Invidia se manifesta prin bucuria de raul altuia si prin intristarea de binele aceluia. Firesc ar fi "sa te bucuri cu cel ce se bucura si sa plangi cu cel ce plange "(Romani 12, 15). Invidia este actiunea indreptata impotriva posesiei altora si, cu cat aproapele poseda mai mult, cu atat aceasta patima creste si da nastere la ura, manie si crima.
Despre intristarea pentru bunastarea aproapelui Sfantul Vasile cel Mare marturiseste: "A rodit mult tarina vecinului? Este plina casa vecinului de tot ce-i trebuie pentru viata? Nu-l paraseste veselia? Ei bine, toate acestea intretin boala si maresc durerea invidiosului. Este cineva voinic, sanatos? Starea lui il raneste pe invidios! Este altul mai frumos la chip? Alta rana pentru invidios! Cutare depaseste pe multi prin talentele sale? Este cineva cinstit si admirat pentru intelepciunea si darul vorbirii? Este un altul bogat, ii place nespus sa daruiasca si sa impartaseasca din averea sa pe cei saraci? Este laudat mult de cei carora le face bine? Ei bine, toate acestea sunt lovituri si rani care-l lovesc drept in inima".
Invidia isi are originea in mandrie. Ea il face pe om sa dezvolte afirmarea personala fara a tine seama de propria valoare. Cand esti cuprins de invidie, nu exista dorinta de a te asemana cu aproapele sau de a-l depasi. Cel care este stapanit de aceasta patima, asteapta caderea celui pe care il invidiaza. Astfel, am putea spune ca invidia sfarseste in momentul in care il vezi pe cel fericit, nefericit.
Numai dupa ce moare persoana invidiata, invidiosul purcede in a o lauda. Ca era frumos, intelept, darnic etc. Dar chiar si dupa moartea persoanei invidiata, daca apar si ale persoane care sa o laude, invidiosul se schimba intr-o clipa in a-l vorbi de rau pe cel decedat. Caci cel cuprins de invidie este dusman al celor prezente, dar prieten al celor pierdute, dupa cum marturisesc Sfintii Parinti.
Ce trebuie sa facem pentru a scapa de invidie?
Cand ne intalnim cu bogatia, trebuie sa consideram bunurile din aceasta lume ca fiind vremelnice. De vom cugeta asa, invidia va slabi si va ramane nelucratoare.
Cand Dumnezeu ne scoate in cale persoane mai intelepte ca noi, suntem datori sa le primim ca pe niste daruri ale lui Dumnezeu. Ne sunt puse in cale spre binele nostru. Cu multime de cunostinte, dar lipsiti de intelepciune, ceea ce pare bun se schimba in rautate cand se face la timp nepotrivit si fara masura. Dar cand intelepciunea este prezenta in om, ea fixeaza timpul si masura pentru lucrurile bune, iar castigul in folosirea lor este minunat si pentru cei care dau si pentru cei care primesc, dupa cum spun Sfintii Parinti.
Cand intalnim ceva cu adevarat frumos in creatie, sa-l vedem ca pe un rod al prezentei lui Dumnezeu. Daca vom privi asa, va fi cu neputinta sa ne mai cuprinda invidia atunci cand intalnim lucruri si persoane minunate.
Sigur sunt si alte cai pentru lepadarea invidiei. Dar implinirea celor mentionate ne va ajuta sa ne vedem neputinta si sa avem puterea de a-i socoti pe altii mai vrednici decat noi.
Adrian Cocosila
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.