Liturghia, traditia vie a Bisericii
Cand oamenii vorbesc despre traditie, cu mai multa sau mai putina veneratie, cu mai multa sau mai putina intelegere, se refera la ceva ce tine de trecut. Aceasta idee a patruns chiar si in mentalul teologic. Exista pana si demarcatii istorice, gen "traditia apostolica", "traditia primelor secole crestine", "traditia primului mileniu", sau chiar distinctii oarecum sophisticate, gen "traditia si traditiile" sau "Traditia cu T mare si traditia cu t mic"...
Din punctul meu de vedere, al unui preot care slujeste liturghia eclesiala, asemenea discutii sunt in mare masura irelevante pentru intelegerea realitatii pe care o numim traditie. Traditia nu este un depozit, ceva despre care sa vorbesti la trecut. Chiar daca vine de undeva, ea nu a ramas sigilata in trecut. Traditia este prin definitie viata, ceva ce se traieste aici si acum, intr-o anumita maniera, potrivit anumitor criterii si urmarind anumite scopuri. A fi traditional este a asuma viata de zi cu zi intr-un anumit spirit, ar spune Mircea Eliade, dupa cum a nu fi traditional reprezinta reversul acelei maniere, dar nu mai putin un mod de viata. A fi traditional este a trai nu orbeste, ci plasandu-te intr-un sistem de referinta, in interiorul unei intelepciuni care garanteaza eficienta modului tau de a vietui. A nu fi traditional inseamna a trai dupa a ta voie, lipsit de criterii, ignorand acea intelepciune a experientei care nu poate fi pana la urma inlocuita, intelepciunea generatiilor dinainte.
A ocoli liturghia eclesiala este a recunoaste ca vrei sa traiesti dupa a ta voie si pofta. Pentru ca liturghia Bisericii este traditia. Savantii nostri (numiti de Scriptura carturari si farisei) vor cauta mult si bine traditia in trecut, plimband cuvinte alese si neintelese prin propriile minti si in fata ochilor nostri. Dar noi stim ca liturghia este traditia si ca nu avem de ce sa o cautam in trecut. Sau daca ne vom uita in urma va fi pentru a primi confirmarea ca asa a fost de la inceput. Liturghia Bisericii este traditia vie si traditia traita de noi. Un act eminamente eclesial, colectand viata, credinta si sentimentele noastre, pentru a le transporta in curtea cugetului evanghelic, acolo unde ele si noi vom suferi treptata prefacere intru ceea ce auzim, vedem si mancam.
Liturghia este traditia vie pentru ca aici se consuma intr-un ametitor rezumat toata iconomia iubirii lui Dumnezeu fata de noi. Aici suntem indumnezeiti prin ascultarea Cuvantului rostit, aici suntem indumnezeiti prin sederea la masa Cuvantului intrupat. Aici ne adunam din lume, aici invatam ritmurile Imparatiei ce va sa fie, de aici ne intoarcem spre lume, purtand un nou mesaj decat cel cu care am venit spre sfanta adunare. Toata traditia este aici. Mai ramane sa si intelegem, iar apoi sa facem lucrurile potrivit acestei intelegeri.
"In pace sa iesim!"
Pr. Lect. Dr. Doru Costache
Sursa: Baraganul Ortodox
-
Pentru ce nu se face Liturghia Darurilor mai inainte sfintite si in celelalte posturi?
Publicat in : Viata liturgica -
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite
Publicat in : Editoriale -
Liturghia Sfantului Vasile cel Mare
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.