Parintele Alexander Schmemann s-a nascut pe 13 septembrie 1921 in Tallin, Estonia, intr-o familie de emigranti rusi. La varsta de sapte ani se muta impreuna cu familia sa in Paris, unde va impartasi viata comunitatii rusesti existente acolo.
In Paris a urmat cursurile scolii rusesti de cadeti, dupa care s-a transferat la Liceul Carnot. Luand parte la slujbele din catedrala Sf. Alexander Nevsky a inceput sa iubeasca solemnitatea, sobrietatea si profunzimea cultului ortodox.
La inceputul celui de-al doilea razboi mondial a fost admis la Institutul Teologic Sfantul Serghie din Paris, unde a ramas timp de doisprezece ani, mai intai, ca student, iar apoi, ca lector. Intre profesorii pe care i-a avut la Institut, se numara parintele Sergiu Bulgakov, A.V. Kartashev, parintele Cyprian Kern, care l-a introdus in teologia liturgica, fiind si duhovnicul sau, dar si parintele N. Afanasiev.
In anul 1945 s-a casatorit cu Juliana Onorguine, iar un an mai tarziu a fost hirotonit preot de catre arhiepiscopul Vladimr Tikhonitsky, al Exarhatului rus din Europa Occidentala, aflat sub jurisdictia Patriarhatului din Constantinopol. Intre anii 1946-1951 alaturi de activitatea sa pastorala desfasurata in parohia ruseasca din Clamart, parintele Alexander a continuat sa predea Istoria Bisericeasca la Institutul Sfantul Serghie.
Frustrarea produsa de situatia confuza a Bisericii din Europa, speranta realizarii unei viziuni mai consistente asupra Bisericii, lipsa de teologi din America, cat si plecarea parintelui G. Florovsky in Statele Unite l-au determinat pe parintele Alexander sa se stabileasca la New York. Dupa retragerea parintelui George Florovsky de la conducerea Seminarului Sf. Vladimir, parintele Alexander a preluat in anul 1962, functia de decan al Seminarului, functie pe care a detinut-o timp de douazeci si unu de ani, pana la moartea sa.
In timpul celor 31 de ani petrecuti in Statele Unite, parintele Alexander s-a remarcat in trei domenii de activitate: ca profesor si teolog, ca decan al seminarului si administrator bisericesc.
Ca profesor al seminarului, el a predat trei materii: Istoria Bisericeasca, Teologie Liturgica si Teologie Pastorala.
Ca decan al Seminarului Sf. Vladimir a avut un rol esential in dezvoltarea acestei scoli si in transformarea ei intr-un centru de studii ortodoxe recunoscut pe plan international.
Parintele Alexander s-a implicat in administratia ecclesiala a "Mitropoliei" Ortodoxe Ruse din America” inca de la sosirea sa in Statele Unite. Cea mai mare realizare a sa in acest domeniu a fost obtinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse din America, din partea patriarhiei Moscovei in anul 1970.
Incepand cu anul 1973, parintele Alexander a tinut un jurnal personal in care a notat evenimentele, gandurile si impresiile din ultimii zece ani ai vietii sale. La putin timp dupa moartea parintelui, survenita la 13 decembrie 1983, jurnalul a fost descoperit in biroul sau. Jurnalul este, unul spiritual, autobiografic, dar si un caiet de schite care ar fi putut deveni viitoare eseuri sau cursuri.
Parintelui Alexander Schmemann ii placea sa citeasca atat poezie franceza, cat si rusa, din care putea sa recite pe de rost timp de mai multe ore in sir, fara sa oboseasca. Era un cititor impatimit, astfel citea nu doar poezie, ci si lucrari de filosofie, de politica sau despre ideile si teoriile contemporane. Interesele si pasiunile sale erau universale. In poezie, vedea o frumusete transcedentala, fara a incerca sa se regaseasca in ea, dupa cum faceau romanticii, ii placea Baudelaire si inclinatia lui spre ideal; ii placea Voltaire si Rimbaud, insa nu a cautat, niciodata, moralitatea in arta. In poezie si in literatura, in general, vedea cuvantul rostit, cuvantul care exprima viata. Ii placea sa citeasca caietele lui Gide si ale lui Leautand; ii placeau biografiile, lucrarile despre Talleyrand, Proust, despre viata altor oameni, urmarind in ele evolutia vietii umane, a suferintei si a bucuriei. Toate aceste lucrari il apropiau de alte fiinte umane, de varietatea destinelor umane si se cufunda in ele.
S-a dedicat pe deplin Ortodoxiei din America, desi era adeseori, nemultumit de faptul ca ortodocsii americani (indeosebi, cei convertiti) devenisera obsedati de aspectele exterioare. Parintele Alexander Schmemann a evidentiat pericolul identificarii etnice a Bisericii, mai ales, asupra pericolului de a considera crestinismul un refugiu al identitatii, inchizand astfel Biserica in spatele zidurilor etnice, in acelasi fel, Ortodoxia poate deveni, pentru convertiti, un semn al identitatii si, in consecinta, sa fie redusa la o ideologie.
Parintele Alexander Shmemann a scris numeroase articole si carti concentrandu-se indeosebi pe Teologia Liturgica, valoarea rugaciunii si viata sacramentala a Bisericii.
A publicat peste douasprezece lucrari dintre care amintim: "Taine si Ortodoxie", "Calea istorica a Ortodoxiei", "Introducere in Teologia Liturgica", "Pentru viata lumii", "Postul cel Mare", "Din apa si din duh", "Euharistia - Taina imparatiei".
Recunoscut prin calitatile sale de predicator, profesor si preot, parintele Alexander a ramas in amintirea generatiilor de crestini datorita viziunii sale asupra culturii contemporane, a vietii bisericesti si a Liturghiei.
Iulian Predescu
-
Vamesul si fariseul - Parintele Alexander Schmemann
Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului -
Libertatea in Biserica
Publicat in : Editoriale -
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul
Publicat in : Viata liturgica -
Omul, fiinta infometata de Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.