Constat, de la o vreme, că multe din simbolurile biblice și religioase suferă de o lipsă de înțelegere corectă a lor, pornită fie din nepricepere sau interes propagandistic. Semnele zodiacale, curcubeul, Steaua lui David și altele asemenea lor sunt simboluri care ajung să tensioneze inutil comunități, dincolo de limita discursului academic. Printre ele, unul care stârnește pasiuni apocaliptice: 666.

Ce este 666? Număr? Simbol? Ambele? Ce vrea să ne spună? Cui aparține? Orice încercare de răspuns trebuie să plece de la contextul în care el apare. Mai precis, cartea „Apocalipsa” din Noul Testament, capitolul 13.

Din lipsă de spațiu nu voi reproduce tot capitolul (se poate găsi on-line cu ușurință) ci doar ultimele versete, unde apare explicit:

Și ea (fiara) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.”

Așadar, este număr, dar nu orice fel de număr. Este un număr care numește o fiară, adică un simbol al unei „fiare”, dar care este număr de om. Ce să înțelegem de aici?
Când vrei să înțelegi opera unui scriitor, trebuie să cunoști și persoana scriitorului. Despre Sf. Ioan Evanghelistul, autorul Apocalipsei, știm că a fost supranumit „vulturul teologiei” sau „Teologul”, simbol al profunzimii gândirii sale teologice. De altfel, se poate observa ușor că între cele 4 Evanghelii, cea a Sf. Ioan, are un limbaj aparte, marcat de de metafore, ca și cele 3 scrisori sobornicești ale sale. Prin urmare, avem de-a face cu un scriitor care exprimă realismul lumii teologice-duhovnicești prin diverse simbolisme religioase.

Cartea Apocalipsa a fost scrisă însă în condiții deosebite, Sf. Ioan fiind exilat în insula Patmos, într-o perioadă în care creștinismul trecea prin cumplite prigoniri, sub domnia împăratului roman Domițian. Prin urmare, întreaga carte va fi străbătută de ideea luptei, uneori martirice, dintre bine și rău, precum și de biruința creștinismului asupra răului. Aceasta este, practic, descoperirea (apokálypsis, în greacă, înseamnă „ridicarea voalului” sau „revelație”) pe care Ioan o primește de la Dumnezeu, în raport cu rostul creștinismului în lume, acela de a învinge decăderea.

Forțele răului sunt metaforizate prin imagini fantastice, dar nu alese la întâmplare. Dacă Hristos este prefigurat ca miel încă din epoca Vechiului Testament, forțele răului sunt înfățișate prin creaturi distincte, dar aflate în legătură. Diavolul este reprezentat printr-un balaur „mare, roșu, având șapte capete și zece coarne, și pe capetele lui, șapte cununi împărătești”, iar forțele lui printr două „fiare”, aflate în corelație, dintre care ne interesează mai mult cea de-a doua, căruia îi aparține simbolul 666.

Termenul "fiară" nu este ales la întâmplare. Sf. Ioan se inspiră de la un mare Prooroc al Vechiului Testament, Daniel, care profețește despre venirea lui Hristos și învingerea răului, simbolizat tot de o fiară care are zece coarne, dintre care apare un alt corn care „avea ochi ca ochii de om și gură care grăia lucruri mari.”

Această fiară, ca și cea descrisă de Ioan, își întinde lucrarea peste fața întregului pământ, iar caracteristica esențială a ei este opoziția față de Hristos-Dumnezeu, încercarea de substituire a Lui (sugerată prin expresia „urâciunea pustiiri stând în locul cel sfânt”).

Tocmai de aceea, Sf. Ioan detailează aceasta descriind cea de-a doua fiară din cartea sa ca avânddouă coarne asemenea mielului, dar care grăia ca un balaur. În plus, ea solicită ca oamenii să se închine celei dintâi fiare.

Foarte interesant este faptul că atât profetul Daniel, cât și Sf. Ioan subliniază că fiara este doar un simbol al omului decăzut, care se împotrivește lui Dumnezeu. Daniel vorbește despre „regi”, adică lideri, iar Sf. Ioan menționează că 666 este număr „de om”. Ambii numesc pe cel ce se opune lui Hristos, ca fiind Antihrist, o persoană cu ideologie repetabilă la scara istoriei („mulți antihriști s-au arătat” va scrie Sf. Ioan).

Prin urmare 666 ar fi simbolul unui sistem ideologic în care omul se opune lui Hristos, dorind să-i ia locul. Numărul antihristului.

Am făcut această introducere mai amplă pentru a înțelege mai bine contextul în care apare 666. Evident că el nu este un simplu număr, ci o reprezentare a unui sistem de valori opuse creștinismului. Altfel, ar însemna ca la simpla lui vedere să îl socotim ceva negativ. Și Biblia are pagina 666, ceea ce nu înseamnă că ar trebui să o rupem din carte.

De-a lungul vremii, acest simbol, care este semn, număr și nume al răului simbolizat de fiară, a generat numeroase interpretări. Le voi trece succint în revistă.

1. Interpretarea cabalistică (gematrică). Folosește sistemul de asociere a unui număr fiecărei litere, în diverse limbi. Din însumarea cifrelor corespunzătoare unui cuvânt rezultă un număr reprezentativ. Prin această metodă s-a spus că fiara ar fi simbolul împăratului roman Nero. Acesta, de altfel, s-a și comportat ca o fiară la adresa creștinilor, acțiunile sale fiind cunoscute de Sf. Ioan.

Și alte nume au fost asociate „semnului fiarei”, fiind vorba de personalități istorice care au făcut opoziție creștinismului: împărații Caligula, Traian, și Iulian Apostatul.

O categorie aparte de nume o reprezintă și numele unor lideri religioși care, în opinia interpretatorilor, ar fi încercat să dărâme creștinismul din interior: papii Benedict al IX-lea și Paul al V-lea, Martin Luther, John Calvin și chiar Mahomed, profetul islamului.

2. Interpretarea istorică. Folosește sistemul de asociere a numărului fiarei cu lungimea unor epoci istorice. Astfel, fiara ar fi reprezentat conducerea papală, sionismul, francmasoneria, epoca islamului sau anticreștinismul dus la nivel de politică statală în diverse epoci.

3. Interpretarea financiară. Folosește asocierea dintre simbolul fiarei și activitatea ei, descrisă de Sf. Ioan ca fiind una de constrângere economică: nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul. Astfel, 666 devine un simbol al banilor, care la rândul lor devin expresia corupției financiare, a secularizării.

Apocalipsa vorbește și în altă parte despre pericolul corupției economice, simbolizat prin „cetatea cea mare, Babilonul”. Interpretarea se bazează și pe o realitate a Vechiului Testament, anume că înțeleptul împărat Solomon a fost corupt de puterea financiară, el impozitând cumplit poporul. Iar impozitul era de „șase sute șaizeci și șase de talanți de aur”, motiv pentru care mulți au considerat sistemul de impozitare ca fiind un sistem de tip demonic, prin care poporul este jefuit.

Nu întâmplător s-a ajuns ca unii să vadă în banalul cod de bare de astăzi un simbol al unui sistem financiar corupt, deși apariția cifrei 6 în cadrul acestui cod nu este decât o coincidență tehnologică.

4. Interpretarea alegorică. Folosește simbolistica religioasă și morală a numerelor. Astfel 1 reprezintă unicitatea lui Dumnezeu, 2 – cele două firi ale lui Mântuitorului, 3 – Sfânta Treime, 4 – cele patru puncte cardinale (cosmosul), 5 – cele cinci simțuri, 7 – zilele săptămânii și numarul Sf. Taine, 8 – ziua Învierii, 9 – numărul cetelor îngerești. În acest context, 6 reprezintă simbolul biblic al omului deoarece omul este creat în ziua a 6-a.

În acest caz, 666 nu mai este „șase sute șaizeci și șase” ci un 6 întreit, adică simbol al omului care vrea să înlocuiască Sfânta Treime. Iarăși ajungem deci la Antihrist, dar în versiunea în care omul ajunge să se creadă pe sine dumnezeu întreit mărturisit. Este vorba de idolatrizarea propriei ființe umane, o egolatrie generalizată sau, mai bine zis, o pierdere a conștiinței (nu a cunoștinței).

Astfel, 6 devine simbolul al lumescului decăzut, al lumii în care domină regula legii și a puterii umane, legile morale divine fiind înlăturate.

De aceea, s-a spus uneori despre democrație că ar fi, de fapt, demono-crație, sistemul în care libertățile exacerbate și reponsabilitățile inhibate construiesc un om satanic, un om care se împotrivește lui Dumnezeu („satan” se traduce în ebraică prin „adversar”, „ cel ce se împotrivește”) și se închină lui însuși, eliminând orice poruncă divină, inclusiv pe cea a dragostei.

Prin aceasta, 666 devine simbolul unei întreite lipse de dragoste; față de Dumnezeu, față de aproapele și față de lumea înconjurătoare.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.