Ca suntem muritori, nu avem nicio indoiala. Dar nu putini sunt cei care mai cred in viata de dupa moarte. Acestora trebuie sa le vestim ca moartea este o despartire care nu este despartire. E adevarat ca ne despartim de rude, prieteni si cunoscuti. Dar aceasta despartire este doar trupeasca si pentru o vreme.
Viata fara cei iubiti de noi poate aduce multa tulburare. Si asta din cauza faptului ca punem totul pe seama trecutului. Vorbim de ei, de faptele si cuvintele lor, la trecut. Uitam ca sunt vii, intr-o alta lume.
Sigur ca este greu sa ne traim viata lipsiti de prezenta trupeasca a celor dragi. Dar suntem datori sa nu traim in tristete. As indrazni sa spun ca printr-o astfel de traire, ii suparam pe cei trecuti dincolo de aceasta lume. Ei ne vor plini de viata, bucurosi. Si ei rostesc tainic cuvintele pe care le-a grait Mantuitorul mamei tanarului din Nain: "Nu plange".
Asa cum Mantuitorul l-a ridicat pe tanar din moarte si l-a dat mamei sale, la fel se va petrece cu toti cei adormiti. Vor fi inviati.
Avand in vedere ca ceea ce numim noi moarte nu este altceva decat trecerea omului dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta, iubirea noastra fata de cei adormiti nu trebuie sa fie impiedicata de separarea vizibila.
Asadar, sa nu mai privim moartea ca pe un sfarsit, ci ca pe o trecere spre un nou inceput, vesnicia.
Adrian Cocosila.
Pe aceeaşi temă
-
Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
Publicat in : Dogma -
Cu moartea pe moarte calcand
Publicat in : Religie -
Moartea mea intre Dumnezeu si mine
Publicat in : Editoriale -
Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Rugaciune la moartea unuia din soti
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.