera medicilor, şi i-a căzut privirea asupra icoanei Maicii Domnului, ce se afla în calendar.
Cum a putut să se roage în starea aceea e greu de spus; nici nu ştia vreo rugăciune, însă a simţit limpede că într-o clipă a „zburat" de pe capul lui o anumită necurăţie. Imi povestea că după aceea nici nu a mai putut să se aşeze pe canapeaua aia. Omul nostru s-a schimbat cu desăvârşire: a venit la credinţă, s-a îmbisericit pe el însuşi şi pe copiii săi. Bineînţeles, a încetat să mai bea.
Nu scrie, oare, în Scriptură: Veţi spune muntelui acestuia să se mute, şi el se va muta? Citim aceasta, dar în inimă avem îndoieli: „Dar cum o să se mute?" Păi nu mai are cum să se mute dacă nu crezi în asta. Pe când Apostolul Petru, având credinţă, a mers pe apă. Indrăzneşte! i-a zis Domnul. Petru a mers, dar după aceea s-a îndoit şi a început să se scufunde. Ei bine, şi această întâmplare cu colegul meu arată că nu trebuie să deznădăjduim vreodată. Trebuie să credem. I-am spus femeii cu pricina că nu există nici un moment în care să fim în afara lui Dumnezeu şi fără Dumnezeu. I-am arătat spaţiul dintre noi şi am zis: „Aici, între noi, este Hristos, fiindcă în dimineaţa asta m-am rugat, şi El însuşi a zis: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt Eu. Şi El vede şi aude toate necazurile noastre. Şi dacă nu schimbă imediat situaţia în bine, înseamnă că deocamdată, astăzi, în acest minut, nu este sfântă voia Lui să facă asta. Poate să fie însă voia Lui mâine, dacă o să ne curăţim, dacă o să ne pocăim, dacă o să ne întoarcem către Domnul. Aş vrea să amintesc aici şi de puterea rugăciunii materne. Cum se spune, rugăciunea mamei te ridică din fundul mării.
Despre însemnătatea rugăciunii şi binecuvântării mamei citeam în amintirile vlădicăi Serghie Sokolov, Episcopul de Novosibirsk şi Berdsk, acum răposat în Domnul. Acesta povestea cum s-a rugat împreună cu mama sa. Când au terminat rugăciunile, mama a luat binecuvântare de la fiul-arhiereu. Acesta a binecuvântat-o, după care şi-a plecat capul, iar mama a făcut cruce cu trei degete asupra capului de episcop. Iată ce înseamnă binecuvântarea mamei.
Luându-mi rămas bun de la femeia aceea, i-am amintit cuvintele scrise de Sfântul Apostol Pavel într-una din epistolele către corinteni: Credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui necazuri mai presus de puterile noastre. Şi propria mea experienţă a confirmat de multe ori lucrul acesta. Câteodată vin oamenii la consultaţie şi situaţia este atât de complicată, încât nu se vede nici o ieşire, dar îl întâlneşti pe respectivul după o jumătate de an şi îţi povesteşte cum i s-a rezolvat problema, şi încă într-un mod la care nici eu, nici el nu ne-am fi putut gândi atunci. Mila lui Dumnezeu este însă nemăsurată şi, dacă strigăm cu credinţă către Domnul, rugăciunea mamei va fi neapărat ascultată.
PROF. DR. DMITRI AVDEEV
NERVOZITATEA LA COPII ŞI ADOLESCENŢI, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "Nervozitatea la copii si adolescenti"
-
Rugaciunea mamei insarcinate
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Rugaciunile nasterii
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.