In dimineata acestei zile, Iisus ii trimite pe Petru si pe Ioan sa pregateasca locul unde spre seara avea sa manance Pastile, cu ucenicii Sai.Timpul acestei zile l-a petrecut tot in Betania, langa prea iubita Sa Maica, pe care cauta s-o linisteasca cu cele mai dulci cuvinte, fiindca inima ei de mama presimtea ca in aceste zile va trece prin inima ei sabia proorocita de batranul Simeon.

Ochii ei cei sfinti si frumosi varsau necontenit lacrimi amare si-L ruga pe Fiul ei sa nu Se duca in Ierusalim de sarbatoarea Pastelui, ca evreii sunt invrajbiti si cauta sa-L omoare.

Preacurata Sa Maica, Fecioara Maria, cadea in genunchi in fata Fiului ei, si-L ruga zicandu-i cu durere:

- Fiul meu cel prea dulce, nu Te duce in Ierusalim, asculta pe Maica Ta, caci evreii Te vor prinde si te vor omori!” Atat era de sigura ca asa I se va intampla Fiului sau in acele zile, ca de multa intristare ce-i coplesise inima, cadea lesinata si daca n-ar fi fost sfintele femei ca s-o mangaie si sa o retina, s-ar fi desfigurat smulgandu-si parul si zgaraindu-si fata de multa durere.

Domnul nostru Iisus Hristos a ridicat-o, a mangaiat-o, spunandu-i ca a sosit vremea si trebuie sa mearga la Ierusalim; sa nu se intristeze, caci toate vor fi bune. Lasand-o in grija sfintelor femei si luandu-si ramas bun de la preaiubita Sa Maica a plecat cu ceilalti ucenici ai Sai, trist si ingandurat, de durerea cea amara pe care o lasa in urma.

Mergea incet, trist, domol si linistit, gandindu-Se la toata viata Lui pamanteasca, la pestera cea saraca unde S-a nascut, la drumul Egiptului cu suferintele indurate in pribegie, la munca cea fara preget pe langa Iosif si Maica Sa din Nazaret, munca cea mantuitoare a propovaduirii, calea spre apele Iordanului ca sa primeasca botezul de la Ioan, gandindu-Se la toate minunile si invatatura raspandita in timpul celor trei ani si jumatate prin satele Iudeii, chemand la viata noua, la pace si dreptate, lumea ce suferea sub robia diavolului.

Dupa atatea binefaceri, dupa atata mila ce Si-a facut cu poporul cel suferind, vedea cu Duhul Sau uneltirile celor mari, ticalosia celor rai, tradarea ucenicului, vedea urcusul Golgotei, ii simtea pe cei rai, iar pe umerii Sai simtea povara Crucii si-L infiora strabaterea piroanelor prin maini si picioare.

Dupa ce se facu seara, odata cu umbrele intunericului ce acopereau pamantul se apropia si ceasul patimilor.

Cu pas domol se indrepta spre locul unde va cina cu ucenicii Sai, ptr cea din urma oara. inainte de a se aseza la masa, spala picioarele ucenicilor-pilda de adanca smerenie- spala picioarele si celui ce avea sa-L vanda, iar Iuda nu se impotriveste, nu se rusineaza.

Asezandu-se la masa a binecuvantat painea si a dat-o ucenicilor zicand:

- Luati, mancati, Acesta este Trupul Meu!

Luand apoi paharul cu vin, binecuvantandu-L le-a zis:

- Beti dintru Acesta toti, acesta este sangele Meu, al legii celei noi, care ptr multi se varsa spre iertarea pacatelor!

Tot atunci, Iisus le-a spus apoi ucenicilor Sai si planurile ticaloase ale lui Iuda, zicandu-le:

- Adevar zic voua, ca unul din voi Ma va vinde!

Dupa ce au cinat cu totii, au mers impreuna pe muntele Maslinilor si lasandu-si ucenicii deoparte sa vegheze, Iisus, se departeaza si intra in gradina Ghetsimani.ingenuncheaza si intinde mainile catre cer in linistea noptii, intre maslinii salbatici. IISUS se roaga cu lacrimi de sange si glasul Lui se indreapta catre Tatal, zicand:

- Tata, sa treaca paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu !

Pe cand se ruga cu cele mai fierbinti lacrimi, ce cadeau pe pamant amestecate cu sudorile de sange, deodata gradina Ghetsimani se umplu de multime de ostasi, cu faclii aprinse ce veneau catre IISUS. in fruntea lor mergea Iuda.

Se apropie de invatatorul sau si-L saruta, aratandu-L astfel pe Cel vandut pe 30 de arginti.

Ostasii il prind pe Hristos SI-L leaga ca pe un raufacator; ucenicii se risipesc, fug si se ascund, vazand cele intamplate.

Este dus apoi inaintea arhiereilor Anna si Caiafa, inaintea lui Irod si Pilat. Pilat L-a intrebat:

- De ce esti Tu vinovat?,  dar Domnul nu-i raspundea, numai ochii ii lacrimau.

Fariseii, soldatii si toata gloata ii cer moartea-n gura mare:

- Rastigneste-L, o Pilate!

Si Pilat intreba iarasi pe Domnul, zicandu-I:

-  Neamul Tau si tot poporul Te-au adus la mine. Ce-ai facut?

O, Pilate, ce intrebi ce-a facut, tu, care ai auzit de multele Lui minuni, de invatatura Lui cea sfanta?! Mai intreab-o odata pe femeia ta, care a fost martora la invierea fiicei lui Iair, vazand cu ochii ei acea mare minune. Deschide ochii, o, Pilate, si mintea, si intelege ca Acesta a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor; Acesta a facut soarele si luna, stelele si lumina, pasarile si animalele; Acesta a facut plantele si florile, si toate cele ce se vad si nu se vad, precum si dulceata pamantului si parfumul florilor.

Insa un lucru nu L-a facut: pacatul.

Daca nu vrei sa crezi, intreaba popoarele care s-au saturat! intreaba samarineanca cea desfranata, intreab-o pe Maria Magdalena din care a scos sapte demoni, intreaba-l pe Zaheu vamesul, intreaba-l pe Lazar cel mort de patru zile; intreaba-i pe pruncii Ierusalimului !

Pe toate acestea Pilat le crede, le cunoaste, vede bine ca nu are nici o vina si il osandeste la moarte, la moarte pe Cruce.

Florentina

• Obiceiuri din Joia Mare
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Saptamana Patimilor - JOIA MARE
  Publicat in : Saptamana Patimilor