Aceasta intrebare, la o prima analiza, pare-se ca nu-si are rostul, insa nu este lipsit de importanta sa stim de ce trebuie sa fim sanatosi sau, cu alte cuvinte, daca am fost bolnavi si ne-am insanatosit, ce trebuie sa facem dupa aceea.

Societatea noastra se lupta din toate puterile pentru ca membrii ei sa fie sanatosi, si bine face, insa, dupa vindecare, omul este lasat singur sa decida ce trebuie sa faca; el poate sa se bucure de toate facilitatile acestei lumi moderne, sa calatoreasca, sa manance bine, sa se distreze, sa ajute pe cineva, sa se relaxeze, sa se roage, sa-si petreca concediul cu cei dragi si lista poate continua. Iata ca, Biserica vine cu anumite raspunsuri menite sa dea sens adevarat acestei vieti.

Pentru inceput, sa vedem cum si de ce apare boala.

Medicina moderna, ancorata dezvoltarii stiintifice in ultimii doua sute de ani, priveste boala ca pe un colaps al corpului uman, acest lucru datorandu-se unui agent specific fiecarei boli, corpul si mintea putand fi tratate separat.

Pacientul este vazut ca un corp bolnav, accentul fiind pus pe vindecarea bolii si nu pe bunastarea generala a pacientului, medicii specialisti fiind considerati singurii experti in tratarea bolii; este asa-numita conceptie a ,,modelului biomedical”.

Acestui model i s-au adus nenumarate critici, aratandu-se ca: starea de sanatate a unui pacient are o importanta componenta social-culturala, de care nu poate fi separata, un rol in acest sens fiind acordat coeziunii sociale; opiniile pacientului si experienta bolii sunt determinante in tratament; expertii medicali si spitalul nu sunt singurele alternative.

Mergand si mai mult in aceasta directie, pe legatura dintre sanatate si valorile cultural-spirituale im-partasite, s-a observat, prin nu-meroase cercetari in S.U.A., ca in randul persoanelor care se roaga la Dumnezeu si participa la slujbele religioase, starea de sanatate este mai buna si mortalitatea mai scazuta.

Legatura dintre sanatate si religiozitate este marturisita de Biserica, inca de la inceput.

Cunoastem grija pe care Mantuitorul nostru Iisus Hristos a avut-o fata de cei aflati in suferinta vindecand toata boala si toata neputinta in popor. (Matei 9, 35).

Tamaduirile au fost facute de Hristos pentru a fi vazut si inteles ca Dumnezeul cel adevarat si pentru ca oamenii sa nu mai pacatuiasca: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. (Ioan 5, 14).

Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata cat de importanta este pentru sanatatea noastra ferirea de pacat.

Ca pricina bolilor trupesti este pacatul cuibarit in suflet a aratat-o slabanogul de treizeci si opt de ani (Ioan 5, 2-15), bolnavul coborat prin acoperis (Luca 5, 18-25), iar inainte de toti Cain (Fac. 4, 8). Dovezi despre adevarul acesta gasesti cate vrei si unde vrei. Sa secam, dar, izvorul pacatelor si vom opri toate paraiele bolilor trupesti.

Nici cumpatarea nu trebuie sa lipseasca din viata noastra. Tot Sfantul Ioan Gura de Aur, ne indeamna sa fim cumpatati, sfaturile lui fiind similare cu ale unui doctor nutritionist din zilele noastre.

Dupa cum spinii vatama mainile, ori din ce parte i-ai apuca, tot asa si imbuibarea vatama si picioarele si mainile si capul si ochii si, pe scurt, toate madularele.

Dupa ce am prezentat pe scurt cauzele aparitiei bolii si modul in care aceasta poate fi tratata, sa cautam un raspuns la intrebarea de ce vrem sa fim sanatosi?

Taina Sfantului Maslu ne ajuta sa raspundem la aceasta intrebare. Aceasta Sfanta Taina, dupa cum stim, aduce vindecare celor aflati in suferinta, insa ea nu se limiteaza numai la atat, ci se doreste ca acela ce primeste tamaduire sa slujeasca lui Dumnezeu.

Departeaza de la dansul toata boala si neputinta. Ca ridicandu-l cu mana Ta cea tare, sa slujeasca Ţie cu toata multumirea.

Acesta este, daca vreti, unul din scopurile pentru care Sfanta Taina a Maslului este prezenta in spatiul nostru social, acela de a-l face pe om sanatos pentru slujire.

Notiunea de odihna, in spatiul Bisericii, este atunci cand viata aceasta se sfarseste, spre odihna cea vesnica. Pana atunci, totul in aceasta viata este actiune. Biserica nu ne da nici un ragaz de odihna sau „relaxare”, in sensul modern al cuvantului; nici chiar notiunea de concediu nu este prezenta in limbajul Bisericii.

Poate in felul acesta vom intelege mai bine de ce sunt condamnate lenea si trandavia in societatea noastra traditionala, si faptul ca cei batrani, din familiile noastre, nu au „stare” si ca tot timpul sunt in „actiune”, pentru ca au bine fixata, in structura lor, slujirea in buna randuiala.

Societatea noastra poate fi cu adevarat sanatoasa, poate fi cu adevarat tamaduita si izbavita de boli, daca este in Biserica, alaturi de Hristos, Mantuitorul nostru, slujindu-I Acestuia cu toata multumirea.

Pr. lect dr. Ovidiu Soare

Sursa: "Calauza Ortodoxa", nr. 278

.