Dumnezeu a susţinut credinţa în Mântuitorul Cel ce va veni în sufletele oamenilor printr-o lucrare tainică a Proniei Sale Preaînţelepte. Totuşi această credinţă, sub presiunea fărădelegilor care s-au înmulţit, mai ales după sminteala babiloniană şi împrăştierea popoarelor, îşi pierdea din ce în ce mai mult din limpezime şi din putere, fiind înăbuşită de necredinţă, de închinarea la idoli şi de fărădelegea oamenilor sălbăticiţi în răutate. Răutatea a luat o astfel de amploare şi a cucerit popoarele, încât ameninţa distrugerea totală a credinţei în adevăratul Dumnezeu şi în Mântuitorul Cel făgăduit. Ca să oprească aceasta, Dumnezeu l-a făcut pe Dreptul Avraam părinte al poporului ales, în care avea să se păzească credinţa în Adevăratul Dumnezeu şi Răscumpărătorul şi prin care avea să apară însuşi Mântuitorul şi Răscumpărătorul lumii. Dumnezeu a pregătit poporul ales pentru Mântuitorul şi pentru mântuire cu ajutorul făgăduinţelor, prorociilor mesianice, preînchipuirilor, legilor şi prin întreaga iconomie religioasă.

1. Făgăduinţe şi profeţii din cărţile lui Moise. Făgăduinţa lui Dumnezeu pentru Răscumpărătorul şi credinţa în El se transmiteau din generaţie în generaţie la poporul ales şi au fost sprijinite de El şi întărite prin aleşii Lui. Din tot poporul, Dumnezeu l-a ales pe Avraam ca Patriarh, spre păzirea credinţei adevărate în Singurul şi Adevăratul Dumnezeu. I-a poruncit să-şi lase casa şi ţara lui şi i-a făgăduit că „printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului". Dumnezeu a făgăduit acelaşi lucru şi lui lsaac şi lui lacob, ceea ce arată că nici Avraam, nici lsaac, nici lacob nu sunt acele persoane prin care, în mod direct, se vor binecuvânta toate neamurile pământului, ci printr-un Urmaş al lor, Mesia Cel prin Care cu adevărat se va revărsa harul lui Dumnezeu şi Care va deschide şi va oferi tuturor neamurilor mântuirea de păcat şi de moarte. Acest lucru este afirmat de Mântuitorul însuşi prin cuvintele: „Avraam, părintele vostru, a fost bucuros sa vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat". Ca să întărească şi să păstreze credinţa în Mesia Cel ce va veni, Patriarhul Iacob, pe patul de moarte, ca moştenire urmaşilor săi le-a lăsat proroci a mesianică în care se dezvăluie mai limpede originea lui Mesia, timpul venirii Lui şi puterea pe care El ca Mântuitor o va avea asupra neamurilor: „Nu va lipsi sceptru din Iuda , nici toiag de cârmiiitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele".

Inaintea morţii Prorocului Moise, Dumnezeu a descoperit prin el proorocia despre Marele Proroc, Mesia, Cel ce va vesti adevărul Lui, va fi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, iar ei vor da socoteală Domnului pentru nesupunerea ţaţă de El: „Eu le voi ridica Proroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu, şi voi pune cuvintele Mele în gura Lui şi El le va grăi tot ce-i voi porunci Eu. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care Prorocul Acela le va grăi în numele Meu, aceluia îi voi cere socoteală". Că aici nu este vorba despre un proroc oarecare, ci despre Prorociţi, Mesia, arată predania iudaică, care mărturiseşte că „nu s-a mai ridicat în Israel proroc asemenea lui Moise pe care Dumnezeu să-l fi cunoscut faţă către faţă" In Noul Testament există multe dovezi că această prorocie se referă la Mântuitorul, Mesia".

2. Profeţii mesianice in Psalmi. Toţi Psalmii, de la primul până la ultimul, sunt plini de idei mesianice, aşteptări şi nădăjduiri profetice. Biserica Ortodoxă le socoteşte ca atare, prin gura teologhisitoare a Sfântului Atanasie cel inspiraţi, că Mesia Cel fagaduit Se va naşte din seminţia Lui. Dumnezeu Ii va fi Tată, iar El, Fiul Tatalui. Şi imparatia Sa va fi veşnică”. De aceea in Psalmii lui David totul se întâmplă in jurul lui Mesia Cel ce va veni, soarelui tuturor fiinţelor şi speranţelor. După o studiere mai amănunţită a Psalmilor, s-ar putea sculpta intregul chip al lui Mesia Cel ce va veni, Mântuitorul.

După învăţătura inspirată a Psalmilor, Rascumpărătorul cel făgăduit va fi Unsul, Mesia (ebr. Maschiach). Împotriva Lui se vor ridica împăraţi şi neamuri, însă El este Fiul lui Dumnezeu, şi psalmistul cheamă toate popoarele să-L cinstească pe El ca pe Fiul şi să-şi pună nădejdea in El ca Domn şi Dumnezeu. Ca nu cumva, lepădânduse de El, să piară în căile lor". In lucrarea Sa de răscumpărare pe pământ, Mesia va pătimi şi, murind drept, va aştepta învierea, iar cu ea şi frumuseţile veşnice". Pătimirile Iui Mesia pentru neamul omenesc vor fi mari. El Se va simţi părăsit de Dumnezeu. Vrăjmaşii Lui Il vor ocărî, Ii vor înconjura ca nişte câini mulţi şi II vor batjocori pentru nădăjduirea Lui în Domnul. Vor împărţi hainele Lui şi pentru cămaşa Lui vor arunca sorţi. In suferinţa Sa, Pătimitorului I se vor risipi oasele, inima I se va topi ca ceara, limba I se va lipi de grumaz şi va fi aruncat in ţărâna morţii.

Insă Domnul nu va lepăda rugăciunea Lui şi Il va auzi. Iar după acestea, El va cânta laudă lui Dumnezeu şi Lui I se vor închina toate neamurile". Mesia, Pătimitorul, I Se va aduce jertfă lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor, iar această jertfă va înlocui toate jertfele Vechiului Testament, intrucat va consta in prinosul de bunavoie al Trupului lui Mesia, iar oamenii care vor dori sfintire si mantuire se vor sfinti. Unsul lui Dumnezeu va fi blând şi Frumos, plin de dreptate blândă. Dreapta Sa va face minuni. Va supune popoarele. Scaunul Său va fi veşnic şi neclintit, întrucât Iii este Domnul, pe Care Dumnezeu Il unge cu untdelemnul bucuriei. Hainele Sale sunt îmbălsămate cu smirnă şi aloe. Numele Lui va deveni de neuitat, aşa că popoarele II vor slăvi în vecii vecilor”. In relaţia cu Domnul, Mesia Însuşi este Domn, şi Domnul va pune pe vrăjmaşii Lui aşternut picioarelor Lui, deoarece El din vecie este Fiul Unul- Nascut al lui Dumnezeu. Totuşi Mesia nu este doar Domn, ci şi Preotul veşnic, Care în veac aduce jertfă pentru păcatele altora: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala Iui Melchisedec".

3. Profeţii mesianice in Proroci. Cu cât omenirea intra mai adânc în istorie şi cu cât ramificările păcatului deveneau mai complexe, mai numeroase şi mai adânci, cu atât Dumnezeu susţinea mai puternic şi mai evident nădejdea mesianică a poporului ales, descoperindu-i prin Proroci tot mai clar taina lui Mesia Cel ce va veni. Nădăjduind la Dumnezeu, Prorocii treceau prin epocile întunecate ale viciilor umane şi prin ceaţa roşie a patimilor, vestind zilele lui Mesia şi mărturisind că prin numele Său mântuitor toţi cei care cred în El vor primi iertarea păcatelor. Şi pe când sufletele umane se stingeau prin junghiurile cele fără de ieşire ale păcatului şi ale morţii, Prorocii arătau cu Duhul Sfânt spre poteca şerpuitoare a credinţei care duce şi aduce la Mesia, Mântuitorul. Ei toţi au fost trâmbiţele Duhului Sfânt care anunţă venirea Domnului Mântuitor, cu toate darurile negrăite ale harului Său şi cu toate puterile necesare pentru viaţa veşnică şi pentru mântuire.

In tânjirea sfântă după Mesia, Prorocul loil a profeţit că in zilele lui Mesia, Răscumpărătorul, Duhul Sfânt Se va vărsa din belşug peste toţi cei care vor crede în El şi că se vor mântui toţi cei care vor chema numele Lui.

In inspiraţia sa profetica, Prorocul Amos a descoperit că Domnul va ridica cortul cel căzut al lui David, adică Biserica lui Dumnezeu, o va zidi pentru veşnicie, şi ea va stăpâni peste toate popoarele.

Intr-o viziune minunată, Prorocul Osea a profeţit că va veni ziua cea mare în care Domnul Dumnezeu va milui şi va mântui casa lui Iuda, fiii Iui Israel se vor înmulţi ca nisipul mării care nu se poate măsura, nici număra, şi vor deveni fii ai lui Dumnezeu Celui viu. După multe sminteli şi rătăciri, fiii lui Israel se vor întoarce şi II vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe David, împăratul lor. Iar în zilele cele de pe urmă, plini de cuviinţă se vor apropia de Domnul şi de bunătatea Lui, iar El va lega rănile lor şi le va vindeca. Le va da viaţă şi cunoaşterea lui Dumnezeu. Iar ce este mai important, Mesia îi va izbăvi de iad şi de moarte: „Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale?".

Profeţiile mesianice ale Prorocului Isaia toate sunt vedenii primite de la Dumnezeu, clar evanghelice, vii şi convingătoare, astfel că şi Sfinţii Părinţi, cu bună dreptate, îl numesc Evanghelistul Vechiului Testament. EI a prorocit că Mesia Se va naşte din Fecioara şi Se va numi Emanuel, adică „cu noi este Dumnezeu". El Se va naşte ca prunc, chiar dacă este Fiul lui Dumnezeu. El este „înger de mare stat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce vasa fie”. “El Se va umple de Duhul Domnului şi va fi uns de El, ca să descopere popoarelor vestea cea bună, să-i vindece pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiască celor robiţi slobozire, să-i mângâie pe cei întristaţi, şi să vestească anul plăcut Domnului." El va face mari minuni: „Va deschide ochii orbilor, urechile surzilor, va vindeca pe şchiopi şi gângavi. Frumuseţea lui Dumnezeu va umple lumea, pustiul va înflori ca un trandafir şi bucurie veşnică va fi în Sion".

Blândul Mesia va vesti popoarelor judecata dreapta. Trestiile „frânte nu le va zdrobi". „Va vesti judecată după adevăr. Domnul va deveni legământul şi lumina popoarelor, ca să deschidă ochii orbilor, să scoată robii din temniţă şi din întuneric pe cei ce zac în el. Va îndrepta orbii pe calea neştiută, înaintea lor va schimba întunericul în lumină şi va netezi cele strâmbe."Domnul va face pe Mesia „Lumina popoarelor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului", astfel şi cei care „merg în întuneric vor vedea lumina mare, şi celor ce şed în latura şi în umbra morţii le va răsări lumină" şi „tot pământul se va plini de cunoaşterea Domnului".

Mesia va izbăvi cu mântuire veşnică, şi va deschide calea sfântă pe care nu va merge nimeni necurat, iar în muntele sfânt se va întări templul Domnului şi toate popoarele vor curge într-acolo şi înaintea Lui se va pleca tot genunchiul de pe pământ”. Insă Mesia va câştiga răscumpărarea veşnică a oamenilor prin faptul că pe Sine Se va aduce jertfă pentru păcatele lor. El va fi fără slavă, dispreţuit şi lepădat de oameni, ca unul de la care toţi îşi întorc faţa, schimonositde bolile şi de neputinţele noashe. Va fi numărat intre făcătorii de rele, oamenii Il vor dispreţul şi vor crede că Dumnezeu Il pedepseşte şi Il chinuie. Insa El nu va păcătui şi în gura Lui nu va fi înşelăciune, va lua asupra Sa neputinţele noastre şi bolile noastre le va purta. Va fi străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. Ca un miel spre junghiere va fi adus şi ca o oaie înaintea celor ce o tund ca prin rănile Lui să ne vindecăm.

El de bunăvoie Îşi va da sufletul spre moarte şi va fi înmormântat la cei bogaţi, chiar dacă mormântul Lui va fi rânduit lângă cei fără de lege. Iar când îşi va aduce sufletul Său jertfă pentru păcatele lumii, El va vedea pe urmaşii Săi cu viaţă lungă, va îndrepta pe mulţi şi va lua asupra Sa păcatele lor'Sh. Deoarece de bunăvoie îşi va da sufletul Său spre moarte, va primi parte printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, astfel proslăvitul Pătimitor va fi subiectul de mirare cuviincioasă, cinstire şi nădejde pentru popoare şi împăraţi s. însă împărăţia lui Mesia, Pătimitorul, nu va fi pământească, ci duhovnicească şi dătătoare de har, plină de cunoaşterea Domnului, de dreptate, de adevăr, de înţelepciune, de iubire, de pace, de sfinţenie şi de lumină, atunci când Mesia, prin Apostolii şi urmaşii Săi, va chema toate neamurile.

Contemporan cu Prorocul Isaia, Prorocul Miheia a profeţit că Mesia Se va naşte în Betleemul Iudeii, totodată accentuând naşterea veşnică a lui Mesia din Dumnezeu Tatăl. Mesia va întemeia casa veşnică a Domnului si va învăţa oamenii căile Sale, îi va aduna laolaltă pe toţi cei smeriţi, izgoniţi şi umiliţi şi va domni în vecii vecilor .

In timpul robiei babiloniene, marea căpetenie a poporului ales, Prorocul leremia, a profeţit în vedenia sa îndurerată că va apărea Mesia, Care Se va numi: „Domnul Jehovah dreptatea". El va întemeia un „legământ nou", mai desăvârşit decât cel vechi, care va fi scris în inimile oamenilor. Prin el se vor ierta păcatele oamenilor şi toţi îl vor cunoaşte pe Domnul. Iar El le va da „o cale şi o inimă, şi legământul va fi legământ veşnic".

In robia babiloniană întunecată, Prorocul lezechiel îi alina pe semenii săi cu îmbucurătoarea profeţie că Domnul îl va face pe urmaşul robului Său, David, adică pe Mesia, Unicul Păstor, şi va încheia „legământ veşnic", în care toţi vor avea aceeaşi inimă şi duh nou şi vor urma poruncile Domnului şi vor păzi şi împlini legile lui Dumnezeu”.

Prorocul Daniel, cu sufletul său clarvăzător, cu mare exactitate istorică a profeţit timpul venirii împărăţiei lui Mesia, pe Care îl numeşte „Fiul Omului". Prorocul cel iubit de Dumnezeu a făcut aceasta în prorocia sa despre şeptimi/săptămâni (la Daniel 9, 24-27 apar şaptezeci de săptămâni, şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni o săptămână), care i-a fost descoperită de vestitorul lui Dumnezeu, Arhanghelul Gavriil, în inspiraţia sa profetică, Prorocul Zaharia a prevăzut viitorul îndepărtat şi a prezis intrarea Mântuitorului în Ierusalim, intrare împărătească şi în acelaşi timp blândă şi smerită, vânzarea Sa pentru treizeci de arginţi, risipirea oilor după ce Păstorul a fost bătut şi străpungerea cu suliţa a coastei Sale”.

Prorocul Avaeum a propovăduit că Răscumpărătorul va veni fără greş şi nu va întârzia. Prin venirea Sa, pământul se va umple de cunoştinţa slavei Domnului, întocmai ca apele care acoperă adâncul mării, şi dreptul prin credinţa sa în El va fi viu, şi va tresălta de veselie în Dumnezeu, Mântuitorul său”.

Prorocul Agheu, mângâind poporul care la sfinţirea celui de-al doilea templu din Ierusalim Îsi aducea aminte cu durere de splendoarea primului templu, într-o inspiraţie dumnezeiască a proorocit că Domnul, într-un viitor apropiat, va cutremura cerul şi pământul şi cei aleşi din toate neamurile vor veni şi vor umple templul slavei. Iar slava acestuia va fi mai mare decât a celui dintâi, şi în el Se va arăta Răscumpărătorul şi va sălăşlui pacea Sa”.

Prorocul Maleahi a descoperit în inspiraţia sa profetică prorocia despre Inaintemergătorul, „îngerul" care va veni imediat înaintea Răscumpărătorului şi va găti calea înaintea Lui, Cel care este „Domnul şi îngerul legământului".

4. Alte moduri de pregătire a poporului ales. In pregătirea proniatoare a poporului ales pentru răscumpărarea şi mântuirea care se vor petrece cu ajutorul Răscumpărătorului, Dumnezeu S-a folosit şi de „preînchipuiri [înnoi]", prin care se dădea o proorocie, un indiciu, o prefigurare a Răscumpărătorului, a lucrării sau a împărăţiei Sale, însă nu prin cuvinte, ci prin persoane, evenimente sau lucrări sfinţitoare din Vechiul Testament. Aşadar, referitor la Mesia, unele personaje istorice reprezintă arhetipuri. De exemplu, Melchisedec, regele David sau Prorocul Iona. Prorocul David numeşte pe Mesia, „preot după rânduiala lui Melchisedec" Alţi proroci îl numesc pe Mesia „David”. Însuşi Mântuitorul arată că şederea lui Iona trei zile în pântecele chitului preînchipuie sălăşluirea Sa de trei zile în „inima pământului". Jertfele din Vechiul Testament, mielul pascal, trecerea prin Marea Roşie, mana, apa din piatră, şarpele de aramă, tăierea împrejur, toate acestea reprezintă, în raport cu Mesia şi cu împărăţia Lui, preinchipuiri, după cuvintele Apostolului: „Şi toate acestea îi s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povăţuirea noastră". La fel, toată legea de rânduieli a lui Moise, cu toate ritualurile de aducere a jertfelor, curăţirile, stropirile, preînchipuia împărăţia lui Mesia a Noului Testament, „Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor", deoarece „însuşi chipul lucrurilor" a fost dat şi descoperit în biserica lui Hristos, care este trupul Lui”.

Dumnezeu pregătea poporul ales pentru legea veşnică morală nu doar prin legea rânduielilor, ci şi prin cea morală şi civică, pe care Mesia avea s-o descopere şi să ofere oamenilor puterea dătătoare de har spre îndeplinirea ei. Neputincioasă să dea oamenilor desăvârşire şi sa-i mântuiască de păcat şi de moarte, legea Vechiului Testament trezea şi adâncea conştiinţa păcatului, iar prin aceasta aprindea dorul după Răscumpărătorul de păcat şi îi călăuzea pe oameni la credinţa în El". De aceea Apostolul Pavel numeşte legea Vechiului Testament „călăuză spre Hristos”, căci „sfârşitul legii este Hristos". Toţi drepţii Vechiului Testament au devenit şi au fost drepţi prin credinţa în Mesia Cel ce va veni, prin credinţa care i-a călăuzit prin cele mai întunecate chinuri şi i-a ajutat să biruiască toate ispitele”. Defapt, toate caile Revelatiei Vechiului Testament duceau spre Mesia, spre Domnul lisus. Toate minunile Vechiului Testament arătau la EI, cea mai mare Minune. Toţi prorocii călăuzeau spre El, Cel mai mare Proroc. Toată preotimea tânjea după El, Arhiereul cel veşnic. Intreaga credinţa zorea spre El, Începutul şi Sfârşitul credinţei. Toată legea aducea la El, Legiuitorul cel veşnic. Toată neputinţa umana suspina după El, singurul Mântuitor.

Sfantul Iustin Popovici

Fragment din cartea "Dogmatica Bisericii Ortodoxe, vol I", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Dogmatica Bisericii Ortodoxe, vol I"

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: