Cea mai măreaţă persoană a vizitat pământul şi a plecat. Şi toate celelalte legate de Ea au fost miracole. Acest miracol s-a răspândit asupra întregii planete. Şi multe sute de generaţii, pe parcursul a 19 secole încheiate, au vorbit despre acest vizitator mai mult decât de oricine altcineva în această lume. Cea mai mare minune este că toate aceste generaţii au vorbit despre El nu ca de un fost vizitator, ci ca despre un contemporan. Chiar şi azi, generaţia noastră vorbeşte despre El ca despre un contemporan, precum şi ca despre un mai vechi vizitator. Veşnic vechi şi veşnic contemporan.
Este miracolul niciodată repetat pe parcursul istoriei omenirii. Personalitatea acestui vizitator era extraordinară, incomparabilă şi imposibil de înţeles pentru o fiinţă umană.
Mulţi se întreabă cu uimire: Cine este El? Noi Il cunoaştem şi nu-L cunoaştem. Il privim cu luare-aminte din depărtare şi-L privim de alături. Sufletul Său e printre noi, autoritatea Sa e deasupra noastră. Numele Său ne aduce speranţă, linişte şi bucurie. Cine este El?
Acest extraordinar vizitator al pământului este împăratul împărăţiei cereşti prefăcut în om, în om adevărat. După cum învierea Sa din mormânt e conformă cu puterile Sale, la fel şi înălţarea Sa la ceruri e pe măsura măreţiei Sale: Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl (In 16, 28). Ce poate fi mai limpede decât aceasta?
Ce poate fi mai limpede decât faptul că un fiu ar trebui să se grăbească să ajungă înapoi la tatăl său după ce a îndeplinit voinţa acestuia? Oare nu este normal ca un împărat să se întoarcă în împărăţia sa după ce a ieşit victorios din război? Şi un semănător să se întoarcă acasă după ce a semănat câmpul său? Şi un învăţător să se retragă în locuinţa sa după ce a împărtăşit cunoştinţele sale? Şi un păstor să se îndrepte spre locul de unde a pornit după ce a găsit oaia pierdută? Şi un preot să se reîntoarcă după ce a binecuvântat o casă? Şi un lucrător să-şi afle odihna după ce şi-a încheiat lucrul? Şi Domnul Hristos a coborât în lume ca Fiu, ca împărat, ca Semănător, ca învăţător, ca Păstor, ca Preot, ca Lucrător. Îndeplinindu-Şi sarcina, misiunea în lume, e normal şi logic să Se întoarcă în împărăţia cerurilor din care a coborât pentru oameni.
Inălţarea Domnului, biruitor, la ceruri, a fost la fel de miraculoasă ca şi coborârea Sa din ceruri. Născut în mod miraculos din Sfânta Fecioară şi din puterea lui Dumnezeu, El S-a înălţat în mod miraculos la ceruri, prin puterea Sa dumnezeiască, în faţa Sfintei Sale Maici şi a ucenicilor Lui. Inălţarea Sa a fost şi raţională, şi mărturisită. A fost logică, bazându-se pe cea mai înaltă raţiune - cea cerească; şi a fost întărită de martori oculari ce au trecut de bunăvoie prin suferinţe pentru mărturia lor.
Au fost mulţi martori - cine ar putea să-i enumere pe toţi? Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu scrie referitor la Inălţarea Domnului: Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu (Mt. 16, 19). Sfântul Luca, tămăduitorul, ne oferă o relatare mai detaliată asupra acestui eveniment măreţ, spunând: Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei pe când El mergea la cer, iată, doi bărbaţi au stat lângă ei îmbrăcaţi în haine albe, care au zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus Care S-a înălţat de la voi la cer astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer (Fapte 1, 9-11; Lc. 24, 52). In timpul acesta vedem îngerii lui Dumnezeu, ca şi la conceperea şi naşterea Mântuitorului, în timpul postirii de după botez, în timpul agoniei Sale în Grădina Ghetsimani şi la învierea Sa glorioasă. Oştirea cerească a fost întotdeauna lângă împăratul său şi îngerii au putut fi văzuţi de oameni oricând împăratul a considerat de cuviinţă.
Şi iarăşi psalmistul a vorbit, prorocind: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra împăratul slavei! Cine este acesta împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este împărattd slavei (Ps. 23, 7-9). In altă parte spune iarăşi: Zis-a Domnul Domnului Meu: „Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. 109, 1). Chiar Domnul, martorul tuturor martorilor, a prezis propria Sa înălţare la ceruri şi mărirea Sa ulterioară. Şi a prezis aceasta în momentul celei mai mari umiliri, când iudeii L-au scuipat şi L-au pălmuit în palatul marelui preot. El a prezis cu aceste cuvinte sfinte: Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii ceridui (Mt. 26, 64; Lc. 22, 69). Ce mărturie mai e necesară oamenilor pe lângă aceasta? Nici un neadevăr nu poate fi aflat în spusele lui Mesia, nici privitor la cele spuse despre trecut, nici la cele prezise pentru viitor.
Totuşi există mai multe mărturii, confirmate de sângele martirilor, pentru ca sufletele voastre să fie şi mai îndestulate de adevăr. Sfântul Petru mărturiseşte referitor la Hristos: Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile (I Pt. 3, 22). Sfântul Pavel a fost răpit până la al treilea cer şi, contemplând minunile cereşti, el mărturiseşte că Tatăl L-a aşezat pe Fiul Său de-a dreapta Sa în ceruri; mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui (Efes. 1, 20-22; Evr. 12, 2; Col. 3, 1). Un martor similar al acestora este şi Sfântul Ştefan, arhidiacon şi martir: Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7, 55-56). Şi Sfântul Andrei al Constantinopolului a văzut pe Domnul în slavă în ceruri. Şi la fel li s-a întâmplat multor altor sfinţi, în special martiri, cărora Domnul li S-a arătat pentru ca ei să poată suporta torturile.
Şi aşa Mesia şi Mântuitorul nostru, Unul şi Unicul, S-a ridicat la ceruri după ce coborâse ca vizitator. El S-a înălţat la împărăţia Sa de origine, veşnică şi nemuritoare, unde a pregătit câte un loc pentru cei din cealaltă împărăţie a Sa care II urmează, cei ce formează Biserica Sa de pe pământ.
De aceea, aleşilor, nu aşteptaţi un alt mesia care să vină, să fondeze o împărăţie pământească pentru voi şi care să domnească peste pământ. Un astfel de mesia este aşteptat de către necredincioşi, care au întunecat icoana lui Dumnezeu din ei. Aceşti nefericiţi nu ştiu că un astfel de mesia nu este adevăratul Mesia, ci unul fals. Căci oricât de măreaţă şi de durabilă ar fi o împărăţie pământească, în cele din urmă aceasta va ajunge la sfârşit, la fel ca toate celelalte, supuse lumii şi timpului. Şi, odată cu sfârşitul, vin necazul şi plângerea.
Oare ar putea o astfel de domnie să aducă mulţumire sufletelor şi pace inimilor voastre? Ar putea un astfel de mesia să fie cel după care tânjeşte inima voastră? Unicul şi adevăratul Mesia a spus: împărăţia Mea nu este din lumea aceasta (In 18, 36). Adevăratul Mesia este mai presus de toate şi mai minunat decât orice închipuire a oamenilor. împărăţia Sa se întinde în afara timpului, în afara celor schimbătoare şi trecătoare. Ea este împărăţia veşnică, nesfârşită şi nemuritoare.
Există un singur Mesia de acest fel - Domnul nostru Iisus Hristos, Unul-Născut, Fiu al lui Dumnezeu, împărat şi vizitator, născut pe pământ din cea mai nevinovată fecioară, Maria, răstignit pentru noi în timpul lui Ponţiu Pilat, Cel ce a pătimit, a fost îngropat, a înviat şi S-a ridicat la ceruri, unde stă cu mărire de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Aceasta este credinţa sfinţilor, credinţa celor ce s-au biruit pe ei şi şi-au făcut gândul şi inima să se înalţe spre cerurile strălucitoare. Cu ajutorul acestei credinţe ei şi-au învins patimile, şi-au făcut gândul şi inima să se înalţe spre ceruri şi au devenit sfinţi. Ei sunt rodul acestei credinţe, cel mai sănătos rod văzut vreodată pe pământ.
Desfrânaţii, care-şi târăsc gândul şi inima prin mocirlă, nu pot accepta această credinţă. Doar cei ce se înfrânează şi se stăpânesc se apropie de înălţimile cereşti, cei pentru care rugăciunea este o dulce desfătare a sufletului. Cei ce oferă milostenie şi iertare celor căzuţi sunt întăriţi de această credinţă. Ei se gândesc neîncetat la temuta Judecată, de aceea Judecata nu va fi de temut pentru ei. Ei vor fi numiţi copii ai lui Dumnezeu, copii împărăteşti. Ei vor domni întru vecie împreună cu Domnul înălţat şi se vor încălzi la inima iubirii veşnice a paternităţii lui Dumnezeu.
Nu este oare aceasta şi credinţa voastră, purtătorilor de Hristos, şi credinţa celor mai sfinţi strămoşi ai voştri? Aceasta să fie şi credinţa copiilor voştri, din generaţie în generaţie! Aceasta este credinţa ortodoxă mântuitoare, ce nu a fost ruşinată niciodată, adâncă precum adâncul mormântului şi înaltă ca înaltul cerului. Ea predică pocăinţa şi curăţirea de păcate. Este acceptată şi păstrată de către oamenii cu adevărat aleşi, de către cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei înşişi. In Ziua Judecăţii lor vor fi miluiţi şi vor fi numiţi „binecuvântaţi”.
SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI
Talcuirea crezului, Editura Sophia
Cumpara cartea "Talcuirea crezului"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.