Noile tehnologii biometrice au starnit protestul unor credinciosi si clerici cam habotnici, dupa mine. Dincolo de ciripiturile teologice rasuflate, exista insa cateva chestiuni care merita discutate. Altfel, ajungem sa amestecam pe Dumnezeu cu Cezarul.

Imi inchipui ca, astazi, unii ar fi in stare sa-L intrebe pe Hristos: „Ce spui, sa luam actele cu CIP sau nu?!” De altfel, sunt cativa care o si fac, atunci cand chipurile apeleaza la duhovnici pentru astfel de nelamuriri. Credeam insa ca Hristos ne-a lamurit toate cele necesare mantuirii, urmand numai ca noi sa Ii urmam cu credinta, fara a mai face pe speriatii.

Dar, drumul de la intuneric la lumina este anevoios si primejdios. Caci sesizez la protestatarii anti-CIP cateva chestiuni care merita analizate:

1. Teama privind nesiguranta datelor. Acesta este, cred, singurul argument serios si necesar a fi lamurit. In conditiile unei proaste comunicari a autoritatilor cu cetatenii, este logic ca acestia sa se alarmeze cu privire la siguranta datelor lor in fata Cezarului. Unele state deja au dubii la nivel oficial, am vazut chiar ezitari si renuntari. Insa, oricat am discuta, stim bine ca orice lucru creat de om poate fi falsificat tot de om, prin tehnologia necesara. De aceea, suntem pe un cerc vicios, caci indiferent de tehnologia folosita, identitatea noastra in fata autoritatilor nu este niciodata sigura 100%.Falsificari au fost si vor mai fi. Aceasta chestiune ramane una spinoasa si buna de analizat de catre specialisti. Restul ingrijorarilor CIP-ciripitorilor teologici sunt de-a dreptul neintelegeri sau fabulatii. Sa citim mai jos.

2. Teama de viitoare agresiuni asupra cetatenilor: implant in corp, ingradirea sau conditionarea unor drepturi, etc. Cred ca e bine sa ne aducem aminte de „Prostia omeneasca” a lui Ion Creanga, in care doua femei se alarmau de caderea unui drob de sare peste un copilas. Cam asa este si cu aceste temeri privind ipoteze insuficient argumentate sau documentate. Vom vedea ce va fi si vom actiona in consecinta, nu inainte de vreme si pripit. Crestinului nu i-a fost dat sa se preocupe cu ghicirea vremurilor care vor veni, ci cu mantuirea in prezentul concret, cu bunele si ispitele lui. Pana sa ajungem la conditionarea comertului sau liberei circulatii prin CIP, constat ca, actualmente, exista deja o unealta de conditionare mult mai eficienta: banii. Ii ai, e bine. Nu-i ai, e rau. Si se obtin din ce in ce mai greu si pentru mult mai multe compromisuri morale. Cred ca materialismul si comercializarea sunt adevaratele pericole ce trebuie discutate, nu viitoarele tehnologii pe care potentialii dictatori le vor folosi deoarece istoria demonstreaza ca, desi tehnologia este moralmente neutra, dictatorii au folosit in mod vicios tehnologia timpului lor.

3. Teama de monitorizare/supraveghere exagerata din partea Cezarului. Sf. Pavel ne invata ca autoritatea Cezarului este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia. Asadar, daca ma stiu nevinovat, n-am a ma teme. Mai mult, daca as avea constiinta crestina ca sunt lumina lumii si sarea pamantului, mi-ar conveni ca Cezarul sa ma supravegheze insistent, caci asa poate afla valorile dupa care traieste un crestin. Poate chiar s-ar converti din rautatea lui. Dincolo de asta, insasi darzenia cu care marturisitorii credintei au infundat puscariile comuniste ar trebui sa ne fie pilda de curaj in fata eventualilor dictatori, nu motiv de vaicareala fata de comportamentul autoritatilor.

4. Teama de numarul fiarei 666. Desi discutia teologica este foarte interesanta, in orice timp si loc, CIP-ciripitorii o banalizeaza pana la absurd. Ba se sperie de niste coduri de bare, ba de niste tehnologii electronice, pe care, de-altfel, ei le folosesc din plin, unii chiar in spatele unei aiuritoare „marturisiri anonime” pe Internet. Ideea ca, prin acceptarea identitatii electronice te lepezi de Hristos mi se pare de un grobianism teologic inspaimantator. Fara a mai spune ca ciripitorii teologici citeaza Scriptura ingust, steril, si utilitarist, intr-un mod care imi aduce aminte de citarea diavolului in fata Domnului, sau de citarile de tip sectar, lipsite de intelegerea profunda a unor realitati teologice.

5. Teama de Antihrist. Asta arata cat de nepregatiti teologic sunt CIP-ciripitorii. Daca Antihrist vine (si din vechime autorul Apocalipsei spunea ca a si venit si ca antihristi sunt multi), de ce avem a ne teme? Chemarea noastra este sa-l biruim, nu sa fugim sau sa protestam fata de el. Dar biruirea lui Antihrist nu vine prin modificari legislative, ci prin implinirea sfinteniei, prin imbracarea harica in Sf. Treime, prin marturisirea cu fapta a calitatii tale de crestin. O eventuala prigoana a autoritatilor asupra crestinilor n-ar face decat sa intareasca adevarata credinta si sa surpe fariseismul si formalismul caldiceilor. De altfel, crestinii au exercitiul prigonirilor din istorie, iar Biserica s-a intarit pe sangele martirilor. Ca sa nu mai spunem ca, daca Antihrist vine, asta insemna ca, dupa el, vine si Hristos Biruitorul. Ori, sa ne speriem ca vine Hristos? A protesta de frica lui Antihrist inseamna a-ti arata slaba credinta in Hristos, lipsa de cultura teologica si, finalmente, credinta caldicica.

6. Nu este lipsita de interes si problema manipularii acestor CIP-ciripitori de catre diverse organizatii obscure, prin folosirea unor duhovnici renumiti. In urma cu cativa ani, a fost o intreaga framantare nationala prin care credinciosii s-au polarizat intre anumiti duhovnici, doar pentru ca unii asa-zisi „ucenici” doreau orbeste o legitimare a propriilor apucaturi teologice, prin manipularea duhovnicilor. E usor sa obtii o „chemare la lupta” din partea unor duhovnici care au suportat prigoana comunista, prin simpla invocare a unui potential pericol dictatorial contemporan. Ceea ce nu vor sa stie ciripitorii teologici care folosesc duhovnicii pe post de „ghioaga” in lupta lor cu inchipuitii vrajmasi, este ca si duhovnicii se supun autoritatii Sinodului si Bisericii, asa ca eventuale luari de pozitie in raport cu statul apartin Ierarhiei BOR, la nevoie inconjurata de preoti, duhovnici si credinciosi, nicidecum unor anarhisti ce se viseaza reformatori si sfinti. Cum insa Ierarhia nu sustine astfel de pozitionari teologice absurde, ciripitorii apeleaza la duhovnici, pentru o buna imagine la „public”. Din pacate pentru ciripitori, invocarea unor nume duhovnicesti celebre, ba chiar si punerea de cuvinte masluite in gura lor, este un excelent instrument de manipulare a credinciosilor mai putin educati teologic, de catre aceste obscure organizatii.

Din fericire, doar iubirea si urmarea lui Hristos pot invinge, in chip mantuitor, teama fata de Cezar, Antihrist sau mai stiu eu ce ciripituri teologice de la capul unora.

Parintele Eugen Tanasescu

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.