Mai înainte de toate, Dumnezeu a creat lumea duhovnicească, adică puterile cereşti raţionale şi cuvântătoare, soboarele îngerilor. Apoi a creat lumea văzută şi, în cele din urmă, pe om care, după sufletul său, face parte din lumea duhovnicească, iar după trup, din lumea materială, fapt pentru care omul mai este numit lume mică [microcosmos]. Astfel, mai întâi de toate vom vorbi despre crearea îngerilor, arătând că ei există într-adevăr şi că au fost creaţi mai înainte de lumea văzută, şi vom avea în vedere firea, numărul şi ierarhia lor.

Oare există îngerii? Sunt oameni care au nefericirea de a nega existenţa lumii nevăzute, o lume întreagă de duhuri, în pofida mărturiilor clare ale Sfintei Scripturi şi ale bărbaţilor sfinţi care s-au învrednicit pe pământ să fie în compania lor, graţie vieţii lor sfinte şi a iubirii faţă de Dumnezeul puterilor cereşti. Pe cine ar trebui să credem mai mult? Bineînţeles, ca şi în oricare alt lucru, cu atât mai mult în această privinţă, trebuie să dăm crezare Sfintei Scripturi şi sfinţilor lui Dumnezeu. Nu încape nici o îndoială în faptul că îngerii există.

Haideţi să înţelegem de ce unii oameni afirmă că nu există îngeri! Din pricina faptului că nu văd vreo dovadă a existenţei lor, iar să creadă pur şi simplu nu vor. Ei vor pe toate să le vadă şi să le atingă, cu alte cuvinte, să le cerceteze. Cu toate acestea, oamenii respectivi nu îi văd şi nu îi pot atinge pe îngeri. Aceştia sunt oameni care se conduc chiar şi în credinţă de atributele inferioare ale firii lor: simţurile.

Paradoxal, faptul că anumiţi oameni sunt orbi poate să demonstreze, într-un anumit fel, că îngerii există cu adevărat. Deşi orbul nu vede soarele, luna şi stelele care înfrumuseţează cerul şi luminează pământul, totuşi această nevedere nu demonstrează decât faptul că omul acela este orb. Luminătorii respectivi luminează indiferent dacă spectatorul lor îi vede sau nu. La fel stau lucrurile şi cu existenţa îngerilor. Bineînţeles că existenţa lor nu depinde de faptul dacă îi vedem sau nu prin ochiul credinţei. Aceasta fiindcă nu vrem să ne înălţăm de la pământul din care am fost zidiţi şi nici să râvnim la ceva mai mult, din pricina aceasta nu observăm urmele existenţei nu numai a luminoşilor îngeri, ci şi, chiar foarte probabil, a multor altor lucruri.

Există oameni ai căror ochi sufleteşti sunt atât de întunecaţi, încât nu cred nici chiar în Soarele Cel duhovnicesc Care luminează şi dă viaţă tuturor. Fraţilor, aceasta este o boală grea a sufletului, este orbire duhovnicească. Să-i întrebăm pe înşişi îngerii sfinţi şi evlavioşi despre ei, şi ne vor arăta limpede ca lumina zilei existenţa lumii duhovniceşti.

Totuşi cel ce vrea să se încredinţeze de existenţa lumii nevăzute a duhurilor, folosindu-se numai de cele văzute, nu va rămâne fără dovezi, având nevoie numai de atenţia cuvenită. Incepând cu omul şi terminând cu ultimul fir de praf, toate mărturisesc despre lumea nevăzută. Ceea ce gândim şi simţim în noi are caracter nevăzut. Chiar tot ceea ce numim viaţă a făpturilor văzute, a animalelor şi a plantelor, constituie de fapt ceva nevăzut, deoarece ceea ce vedem se veştejeşte, se usucă, putrezeşte, se distruge, atunci când ceva nevăzut le părăseşte. Elementul nevăzut şi duhovnicesc constituie viaţa oricărei făpturi, chiar şi în cele materiale. Oare acest fapt nu ne duce cu gândul la ideea existenţei unei lumi mai mari, nevăzute şi pur duhovniceşti?

Sfânta Scriptură ne încredinţează în mod hotărât de existenţa unei lumi distincte a duhurilor. Cine a citit sau a ascultat cărţile Vechiului şi ale Noului Testament, acela poate avea concepţia corectă şi clară despre îngeri, ca despre slujitori ai împăratului ceresc. Să arătăm câteva exemple: îngerii împreună cu Domnul l-au vizitat pe Avram (Fc. 18); îngerii l-au salvat pe Lot din Sodoma care pierea (Fc. 19); Patriarhul Iacov se întâlneşte aievea cu un sobor de îngeri şi îi vede în vis urcând şi coborând pe pământ (Fc. 28); arhanghelul puterii lui Dumnezeu i se arată lui Iosua Navi şi ajută la cucerirea minunată a Erihonului (Iov. 5,14); Isaia îi vede pe serafimi care înconjoară tronul lui Dumnezeu şi din mâna cărora primeşte curăţirea prin atingerea de buzele sale a cărbunelui de pe jertfelnic (Is. 6); Daniel Prorocul vede „mii de mii" în jurul Celui vechi de zile şi „miriade de miriade" care stăteau înaintea Lui (Dan. 7,10); un înger anunţă zămislirea fără de sămânţă a Mântuitorului (Lc. 1, 26); o întreagă ceată de îngeri cântă naşterea Domnului (Lc. 2, 13); şi altele. Aşadar, existenţa îngerilor este o realitate de netăgăduit.

Dar când au fost creaţi îngerii? Inainte de lumea văzută. In acest sens, avem un indiciu în cartea lui Iov. Acolo ni se spune că, atunci când au fost create stelele, îngerii îl lăudau pe Dumnezeu. Prin urmare, ei au fost creaţi înaintea creării lumii văzute. Atunci când au fost create stelele, zice Domnul, cu glas mare Mă lăudau toţi îngerii Mei (cf. Iov 38, 7). Creatorul îngerilor este Fiul lui Dumnezeu, Cel prin Care au fost create toate. Despre aceasta mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel: „întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpânii; toate s-au făcut prin El şi pentru El" (Col. 1,16).

In ceea ce priveşte natura îngerilor, precum am mai spus, ei sunt duhuri superioare, fără de trup, mai desăvârşite şi mai puternice decât noi. Astfel, un înger a distrus într-o singură noapte oastea siriană care număra o sută optzeci şi cinci de mii de ostaşi (IV Reg. 19, 35). După minte şi voinţă, ei sunt mai desăvârşiţi decât noi, fiindcă vieţuiesc mereu în lumina feţei lui Dumnezeu. Vedem cum îngerii sunt reprezentaţi pe icoane ca bărbaţi cu aripi, dar, fraţilor, acest lucru se face pentru că ei s-au arătat oamenilor în forma aceasta pe pământ, pentru ca aceia să nu se teamă, ci să vadă pe cineva având acelaşi chip cu al lor.

In realitate, îngerii nu au trup şi nici membre ale trupului: nici cap, nici limbă, nici aripi, nici mâini, nici picioare - nimic trupesc. De aceea şi Sfânta Scriptură îi numeşte pretutindeni duhuri, precum şi Domnul Dumnezeu este numit Duh, deşi El este Duh mai desăvârşit decât orice duh creat. Dacă în Sfânta Scriptură se vorbeşte despre limbajul îngerilor, despre doxologia pe care o înalţă lui Dumnezeu, acest lucru ni se arată omeneşte, ca noi să putem înţelege cumva doxologia îngerilor.

De fapt, ei nu înalţă doxologii lui Dumnezeu cu vocile, nici prin limbi, ca noi, ci în mod duhovnicesc şi gânditor. Sfânta Biserică vorbeşte astfel despre doxologia lor: „Cu buze netrupeşti şi cu buze gânditoare, soboarele îngerilor aduc cântare neîncetată dumnezeirii Tale neapropiate, Doamne". Am spus destule de data aceasta despre îngeri.

Să-L proslăvim şi să-I mulţumim lui Dumnezeu Care a creat lumea întreagă, inclusiv pe noi, numai din bunătatea Sa. Să nu uităm niciodată că am fost chemaţi la existenţă din nefiinţă desăvârşită şi că nu avem nimic - nici în noi înşine, nici în afară noastră - care să ne aparţină, căci toate sunt ale lui Dumnezeu.

Uneori, oamenii îndrăznesc să nege adevărul revelat în Sfânta Scriptură sau reguli ale credinţei şi ale vieţii creştine. Ah, dacă şi-ar aduce aminte că ei înşişi au fost chemaţi la existenţă din nefiinţă şi dacă ar înţelege cât de apropiaţi sunt de nimicnicie... De exemplu, ei spun: „Eu exist, eu trăiesc, iar îngerii nu există". Dar să numărăm anii vieţii noastre şi să ne întrebăm: Ce am fost noi mai înainte ca alţii să înceapă a număra zilele, lunile şi anii? Şi ce sunt anii vieţii noastre? Noi am fost nimic sau, mai bine spus, nici nu am existat. Dar ce vom fi atunci când trupul nostru se va despărţi de suflet?

Trupul se va întoarce în pământ, adică iarăşi nu vom mai avea simţuri cu care să simţim, iar sufletul va petrece în locul nevăzut destinat duhurilor oamenilor care au plecat din această viaţă. Şi ce înseamnă viaţa noastră pământească? Cu câţiva ani în urmă nu am existat pe lume, şi peste alţi câţiva ani iarăşi nu vom mai fi. Viaţa este umbră ce trece repede. Iată că acolo, în ceruri, va exista cu adevărat viaţa noastră. Mai bine să zicem că nu existăm noi pe acest pământ sau că trecem pe el ca nişte umbre (cf. Ps. 38, 9), decât să fim de acord cu ideea că îngerii nu există.

Chiar în viaţa noastră, din pricina păcatelor noastre, ajungem să ne degradăm duhovniceşte şi trupeşte. Oare putem numi această stare viaţă? Iar îngerii, ca duhuri curate, sunt nestricăcioşi şi nemuritori după firea lor. Or, despre ei am putea spune că trăiesc în adevăratul sens al cuvântului, după Domnul Dumnezeu. Da, ei există fără vreo îndoială şi îl proslăvesc neîncetat pe Creatorul lor, pe Care noi nu suntem în stare să-L proslăvim după cuviinţă. Şi ei, şi noi, avem acelaşi scop: să-I înălţăm doxologii Creatorului.

Să învăţăm deci de la ei să înălţăm slavă şi mulţumire Creatorului lumii pentru bunătatea Sa nemăsurată faţă de făpturile Sale şi pentru faptul că ne-a adus la viaţă şi la fericire. Amin.

Sfântul loan din Kronstadt

Fragment din cartea "Cateheze. Despre creaţia lui Dumnezeu şi lucrarea Sa mântuitoare", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Cateheze. Despre creaţia lui Dumnezeu şi lucrarea Sa mântuitoare"

 

• Duhurile rele sau ingerii cazuti
  Publicat in : Ingeri
• Lumea in invatatura Sfantului Grigorie de Nyssa
  Publicat in : Lumea vazuta
• Solidaritatea lumii ingeresti si omenesti
  Publicat in : Dogma
• Minuni diavolesti: extraterestrii si OZN
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: