Nu incetez a ma minuna in fata zelului cu care o buna parte a bucurestenilor ortodocsi isi cauta mantuirea. Mai ales in marile praznice, cand curtea Patriarhiei Romane este dovada vie a ravnei acestor credinciosi, nauciti si buluciti in jurul evenimentului. Nici Boboteaza nu face nota aparte, multimile demonstrand o data in plus cu cata putere isi doresc harul divin, materializat, spre exemplu, in apa sfintita.
Valuri de credinciosi se inghesuie anual in jurul butoaielor cu aghiazma, nerabdatori si incrancenati, pusi pe cearta si imbulzeala, ca si cum n-ar ajunge apa pentru toata lumea sau ca si cum numai de Boboteaza aghiazma ar fi eficace. Imaginea este, de cele mai multe ori, jalnica, cu iz de cozi comuniste si de bataie pentru carne, si nu de mare sarbatoare duhovniceasca. Dar ar fi o greseala sa credem ca vechile tare comuniste functioneaza inevitabil si ca vina pentru busculade ar purta-o numai varstnicii, care perpetueaza obiceiul cozilor haotice si al imbulzelii pentru orice. Si tinerii fac la fel, poate printr-un mimetism prostesc, dar poate si sub incredintarea ca credinta adevarata cere nevointa si lupta. Astfel, sute de oameni isi pun puterile la lucru in incercarea de a ajunge cat mai repede la cele sfinte si de a pune flaconul de plastic la gura butoiului cu aghiazma. Razboi adevarat, purtat cu coatele si cu pumnii, cu vorbe grele si chiar cu insulte, in ciuda praznicului si a adevaratului rost al prezentei credinciosilor acolo. Fete schimonosite si ura in priviri, naduf si tensiune, ba chiar si aghiazma risipita aiurea pe jos in urma bataliei pentru cele sfinte.
Si atunci nu poti sa nu te intrebi: pentru ce au venit, in definitiv, acesti oameni pe Dealul Mitropoliei? Ce vor castiga acesti credinciosi, in fond, chiar daca vor fi primit apa pentru care s-au injurat cu ceilalti? Care va fi beneficiul duhovnicesc al celui care si-a primit portia de sfintenie cu pretul bruscarii sufletesti a aproapelui si a lui insusi? Si, in fine, cat de valida mai ramane incercarea de a castiga o bucatica de har daca mijloacele sunt cele ale lipsei de scrupule si ale violentei?
E adevarat ca in Scriptura se zice ca Imparatia Cerurilor trebuie castigata „cu sila, cu lupta sau cu razboi”, in functie de diferitele traduceri accesibile romanilor, dar in nici un caz nu scrie nicaieri ca in Rai se intra de-a valma. Insa e foarte greu de spus cand vor intelege acest lucru si o buna parte dintre credinciosii ortodocsi romani, pentru care proastele obiceuri cotidiene intra si in curtea bisericii, devenind argumente pentru castigarea Imparatiei. Totusi, cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Cristian TABARA
Lumea credintei, anul III, nr. 1(18)
-
Confuzi si nu prea
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.