Ce bine e cand vine Craciunul! Magazinele se gatesc frumos, apar ofertele de iarna si rafturile se indoaie sub greutatea marfurilor colorate. Miroase a mirodenii si a vin, a carnati usturoiati si a slanina fiarta in boia, moale ca untul; rade cozonacul din cuptor, cu dintii patati de cacao si stafide, iar chiftelele se inghesuie unele in altele in farfurii lustruite de gospodine grijulii. Te gandesti ce mai ai de cumparat, cui mai ai de cumparat...
Alergi prin magazine si iti bucuri ochii cu abundenta de marfuri, alegi ce te lasa buzunarul si imparti banii asa incat sa simti ca e sarbatoare si sa faci cate un cadou mic celor la care tii si celor cu care trebuie sa fii atent. Ai chiar un sentiment de implinire atunci cand casiera iti ia banii si vezi ca ai cosul plin cu de toate, macar acum. Esti in randul lumii, iesi multumit din magazin si te gandesti ca ar fi bine sa pui pe tine si un parfum placut mirositor, care sa arate ca traiesti modern, in 2003, cu un an mai aproape de Uniunea Europeana si cu un picior in NATO.
Dar parca tot nu e bine si nu stii de ce. De ce? DE CE? Aaa, daa... Ai facut cumparaturi la acelasi mic magazin de cartier de la care cumperi si peste an, in timp ce lumea cu adevarat moderna se plimba acum prin cash and carry, super-hipermarketuri, impingand carucioare silentioase printre rafturi elegante si bine garnisite. Ce e rau in asta? Nu e rau. E chiar bine ca in
Oricum, pluteste in aer sarbatoarea.
Cum, „care sarbatoare“? Cea din 25 decembrie. N-o stiti? E anuala si are de-a face cu Mos Gerila sau cu Mos Craciun. Si cu inca cineva, parca... Nu stiu sigur, fiindca in supermarketuri n-am vazut decat Mosi Craciuni vii sau impaiati, sau mai degraba impapusiti. Nici macar prin brazii scosi la vanzare n-am vazut altceva decat mosi si globuri. Eventual cutii de cadouri... Dar, parca mai era ceva, totusi, in 25 decembrie. Poate ca strainii stiu mai multe decat mine despre asta? Aiurea! Americanii nici macar nu-i mai zic Christmas. Acum e X-mas.
Ce bine ca am intrebat-o pe bunica... Am aflat ca, de fapt, e sarbatoarea Nasterii lui Iisus Hristos, Dumnezeul intrupat, adus pe lume de Fecioara Maria, intr-o iesle care nu se gaseste la nici unul din supermarketuri. Am auzit ca ea s-ar gasi in biserici, unde miroase a tamaie si a rugaciune si unde oamenii grabiti ca mine invata sa iubeasca si sa fie mai buni. Am mai auzit ca m-as putea spovedi si ca pacatele mele ar putea fi iertate de acest Dumnezeu nascut in iesle. Am auzit chiar ca sufletul meu ar putea fi mantuit. Cred ca am sa incerc sa petrec acest Craciun in biserica, bucurandu-ma de Nasterea Domnului.
Lumea credintei, anul I, nr 5
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.