Obiceiuri de la masura oilor
Masura oilor sau urcatul oilor la stana a ramas pana in zilele noastre o complexa sarbatoare pastorala care se desfasoara la inceputul lunii mai, odata cu formarea stanilor sau cu deplasarea turmelor in zona pasunatului de vara. Este un obicei cu multiple conotatii - economice, sociale, estetice, distractive - la care participa intreaga obste a satului. Acum, in cadrul sarbatoresc, original si pitoresc, se desfasoara, dupa traditii seculare, intaiul muls al oilor, consemnandu-se drepturile la cota-parte din produsele lactate ale fiecarui proprietar de oi.
De cativa ani aceasta manifestare are loc, in functie de starea vremii, dupa data 10 mai, in acele sate de munte in care pastoritul mai pastreaza din farmecul de alta data.
Masura oilor este precedata de unele activitati practice (inchiderea tarinilor, construirea sau repararea stanelor, intarcatul mieilor, alegerea oilor sterpe, tunsul oilor si al berbecilor) precum si de activitati cu caracter juridic (asocierea proprietarilor de oi, insemnarea oilor, angajarea ciobanilor, arendarea suprafetelor pe care se va pasuna, plata pasunatului etc).
In cazul in care pasunatul este de tip pendulator, cand turmele trebuie sa se deplaseze la mari distante, o delegatie de sateni se deplaseaza in alt sat, unde inchiriaza cate un munte pentru intreaga vara. Dupa intoarcerea acestora si anuntarea rezultatelor negocierii, se constituie stanile. Aceasta forma de organizare se mai practica in satele din zona Radauti. Pastorii din zona de podis (satele Bilca, Fratauti, Arbore, Milisauti) arendeaza terenuri in partile Carlibabei, pe muntii Tapu, Iedu, Ousor, Piatra Rosie sau isi organizeaza stani pe muntii Rarau, Giumalau, Calimara Pe islazul comunal raman sa pasca doar carlanii si gastele, uneori in amestec cu porcii.
O etapa importanta pentru buna desfasurare a pastoritului este angajarea oamenilor priceputi "sa poarte stana", in frunte cu baciul care gestioneaza intreaga activitate. Intotdeauna "nimatul"(locul unde stau oile) este pazit de catre ciobani pe timp de noapte, cate doi de o parte si de alta a strungii.
Inainte ca oile sa fie adunate in turma, acestea se tund de catre proprietari, se despart de miei si se inseamna in urechi cu "furculite", "harlete", "gaurele", cu ciucuri de lana colorata sau cu placute stantate.
Masura oilor, unul dintre cele mai importante momente din calendarul popular, a capatat de-a lungul timpului o semnificatie deosebita, transformandu-se intr-o adevarata sarbatoare pastorala.
In satele in care turma urma sa parcurga zeci de kilometri pana la locul de pasunat, masura se facea pe loc, in capul satului sau pe islazul comunal. Fiecare gospodar isi mulgea oile separat, cantitatea de lapte obtinuta fiind masurata cu tancusul si trecuta in scriptele baciului. Inainte, cantitatea de lapte obtinuta la prima mulsoare era trecuta pe raboj dupa care acesta se despica, o parte a insemnarilor ramanand proprietarului.
Dupa operatia de masurare a laptelui, dupa notarea semnelor facute in urechile oilor si cinstirea ciobanilor, urma aprinderea unui foc, oile fiind obligate sa treaca peste jaratecul sau fumul acestuia, "pentru curatire", timp in care erau numarate de catre cioban si atinse cu o ramura de leustean.
Turma ajungea la locul de destinatie insotita, de cele mai multe ori, de catre preotul din sat. Sus, pe munte, se desfasura un ceremonial de consacrare a locului si de ipostaziere a lupului, prin sfintirea stanei si a oilor. Inca din prima zi de pasunat, aici se aprindea focul viu care, prin grija ciobanilor, era permanent intretinut, obicei pastrat, pana nu demult, in stanele din muntii Bucovinei.
In localitatile in care pasunatul se desfasoara local, in vatra satului, practicile si obiceiurile la masura oilor difera, nu atat in continut cat in modul de desfasurare. Aici, oile sunt adunate in turma cu o zi-doua inaintea zilei de masura, care este anuntata din timp de catre primarie. In aceasta zi, toata suflarea satului se pregateste pentru a participa la sarbatoare. Gospodinele pregatesc mancaruri speciale (drob de miel, friptura, sarmale, cozonaci, oua rosii etc.) iar barbatii au grija ca bautura sa fie suficienta. Catre amiaza, pot fi vazute grupuri de sateni imbracati in costume de sarbatoare indreptandu-se catre locul de stana. Daca satul este mai mare, atunci pe raza lui se formeaza mai multe stani. Ajunsi la stana, gospodarii isi asteapta oile duse la pasunatul de dimineata. Dupa intrarea oilor in tarla si inchiderea acesteia, se deruleaza ceremonialul de inceput al pasunatului. Ciobanii infig in mijlocul tarcului o cruce de lemn impodobita cu verdeata si afuma de jur imprejur gardurile si acareturile stanii, pentru indepartarea spiritelor rele. In fata asistentei urmeaza, apoi, slujba de sfintire a oilor si a stanii, oficiata de catre preotul satului. Dupa acest ceremonial, fiecare gospodar isi alege oile din turma si le mulge separat. Laptele obtinut se duce in coliba baciului, pentru masurare, aceasta operatie fiind facuta in vase speciale. In urma "masurii", fiecare satean stie ce cantitate de branza urmeaza sa primeasca. La masura nu este permis nici un viclesug, deoarece se considera ca este de rau augur a se face vreo inselatorie iar cei prinsi cu viclesuguri sunt supusi unor aspre critici de catre intreaga comunitate.
Dupa "masura" urmeaza ospatul ritual, pe pajistea din imediata apropiere a stanei. Pe iarba verde se intind stergare si covoare pe care se aseaza bunatatile culinare pregatite special pentru acest moment festiv. Gruparea satenilor pe pajiste se face in functie de gradul de rudenie, de vecinatate sau de prietenie. Nimeni nu are voie sa manance sau sa bea pana cand nu se termina slujba pe care preotul o oficiaza in mijlocul oilor. Apoi, satenii se ospateaza intr-o atmosfera plina de voie buna, obisnuind a-si trimite cate ceva unii altora (pahare cu bautura, oua rosii, bucati de drob etc). Cat timp dureaza aceasta masa campeneasca, ciobanii prepara, in stana, primul cas. La un moment dat, are loc pomana ciobanilor, cand acestia trec printre grupurile asezate pe iarba si primesc din partea participantilor cate ceva de mancare: oua, friptura, cozonaci, bautura etc. Urmeaza impartirea, in mod egal, a primului cas si consumarea sa rituala.
De cele mai multe ori, catre seara, sosesc muzicantii tocmiti de catre baci sau de catre cineva dintre gospodari, ziua terminandu-se cu o adevarata petrecere.
Si tot catre seara, feciorii fura incaltamintea fetelor si o arunca, uneori, pentru a nu mai fi gasita, intrucat exista credinta ca, astfel, fetele se vor casatori in acel an.
Vechimea pastoritului este demonstrata si de aceste obiceiuri, practicate, inca, in forma lor ancestrala, facute in credinta ca ele vor spori productivitatea iar animalele vor fi aparate de fortele malefice.
-
Datini si obiceiuri la romani
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Florii
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Dragobete
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir -
Traditii si obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.