De câte ori nu ne-am gândit „pe ce drum s-apuc? Care e hotărârea cea mai justă? Ce-ar trebui să aleg?". Da, întrebări logice, care totuşi nu ne conduc întotdeauna la ceea ce numim „just". Nimeni nu ştie când şi care e cea mai justă alegere. Socotim că ştim care e. însă gândeşte-te că în clipa în care iei o hotărâre, poate decisivă pentru viaţa ta, e posibil să dai satisfacţie unei nevoi adânci, temeri ori vinovăţii. Cine poate susţine că hotărârile pe care le-ai luat în viaţa ta sunt pe deplin conştiente şi clare la nivel psihic? Eu cred că nimeni. O alegere pe care o faci la douăzeci şi cinci de ani este foarte probabil să nu te mai exprime la treizeci sau la patruzeci de ani. Şi asta din simplu motiv că nu eşti acelaşi om, care a luat decizia de atunci. Nu, nu eşti!
Heraclit spunea că nu e cu putinţă acelaşi om să intre de două ori în acelaşi râu. Şi omul, şi râul se vor deosebi, chiar şi într-o cât de mică măsură. Niciodată nu vor fi aceiaşi. Desigur, Heraclit încearcă, recurgând la această imagine, să vorbească despre o transformare şi curgere continue ale vieţii şi lucrurilor. Şi eu simt că are dreptate.
Prin urmare, am putea spune, dintr-o perspectivă duhovnicească realistă, că nu există drum bun şi drum rău. Că nu e nevoie să fii dezamăgit. Tristeţea din ochii tăi, strângerea de inimă, mâinile tremurânde nu sunt pocăinţă. Sunt teamă şi vinovăţie. Fiindcă ţi s-a spus că trebuie să fii întotdeauna perfect, să fii într-un anume fel pentru ca ceilalţi să te accepte, ca să te accepţi chiar tu însuţi pe tine.
De fiecare dată când imaginea ta exterioară se ştirbeşte din pricina unei greşeli, te cutremuri, te pierzi şi mori, simţi că va veni din nou pedeapsa, respingerea de care are parte copilul rău. Nu, nu există greşit şi just. Toate sunt o cărare. Ceea ce este just te duce la greşeală şi ceea ce e greşit, la ceea ce e just. Când pierzi, găseşti şi când mori, învii. Invaţă aşadar că există Cineva Care nu te pedepseşte pentru greşelile tale. Care te iubeşte nemăsurat şi când eşti în păcat, ratare, cădere. Care te ţine în braţe atunci când nu poţi să-ţi târăşti picioarele. Invaţă că dincolo de just şi greşit, bine şi rău, se află Iubirea.
PR. HARALAMBOS PAPADOPOULOS
Fragment din cartea "ORICE SFÂRŞIT E UN ÎNCEPUT", Editura Sophia
Cumpara cartea "ORICE SFÂRŞIT E UN ÎNCEPUT"
-
Viata duhovniceasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Viata duhovniceasca si familia
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.