Parul capului nu este atat podoaba trupului, cat acoperirea lui de cele vatamatoare. Rolul de protectie pe care il are parul care ne acopera scalpul este, de departe, recunoscut de toata lumea. Capul, care este una dintre cele mai importante parti ale trupului nostru, este in mod constant expus la razele soarelui, care poarta cu ele o mare cantitate de caldura si radiatii. Parul respinge o mare parte din aceste influente externe daunatoare.
Fiecare lucru din trupul nostru si din lumea inconjuratoare poarta in sine ratiuni dumnezeiesti, adica potente deosebite si scopuri minunate. Dupa caderea in pacat si adancirea in patimi, ratiunile si scopurile lucrurilor au fost pierdute, ele fiind acoperite de intunericul necunostintei.
Parul este un dar al lui Dumnezeu
Diferentele dintre firele de par de pe trupul nostru ar trebui sa fie suficiente pentru a ne face sa intuim scopurile lor diferite. In randul acestora nu exista dezordine, ci o ordine extraordinara. Unele fire sunt groase, iar altele sunt subtiri, unele sunt buclate, iar altele sunt drepte, iar fiecare dintre acestea cresc doar in anumite zone si intr-o anumita masura, niciodata in alta parte sau dupa alta masura.
Parul capului nostru este un dar al lui Dumnezeu, care, dupa caderea in pacat, ne-a randuit trupul in asa fel incat sa nu fie vatamat de lumea afectata si ea de pacatul omului. Fiecare om are masura darului sau, fiecaruia fiindu-i de ajuns ceea ce a primit. Cei cu foarte mult par si cei cu foarte putin par nu trebuie sa se simta nedreptatiti, caci in spatele acestui lucru sta un anumit rost. Doar un om cu mintea luminata de harul lui Dumnezeu va intelege acest lucru si va putea sa ia cu multumire cele primite.
Cand omul cauta sa aibe mai mult sau mai putin par, bucle mai mari sau fire mai drepte, ori alta culoare, ori alte asemenea caracteristici deosebite, atunci el nu face voia lui Dumnezeu. Desi pare un lucru marunt, acest lucru are la baza neascultare, mandrie si alte miscari patimase. Nu este vorba de habotnicie, ci de incredere in iubirea, intelepciunea si purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Femeia sa ramana femeie! Barbatul sa ramana barbat!
Sfantul Apostol Pavel ne atrage atentia: "Este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada. (...) Nu va invata, oare, insasi firea ca necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung? Si ca pentru o femeie, daca isi lasa parul lung, este cinste? Caci parul i-a fost dat ca acoperamant" (I Corinteni 11, 3-16).
Astazi, parul capului reprezinta o inepuizabila sursa de exploatare si impodobire. Lumea a uitat complet faptul ca barbatul se cuvine sa nu-si lase parul lung, iar femeia sa nu si-l tunda. De aici si pana la frizuri dintre cele mai anormale, cu creste si variatii tot mai nefiresti, nu a mai fost decat un pas.
Barbatul si femeia si-au anormalizat atat de mult trupurile (parul, mersul, miscarile, hainele) incat, de la o distanta modesta, de multe ori, barbatul este confundat cu femeia, iar femeia cu barbatul. Cum va fi mintea copiilor care vor creste langa astfel de oameni?
Cum sa ne purtam parul ?
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Ce fapta este, oare, mai neinsemnata decat aranjatul parului? Si totusi, poti face si asta pentru Dumnezeu. Cand nu iti aranjezi iscusit parul, nici nu iti infrumusetezi chipul, nici nu te impodobesti ca sa ii ademenesti si sa ii amagesti pe cei care te vad, ci iti aranjezi parul simplu, cum se intampla, si numai atat cat se cuvine, atunci ai facut aceasta pentru Dumnezeu. Si, negresit, vei avea rasplata, pentru ca ai infranat pofta cea rea si ai pus capat unei porniri desarte."
Precum impodobirea hainelor este socotita indeobste drept o cale spre desfranare, tot asa, impodobitul parului se intemeiaza pe slava de sine, pe mandrie si pe lipsa de minte, precum spune Sfantul Vasile cel Mare: "A te ingriji de aranjatul parului si de haine, mai mult decat e de trebuinta, este o fapta de om necugetat sau o fapta de om ticalos. A cauta sa fii imbracat stralucit, socot ca este tot atat de rusinos ca si a trai in desfrau sau a strica altora casele."
Sfantul Apostol Pavel spune ca nu putem placea si lumii, care ne cere sa fim patimasi si cat mai anormali, si lui Dumnezeu, care ne cere sa fim cu adevarat liberi. Sa luam aminte la cuvintele Apostolului: "Caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos" (Galateni 1, 10); caci "cei care sunt in carne (oamenii trupesti, care se misca potrivit lumii) nu pot sa placa lui Dumnezeu" (Romani 8, 8).
Sa ne purtam parul in asa fel incat sa placem lui Dumnezeu !
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Sanatatea persoanei si a societatii
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Cunoasterea lui Dumnezeu si sanatatea sufleteasca
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Sanatatea, mai buna decat toate?
Publicat in : Editoriale -
Sanatatea sufleteasca
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.