Cand omul pacatuieste, gasesti o explicatie pentru retragerea harului de catre Dumnezeu. Dar la persoanele cu o viata duhovniceasca aleasa, la cele care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, care Ii slujesc, acest lucru este greu de acceptat. Pare de neinteles ca o persoana care isi ajuta semenii sa se ridice din patimi, sa aiba parte de o experienta a parasirii de catre Dumnezeu.
Retragerea harului la persoanele cu o viata duhovniceasca imbunatatita nu e data de pacat, ci face parte din purtarea de grija a lui Dumnezeu, care doreste ca prin aceasta retragere sa-l duca pe om catre o cunoastere deplina a Sa. Dumnezeu nu Se retrage pentru a fi uitat.
Sfantul Ioan Scararul numeste aceasta stare de parasire "o cale scurtata" spre desavarsire, prin care Dumnezeu vrea sa incununeze mai repede sufletele in care descopera dor de desavarsire si dorinta de mantuire.
Parasirea omului virtuos de catre Dumnezeu are ca scop si ferirea omului de a cadea in mandrie. Se poate intampla ca aceste persoane sa ajunga sa uite ca au primit harul ca dar si sa faca din har o realizare personala. In astfel de situatii, incercarile si retragerea harului sunt leacuri bune pentru cunoasterea slabiciunilor personale, cautare a ajutorul dumnezeiesc si sporire in smerenie.
Scriptura ne spune ca "Cine nu aduna cu Mine, acela risipeste" (Matei, 12, 30), de unde reiese ca diavolul nu este absent din virtuti, ba este chiar mai primejdios in astfel de virtuti decat in vicii, pentru ca in aceste virtuti el are infatisarea binelui. Cu hristos cel din vedenii de pilda, il poti pierde pe Hristos cel adevarat.
Starile de parasire pot dura cateva clipe, ani sau chiar o viata intreaga. Insa, ceea ce este important de retinut este ca indiferent de durata si intensitatea parasirii, Dumnezeu nu ne abandoneaza niciodata pe deplin. Din acest motiv, aceasta parasire dumnezeiasca poate fi numita mai degraba ascundere sau micsorare a harului, decat lepadare sau parasire si are drept scop mantuirea si nu nimicirea omului.
Harul vine si pleaca spun Sfintii Parinti. Cand vine il umple pe om de mangaiere duhovniceasca. Iar plecarea este ingaduita ca omul sa-si doreasca asimilarea lui. Iar pentru asimilare e nevoie de multa truda. Daca nu ar exista si aceasta retragere, omul ar putea sa nu-l asimileze niciodata. E de ajuns sa ne amintim de Petru care a primit mult har pe muntele Tabor dar neasimilindu-l, a ajuns sa se lepede de Hristos.
In concluzie, harul se retrage deoarece astfel inima inseteaza dupa Dumnezeu si Il iubeste mai mult. Persoana care a cunoscut viata traita prin har, nu mai poate afla odihna in nimic din cele prezente in aceasta lume, doreste din nou harul.
Adrian Cocosila.
-
Sfantul Grigorie Palama - Invatatura despre fiinta lui Dumnezeu si energiile necreate
Publicat in : Duminica Sfantului Grigorie Palama -
Energiile necreate
Publicat in : Cunoasterea -
Harul
Publicat in : Religie -
Acatistul Sfantului Grigorie Palama
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.