Ortodoxia cinsteste anual, pe 8 noiembrie, Soborul (adunarea celor impreuna) Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si al tuturor puterilor ceresti. Este un moment prielnic pentru a reflecta asupra modului in care ingerii interactioneaza cu noi, fie ocrotindu-ne si indemnandu-ne la bine, fie ispitindu-ne spre infaptuirea celor rele.
Conform spiritualitatii ortodoxe privind ingerii, acestia sunt fiinte spirituale, duhovnicesti. Scriptura ii numeste cu un termen foarte complex: duhuri slujitoare. Le-am putea numi, mai prozaic, atitudini duhovnicesti, pentru ca un duh nu reprezinta altceva decat personificarea unei stari duhovnicesti. Denumirea lor (inger) arata si functia lor: mesageri (vestitori) ai vointei divine, trimisi ai Domnului catre oameni.
S-ar pune, firesc, intrebarea: ce nevoie are Dumnezeu cel Atotputernic de ingeri? Nu este suficient de puternic ca sa faca tot ceea ce este necesar pentru binele oamenilor? De ce are nevoie de ingeri? Raspunsul este simplu: pentru ca Dumnezeu este iubire, El nu poate fi egoist. Toata Creatia nu este decat vointa divina de participare la iubire, de aceea Dumnezeu nu concepe sa existe singur, ci creeaza un Univers intreg, material si spiritual, pentru a-l face partas la iubirea Sa. Iar daca omul este suprema creatie, chip divin, atunci el merita a fi ocrotit cu toata atentia. Insa nu impotriva vointei lui.
Asadar, ingerii apar din iubirea lui Dumnezeu, pentru ca ei sa se bucure de aceasta si, la randul lor, sa indemne spre bine, frumos si iubire pe oameni, ocrotindu-i. De aici incepe sa fie interesant modul in care ingerii interactioneaza cu noi.
De cine anume ne ocrotesc ingerii? De doua lucruri:
Unul este posibilitatea ca noi sa facem alegeri gresite, prin exercitarea propriului liber arbitru. In acest caz, ei incearca sa comunice cu sufletul nostru, incercand sa ne determine sa facem alegerea corecta. Nu v-ati intrebat niciodata de unde ne vin ideile? Ele nu vin de nicaieri. Majoritatea pot fi consecinta unor rationamente logice ale ratiunii noastre. Insa unele idei ne vin pur si simplu. Fara prea multa pregatire, fara prea mult rationament. Ei bine, in acest caz, ingerul a comunicat cu noi.
Daca vom studia cu atentie procesul de comunicare, vom ajunge la un adevar pe care noi deja il stim in sufletul nostru: comunicarea este un proces in care, prin intermediul unor mecanisme informationale senzoriale (sunete, imagini, cuvinte) se transmit , de fapt, atitudini duhovnicesti. Urmariti cu atentie si veti observa ca mai toate mesajele comunicationale pe care le primim in lumea aceasta materiala sfarsesc prin a ne determina o atitudine sufleteasca, o stare duhovniceasca.
Asa ca, adeseori, ingerii comunica cu noi direct, prin intermediul acestor stari duhovnicesti, concretizate sub forma unor idei (ganduri), care genereaza in noi stari sufletesti. Insa acestea nu sunt stari de impunere asupra vointei, ci avem posibilitatea de a alege sa le acceptam sau sa le respingem.
Tocmai de aceea, exista si o comunicare extraordinara a ingerilor. Scriptura consemneaza o sumedenie de momente istorice de o importanta deosebita in care ingerii comunica trupeste cu noi, apeland la aceleasi metode de comunicare senzitive. Avand putere de influentare a lumii materiale, ei iau infatisare umana si se adreseaza oamenilor prin viu grai, pentru a nu exista posibilitatea de a fi interpretati eronat. Este o stare extraordinara in care, prin aceasta metoda, se cauta eliminarea posibilitatii de interpretare eronata a mesajului, datorita liberului arbitru.
O alta metoda extraordinara de interactionare a ingerilor cu noi este si aratarea in vis. Sintagma este cumva depasita de situatie. In fapt, omul nu viseaza un vis obisnuit, care este doar o framantare a mintii, o preocupare a duhului din noi (despre vise voi scrie alta data). Dimpotriva, desi trupul doarme, sufletul trece printr-o stare deosebita de trezvie (atentie duhovniceasca vie) in care realizeaza tot ceea ce se intampla, ca si cum omul ar fi treaz. De aceea, daca la visul obisnuit, omul se trezeste tulburat sau cu o imagine destul de haotica (amprenta visului asupra sufletului), in cazul unei aratari ingeresti omul isi aduce aminte totul ca si cum s-ar fi intamplat in realitate. In acest ultim caz, doar trupul se odihneste, sufletul fiind deja activ. E un fel de trezire doar cu sufletul.
Pana la urma, trupul este doar o interfata a sufletului cu lumea materiala, din care isi culege informatii, iar ingerii nu au neaparata nevoie de simturile noastre trupesti, pentru a comunica cu noi. Asa intelegem si ce suntem noi: suflet in trup, adica ratiune, simtire, vointa, constiinta si toate celelalte puteri sufletesti, care se folosesc de trup in aceasta lume. De aceea, cand trupul isi inceteaza viata organica, noi nu incetam sa existam , ci ramanem asa cum ne stim, mai putin interfata cu lumea aceasta, prin simturile trupesti.
Al doilea lucru de care ingerii ne ocrotesc il constituie….alti ingeri. Scriptura mentioneaza si existenta ingerilor rai cu care se razboiesc ingerii cei buni. In Apocalipsa citim clar despre razboiul dintre ei. Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui.
Diavolii se comporta exact ca si ingerii buni, numai ca ei au un scop potrivnic omului (satan = impotrivitor). Telul lor este sa determine liberul arbitru al omului sa aleaga respingerea iubirii si desavarsirii sufletesti. De unde aceasta? Din mandrie. Vazand o parte din ingeri frumusetea creatiei si iubirea Creatorului, si-au dorit sa devina ei tinta exclusiva a acestei iubiri. Cum ar veni, si-au dorit sa devina vedetele creatiei, luand locul Creatorului. Cum acest lucru nu era posibil, din invidie au inceput sa dusmaneasca si pe Creator, dar si creatia Sa cea mai de pret: omul, care este facut dupa chipul lui Dumnezeu. Am explicat in alt text ce inseamna chip si asemanare a omului cu Dumnezeu.
Prin urmare, toata munca duhurilor rele este sa rupa aceasta legatura de iubire dintre om si Dumnezeu, sa inlocuiasca iubirea cu ura, armonia cu haosul, adevarul cu minciuna, frumosul cu uratul si asa mai departe. Iar instrumentul de lucru este ispita, prin manipularea mincinoasa a realitatilor. Hristos chiar asa il numeste: tatal minciunii (nascatorul minciunii). Initial, aceasta apare ca un gand rau semanat in suflet, dupa care, pe masura ce conlucrezi cu el, poti ajunge la alegerea gresita. Sfintii Parinti ne invata sa deosebim intre ispitire (aparitia gandului rau) si caderea in ispita (luarea unei decizii gresite si savarsirea unei fapte rele). Prima este doar o invitatie la pacat, a doua este deja savarsirea lui. De aceea, Sf. Pavel ne atrage atentia asupra luptei duhovnicesti permanente la care suntem supusi in lumea aceasta: Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh (cer spiritual).
Desigur ca si ingerii rai au posibilitatea comunicarilor extraordinare. Si ei pot avea diverse aparitii trupesti, atat sub masca unor ingeri buni, a unor sfinti sau chiar a lui Iisus Hristos, cat si sub forma unor aratari urate, cu scop de infricosare si ingrozire. Aceasta deoarece ei stiu prea bine (ca si unele mijloace de presa de azi) ca horror-ul paralizeaza puterile sufletesti, caz in care omul este mai usor de prelucrat (aviz amatorilor de audienta).
Iconografia bisericeasca a incercat sa exprime aceste doua atitudini ingeresti, prin pictarea acestor fiinte spirituale functie de starea lor duhovniceasca. Cei buni au aripi, chipuri frumoase si luminoase, atitudine evlavioasa si au cate un simbol particular, functie de menirea lor (sabie de foc, floare de crin,ochi multipli, aripi multiple etc. ). Cei rai sunt pictati intunecati (intunecarea spirituala) cu chipuri urate (uratite de ura), cu parti anatomice ascutite (coarne, urechi, gheare etc., semn al impungerii ispitei) si cu coada (caracteristica aducerii ispitei, sub sintagma arhi-cunoscuta: si-a bagat diavolul coada)
Din fericire, in acest razboi duhovnicesc planetar, crestinul gaseste in sfintii ingeri un aliat puternic.
Este si motivul pentru care crestinatatea cinsteste pe sfintii ingeri cu rugaciuni de lauda si de multumire, ca unii ce ne sunt ocrotitori si indrumatori pe calea desavarsirii umane.
Mai mult, unii dintre noi aleg sa poarte numele lor, care au semnificatii deosebite. Iata-le pe cele mai cunoscute:
Mihail (Mihael) = Cine este ca Dumnezeu?
Gavriil (Gabriel) = Dumnezeu este Atotputernic / Omul lui Dumnezeu
Rafail (Rafael) = Dumnezeu a vindecat
Uriel = Dumnezeu este lumina mea
Fanuel = Fata lui Dumnezeu
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
Parintele Eugen Tanasescu
-
Acatistul Sfintilor Mihail si Gavriil
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.