Am parasit 2013 si am intrat in 2014, dezbatand pe la televiziune despre modificarile noului Cod Penal asupra prostitutiei. Dezbaterilor au fost uneori furtunoase si n-am apucat sa spun esentialul.

O spun in premiera la Adevarul: Legalizarea prostitutiei este o consecinta nefasta a tendintei de generalizare a ei in toate mediile sociale. Iar viata devine un urias film porno. De la 1 februarie, noul Cod Penal va dezincrimina prostitutia, in sensul in care practicarea ei nu va mai fi infractiune ci doar contraventie, fiind sanctionata doar cu amenda. In schimb, proxenetismul si traficul de persoane in scopul exploatarii sexuale raman sanctionate cu dosar penal si inchisoare. In acest fel, inceputul acestui an va aduce si relansarea dezbaterii privind legalizarea prostitutiei.

Patriarhia Romana a reafirmat, ori de cate ori au aparut dezbateri despre prostitutie, faptul ca legalizarea ei nu poate aduce nimic bun in societate, nici macar cand vine vorba de latura fiscala. Ultima data a fost in luna mai a anului trecut. Exista chiar si un document amplu, intitulat „Fata nevazuta a prostitutiei legalizate”

Ceea ce ma ingrijoreaza, insa, este superficialitatea argumentelor pro-legalizare.

Legalizarea prostitutiei elimina sau reduce semnificativ prostitutia ilegala;
Legalizarea bordelurilor inseamna „sex sigur” si aducerea sub control a bolilor cu transmitere sexuala;
Statul are de castigat din impozitarea prostitutiei;
Reglementarea prostitutiei imbunatateste situatia femeilor care lucreaza in aceasta „meserie”;
Reglementarea prostitutiei duce la scaderea cererii de astfel de servicii;
Prostituatele doresc legalizarea prostitutiei;
Existenta bordelurilor duce la relatii de cuplu si familie mai bune;
Prostitutia oricum exista, fiind socotita cea mai veche „meserie” ce nu va disparea niciodata.

Practic, pentru fiecare dintre ele se pot aduce in discutie serioase argumente contra. Acestea sunt:

Legalizarea bordelurilor nu elimina prostitutia ilegala, ci duce la dezvoltarea ei;
Legalizarea bordelurilor conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuala, inclusiv a HIV;
Costurile sociale ale prostitutiei depasesc cu mult impozitele incasate de stat;
Legalizarea bordelurilor legitimeaza si amplifica discriminarea, abuzurile si violenta la care sunt supuse femeile, inclusiv „traficul de carne vie”;
Legalizarea prostitutiei creste cererea de prostitutie;
Prima dorinta a peste 90% din prostituate este sa paraseasca prostitutia;
Prostitutia este un atentat la familie si are un impact catastrofal asupra comunitatilor, a copiilor, mai ales prin divort, adulter, violenta, alcool, droguri etc. ;
Cele mai vechi „meserii” sunt minciuna si crima, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa le legalizam, cum tot asa exista si zoofilie, necrofilie, pedofilie, incest etc.

Cel mai vehiculat argument, controlul medical al fenomenului, se incapataneaza sa nu ia in calcul, cu cinism, dezumanizarea celor ce o practica. Chiar de ar exista control medical 100% asupra transmiterii bolilor, sunt studii clare care demonstreaza ca prostitutia uzeaza biologic si psihic. Din nefericire, falsii umanisti care doresc legalizarea numesc aceste persoane „lucratori sexuali”, iar bolile datorate acestei uzuri, „boli profesionale”.

Cum ar veni, un fel de „pierderi colaterale” asa cum numesc uneori politicienii si militarii suferinta semenilor, provocata de razboaie sau jocuri politico-economice. E grav cand placerile sau interesele financiare din domeniu intuneca ratiunea, iar unii viseaza beneficii prin exploatarea sexuala a semenului. E ca si cum viata ar trebui sa semene neaparat cu un urias film porno de cosmar. Cel mai bun exemplu de insucces al legalizarii prostitutiei a venit tot anul trecut, cand Ministerul Familiei din Germania a recunoscut public faptul ca legalizarea ei a fost un esec. Nu s-a redus nici traficul de fiinte umane, nici proxenetismul si nici macar riscurile medicale nu au fost eliminate total. Sintagma „controlul autoritatilor asupra fenomenului” s-a transformat, din pacate, in „asistenta neputincioasa a autoritatilor in fata prostitutiei. La aceeasi concluzie a ajuns si Scotia, in anul 2004, pe baza datelor din Australia, Irlanda, Olanda si Suedia. Mai interesanta a fost atitudinea Suediei, care a decis, in 1999, sa nu sanctioneze prostituatele, ci pe clienti, alaturi de proxeneti si traficanti.

Cumpararea unui serviciu sexual, fie doar si pentru o singura ocazie, este suficienta pentru acuzare. Reglementarea a avut un real succes, fenomenul reducandu-se la mai mult de jumatate, iar alte tari i-au urmat modelul. Ideea are la baza o logica foarte simpla: n-ar exista prostituate daca nu ar exista clienti. Iar acestia nu pot scapa de responsabilitatea existentei acestui flagel doar prin plata. Cred ca fenomenul poate fi si mai bine gestionat in Romania daca autoritatile vor lua in calcul faptul ca prostitutia este de doua mari categorii: prostitutia de subzistenta, in care cei ce se practica prostitutia cauta un venit minim si prostitutia de lux, unde motivul practicarii este cu totul altul. Cata vreme nu se va face aceasta diferentiere, lupta contra prostitutiei nu va avea un succes real ci, dimpotriva, vom incuraja existenta uneia prin argumente contra alteia. Daca mai exista dorinta acestei lupte din partea autoritatilor, pentru ca am o senzatie neplacuta… Marea mea teama este ca, de fapt, traim o drama la un alt nivel, pe care nimeni nu mai vrea sa-l ia in calcul. Este vorba de tendinta de generalizare a prostitutiei in toate straturile sociale, prin corupere.

De cate ori nu intalnim, in viata de zi cu zi, situatii in care sunt evidente celelalte forme ale prostitutiei: intelectuala, financiara, legislativa, mediatica, etc. Toate pleaca din acelasi filon: prostitutia morala. Este acel act prin care iti reprimi principiile moralitatii, de dragul unor beneficii, fie ele financiare, de pozitie sociala, de imagine etc. Iar practicarea lui zi de zi nu duce decat la ciopartirea demnitatii si a moralitatii, astfel incat vom ajunge sa numim binele rau, iar raul bine.

Unii demnitari incerca sa mascheze aceasta realitate cruda a vremurilor noastre, prin incercarea de a redefini morala prin atitudini anti-crestine sau chiar contra legislatiei in vigoare. Cati parlamentari stiu oare ca Romania este parte a Conventiei ONU pentru reprimarea traficului de fiinte umane si a exploatarii prostitutiei semenilor? Ei se uita cu ochii pe la anumite tari vecine, dar nu se mai uita si pe legislatia in vigoare. Am avut ocazia de a auzi replici halucinante ale unor deputati care, (nu dau numele, pentru ca ma intereseaza principiile, nu persoana) desi au fost votati de o majoritate crestina a acestei tari, incearca sa-i redefineasca morala crestina, prin dezinformari si opinii anticlericale. Oricine are dreptul la opinie, dar cand esti in slujba celor ce te-au ales, e bine sa lasi interesele proprii deoparte si sa ii reprezinti. Altfel, nu esti decat un om care practica o alta forma grava a prostitutiei, sub masca democratiei: prostitutia politica.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
 

.

• Prostitutia
  Publicat in : Editoriale
• Sociologia prostitutiei
  Publicat in : Morala
• Batjocorirea publica a moralei crestine
  Publicat in : Editoriale