Marturisesc ca multa vreme nu am inteles de ce Mantuitorul a pus mana pe bici pentru a-i alunga din templu pe cei care transformasera casa lui Dumnezeu in casa de negutatorie. Ma asteptam ca El sa raspunda cu iubire, asa cum le-a raspuns celor care L-au rastignit: "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34). Iar tulburarea cea mai mare a venit asupra mea in momentul in care am auzit ca fratele poate sa-mi devina un pagan (Matei 18, 15-17): "Daca insa iti va gresi fratele tau, mergi si-l mustra intre tine si el singur, si de te va asculta, ai dobandit pe fratele tau. Iar de nu te va asculta, mai ia impreuna cu tine pe unul sau doi, ca pe spusa a doi sau trei martori sa se sprijine orice cuvant. Si de nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames".
Tulburarea imi era data de faptul ca pe de o parte trebuie sa ne iubim vrajmasii, iar pe de alta parte ca suntem datori sa ii mustram pe cei care traiesc in neoranduiala (I Tes. 5, 15). Raspunsul la intrebarea cand trebuie sa ne purtam cu iubire si cand cu dreptate, l-am gasit la IPS Antonie Plamadeala: "Legea iubirii, porunca iubirii ni se adreseaza noua personal. Fiecarui individ in parte. In relatiile personale cu altii, trebuie sa opereze numai iubirea, dar atunci cand cineva iti greseste nu tie, ci greseste lui Dumnezeu, prin lepadarea de credinta, de pilda, cand greseste societatii, prin faptul ca fura, ca minte s.a.m.d., fata de acesta Sfanta Scriptura ne povatuieste sa ne purtam dupa dreptate si dupa lege".
Asadar, celui care ne face rau trebuie sa-i raspundem cu iubire. Sigur ca aceasta nu este o lucrare usoara, dar prin harul dumnezeiesc putem ajunge la o iertare totala si definitiva a raului facut noua de semeni. Ca acest lucru este posibil se poate vedea din viata sfintilor martiri, care nu au raspuns raului cu rau, ci au biruit ura ca rod al pacatului prin sfintenia iertarii ca rod al prezentei harului lui Dumnezeu in ei. Numai asa avem si noi toate sansele de a face din dusmani prieteni. Insa pe cei care fac rau semenilor nostri, trebuie sa-i mustram si sa-i supunem legilor pentru a nu inmulti raul. Cu alte cuvinte trebuie sa raspundem cu iubire numai atunci cand avem posibilitatea sa iertam. Iar noi nu putem ierta decat raul facut noua. Nu putem si nu suntem chemati sa iertam raul facut altora.
Ne folosim de iubire atunci cand am fost afectati de raul cuiva si de dreptate in momentul in care raul facut afecteaza semenii. Sunt persoane care sustin ca daca cel iertat ramane insensibil si continua sa faca rau, atunci trebuie sa apelem la dreptate si sa-l supunem Bisericii. Insa celor care sunt grabnici in a face dreptate, le amintesc cuvintele Sfantului Maxim Marturisitorul: "Sa ne iubim asadar unii pe altii si vom fi iubiti de Dumnezeu. Sa fim cu indelunga rabdare intreolalta si va fi si El cu indelunga rabdare fata de pacatele noastre. Sa nu rasplatim raul cu rau si nu vom primi dupa pacatele noastre. Caci iertarea greselilor noastre o aflam in iertarea fratilor. Iar mila lui Dumnezeu e ascunsa in milostivirea noastra fata de aproapele.
Adrian Cocosila.
-
Conflictele intrapersonale
Publicat in : Editoriale -
Conflictele familiale: cum sa le evitam?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Dreptul bisericesc
Publicat in : Drept bisericesc -
Duhovnicul sau psihologul
Publicat in : Editoriale -
Neintelegerile dintre crestini
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.