La Iasi, in apropierea zilei de 14 octombrie si putin dupa aceasta data, oameni de toate varstele, din diverse locuri, formeaza un rand kilometric pentru a se inchina moastelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Daca ne vom intreba ce-i aduna la un loc, este bine sa invocam marturia unui pelerin: „am deprins un fel nou de a vedea, de a gandi, de a da sau nu importanta lucrurilor lumesti, un fel nou de a judeca, de a pretui, de a admira, de a ma plasa pe mine in spatiu”. Ce inseamna asta? Ca a sta la acest rand nu este pierdere de vreme. Auzi lucruri nu prea des rostite: cum a fost tamaduit cineva cuprins de o boala grea, ce putere are rugaciunea lui Iisus, care sunt persoanele casatorite trecute in randul sfintilor, ... E de ajuns sa rostesti numele unui duhovnic si vei fi uimit de cate marturii vei primi.
A fi pelerin demonstreaza ca sfintenia nu trebuie cautata doar cu sufletul, ci si cu trupul: asteptand zeci de ore in frig si oboseala, parcurgand o anumita distanta, infruntand foamea, etc. Sigur, daca nu ai depus niciodata un efort pentru intalnirea cu Dumnezeu, ajungi sa-i suspectezi de superstitie pe cei care vin in pelerinaj.
Este adevarat ca la astfel de sarbatori, vezi si persoane care, grabite de grijile cotidiene, cauta sa ocoleasca randul. Doresc sa intre in fata. Nu au experienta pelerinajului. Invoca frigul, ploaia, timpul... Sunt cei care in noaptea de Pasti nu vin sa ia decat lumina si paine sfintita, uitand ca exista si Liturghie dupa momentul primirii luminii. Nu au timp pentru asa ceva. Ar fi prea tarziu sa ia masa de Pasti la ora 4 dimineata. Sunt cei care se lupta sa aduca cat mai multa agheasma acasa de Boboteaza. In acesti oameni, atat de mult e prezent materialismul, incat, cauta si in Biserica ceva-uri si nu pe Cineva. Asa ca nu e cazul sa ne miram daca pentru acestia e mai important sa atinga sfintele moaste cu diverse lucruri, decat sa le sarute.
Daca vom invata sa traim precum pelerinii, vom intelege ca in aceasta lume suntem trecatori. Asumarea conditiei de pelerin va deplasa accentul de pe noi insine, pe cautarea iubirii lui Dumnezeu. Aceasta cautare ne va feri sa ne legam in mod patimas si definitiv de locuri, lucruri, persoane, ca de ultima realitate.
Adrian Cocosila
-
Pelerin in Bethleem
Publicat in : Pelerinaje -
Poetul, Pelerin pe Calea Luminii
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.