
Una dintre cele mai mari nedumeriri ale omului in legatura cu providenta divina este aceea a mortii violente, care vine atat peste oamenii drepti, cat si peste pacatosi, fara nicio discriminare. Omul gandeste asa fiindca i se pare ca un asemenea fel de a-ti gasi sfarsitul se potriveste doar celor pacatosi. Nu intelegem de ce li se intampla acest lucru unora care au facut mult bine altora pana in acel moment din viata lor sau de exemplu de ce se intampla o asemenea moarte chiar copiilor de cele mai fragede varste.
Chiar si cei care au credinta nu inteleg acestea, fiind influentati de numeroasele texte scripturistice care sustin ca dreptul primeste de la Dumnezeu ani multi si binecuvantati pe pamant, daramite sa mai avem pretentia de a-l face sa inteleaga lucrurile acestea pe un ateu sau agnostic. De fapt, ateismul isi ia unul dintre argumente chiar din cazurile acestea. Raspunsurile omenesti sunt sofisme: numai Dumnezeu stie cine este drept si cine nu, copiii vor ajunge in rai, etc. De aceea ele nu ne multumesc.
Raspunsul il avem insa, Mantuitorul Insusi ni l-a dat. Si de abia cu acest raspuns dumnezeiesc si simplu intelegem de fapt de ce nu am inteles: trebuia sa ne gandim ce inseamna moartea pentru cineva in clipele in care ea se petrece, fapt pe care-l stiu doar cei ce au trecut prin ea.
Mantuitorul ne dezvaluie ca momentele mortii propriu-zise sunt la fel pentru cei care mor violent, ca si pentru cei care nu s-au pregatit pentru ele. Cel care moare in patul sau nepregatit le simte la fel ca aceia peste care a venit moartea prin surprindere.
Ambele categorii vor trai moartea in acelasi mod, asadar nu se comite nicio nedreptate. Acest adevar poate fi socotit unul dintre cele mai de folos dintre toate pe care ni le-a descoperit Mantuitorul fiindca lumineaza in mod surprinzator problema mortii violente, care de altfel, se intampla destul de des in lumea noastra. Cuvintele sunt din nou de o frumusete dumnezeiasca, de o "logica" absolut divina, sunt unele dintre acelea care te fac sa ramai mut si sa te intrebi: era atat de simplu, de ce nu m-am gandit la asta pana acum?
Iata-le:
"Si erau de fata in acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al caror sange Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
Si El, raspunzand, le-a zis: Credeti, oare, ca acesti galileieni au fost ei mai pacatosi decat toti galileienii, fiindca au suferit aceasta?
Nu! zic voua; dar daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel.
Sau acei optsprezece insi, peste care s-a surpat turnul in Siloam si i-a ucis, ganditi, oare, ca ei au fost mai pacatosi decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim?
Nu! zic voua; dar de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel" (Luca XIII;1-5)
Tiganelea Iulian
-
Purtarea de grija a lui Dumnezeu
Publicat in : Zece cuvantari la Postul Mare
-
Purtarea de grija a lui Dumnezeu
Publicat in : Pilda zilei
-
Despre purtarea de grija a lui Dumnezeu
Publicat in : Duminica a 3-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.