Am văzut pe Câmpina tv un reportaj în care, în Bănești, în biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost o întâlnire între preoți, parlamentari, primari și credincioși pe tema referendumului pentru familie. S-a discutat și s-a ajuns la concluzia că toți cei prezenți, deoarece susțin definirea familiei ca legătură între un bărbat și o femeie, vor promova referendumul ce urmează să aibă loc în 6-7 octombrie, împreună cu tot ceea ce ține de valorile morale tradiționale. Tot din reportaj mai aflăm că întâlnirea a avut loc la inițiativa Coaliției pentru Familie, care a reușit să îi strângă laolaltă pe toți cei prezenți. Pe paginile de facebook ale celor care se opun referendumului au apărut imaginile de la Cîmpina tv, însoțite de comentarii dezaprobatoare virulente, care avansau ideea că Biserica se aliază cu puterea, că interferează cu spații cu care n-ar trebui să aibă legătură, și o socoteau iarăși vinovată de tot ce poate fi mai retrograd.
Partea proastă, ca să încep cu ea, este că întâlnirea a avut loc într-o biserică, spațiu destinat slujirii sacre și transmiterii învățăturii de credință, iar cei de la prezidiu stăteau cu spatele la altar, având și o oarecare tratație pe masă. Reproșul formulat este că se puteau găsi o mulțime de alte spații în care să se desfășoare întâlnirea, existau săli de conferințe unde oamenii să poată să-și expună ideile. Ca răspuns acestei acuzații mă pot gândi că nu a fost aleasă clădirea bisericii întâmplător, ci pentru ca astfel implicarea Bisericii să fie mai clară și lipsită de orice echivoc. Iar eu personal aveam nevoie să simt amestecul Bisericii în susținerea valorilor morale tradiționale, căci într-o mulțime de alte cazuri a fost mult prea tăcută.
Acuza care i se aduce Bisericii este aceea că intră în legătură cu sistemul politic, în timp ce ar trebui să fie neutră și deasupra oricăror asemenea preocupări lumești mărunte. Ar trebui, probabil, să se ocupe de sexul îngerilor, asemeni teologilor din Constantinopol, când cetatea era asediată de turci. Să nu aibă nimic de-a face cu preocupările și grijile ce ne străbat tuturor mintea. Grijile astea să fie lăsate exclusiv în seama propagandiștilor progresiști anticreștini, iar Biserica să se limiteze la slujbele ei.
Se poate observa că la acea întâlnire au fost prezenți politicieni atât de la putere, de la PSD și ALDE, precum și din opoziție, de la PNL și PMP. Astfel că ideea de partizanat politic dispare, din moment ce, pentru susținerea referendumului, colaborarea este cu toate forțele politice.
Altă obiecție ține de calitatea morală îndoielnică a tuturor politicienilor, și prin urmare orice legătură cu oameni corupți (cum sunt văzuți mai toți politicienii, fără să mai avem răbdare pentru nuanțări care ar lămuri puțin lucrurile și a cerne între ei) îi compromite pe oamenii Bisericii care acceptă colaborarea cu ei. Ar trebui să fim conștienți însă că acei oameni care sunt în fruntea noastră, la nivel local sau național, nu au fost puși acolo de Biserică, ci votați tot de oameni, eventual de cei care îi acuză acum de corupție. Biserica are nevoie de colaborare cu politicienii în acest caz, căci ei pot mobiliza lumea la vot pentru o cauza pe care o susține și Biserica. Și atunci, cu cine să colaboreze, dacă nu cu cei pe care oamenii i-au ales? Dacă ar fi unii mai breji în primării, în parlament și guvern, Biserica ar colabora cu și mai mare drag cu ei. Așa însă, e nevoită să lucreze cu cei care sunt. Ar trebui să înțelegem că nu suntem sfinți nici noi, care suntem nemulțumiți de cum acționează Biserica, nici slujitorii ei, nici politicienii sau alte persoane publice cu care interacționează.
Dacă ai în vedere istoria îndelungată a Bisericii de la începuturile ei în Imperiul Roman, unde era persecutată, la simfonia bizantină și interferențele dintre politic și religios, statutul ei în interbelic și apoi în totalitarism, poți fi mai puțin îngrijorat. Observi că au fost și momente mai grele, iar Biserica totuși a rezistat. Acum, în raport cu alte perioade, e totuși bine, se trăiește încă într-o relativă libertate. Nu spun că nu există interferențe regretabile cu spațiul politic, dar sunt destul de minore, iar Biserica nu este pusă în pericol de către politicieni. Speranța mea este ca Biserica să se implice în viața socială și după acest referendum, să își spună părerea în probleme morale, să fie o prezență activă. Poate să nască aprecieri negative din partea celor ce o urăsc, dar nu poate alege, din proprie inițiativă, să se retragă din viața societății, și să lase credincioșii pradă noilor ideologii neo-marxiste.
Divizează Biserica societatea prin implicarea în atragerea oamenilor să participe la referendum și să spună „da” familiei? Depinde ce înțelegem prin divizare. În mod normal, în orice societate pluralistă sunt mai multe voci care se exprimă în orice domeniu, în politică, economie, educație, transporturi etc. Diferențele de opinii pot rămâne foarte frumos diferențe de opinii, ne putem respecta și dacă gândim diferit. N-am văzut în Biserica un discurs care să acuze homosexualii, care să demonizeze pe cineva, să ceară vreo pedeapsă sau vreo atitudine extremistă. Se pare însă că avem de-a face cu un discurs al progresiștilor neo-marxiști care vede hateri în toți cei ce nu recunosc căsătoriile gay, și care mai adaugă o serie de alte epitete: înapoiați, homofobi, ca să nu mai înșir și alte epitete mult mai urâte care se spun cu multă ușurință și foarte des.
Ce ar trebui să facă Biserica, și toți cei care mai împărtășesc ideile clasice de conviețuire? Să nu mai zică nimic, să accepte orice degradare a relațiilor dintre oameni, să renunțe la propriile valori, să se ascundă, să intre în catacombe? Poate va fi trimisă din nou acolo, dar până atunci are de transmis un mesaj, și nu poate abdica de la el. De asemenea, se asociază cu toți cei care susțin același mesaj ca ea, chiar dacă sunt oameni cu păcate, cum sunt politicieni sau intelectuali conservatori. Biserica, și toți cei care se simt parte a ei, are de înfruntat un uriaș val de ură, pornit de la profesioniști ai noilor ideologii, dar la care se asociază și un număr foarte mare de persoane care s-au lăsat seduse de discursurile îmbrăcate în iubire, toleranță, drepturi ale omului, oameni bine intenționați, dar care văd în creștini dușmanii libertății.
Biserica Ortodoxă și-a chemat credincioșii la referendum ca să apere definiția tradițională a căsătoriei. Cea catolică a făcut la fel, ca și cultele neoprotestante, ca și evreii și musulmanii. Toți cei ce împărtășesc o credință religioasă susțin acest referendum, și nu numai ei. Astfel că oricine se consideră credincios are datoria să participe și să spună da, indiferent ce ar spune cei care se opun.
Paul Curca
Paul Curca
-
Democratia presupune dezbateri publice si vot, nu plans de mila si boicot
Publicat in : Religie -
Ziua unei ocazii istorice
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.