Parintele Academician Dumitru Popescu se poate bucura de multe realizari. Una dintre cele mai importante este aceea ca a format o multime de ucenici, dintre care o seama ne gasim aici, la Alba Iulia.
Ne folosim, dand glas convingerii noastre, de cuvantul Mantuitorului: "Cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor" (Matei 5, 19).
Dintotdeauna maestrul spiritual, dascalul, "directorul" de constiinte, a avut o importanta covarsitoare pentru discipoli. Toate personalitatile marcante s-au format in jurul dascalilor, care si-au pus amprenta pe felul de a gandi si de a actiona a acestora.
Maestrul este omul care cunoaste adevarurile esentiale si este in masura sa le transmita discipolilor. El "a ajuns sa triumfe asupra slabiciunilor sale si a castigat dreptul de a ghida oamenii."
Jan Amos Comenius spune pe buna dreptate ca "omul, ca sa devina om, trebuie sa fie format". Ba, foloseste si cuvinte grele la adresa celor ce n-au preocupari legate de propasirea lor intelectuala si de imbunatatirea spirituala: "Ce sunt cei bogati fara intelepciune, decat niste porci ingrasati cu tarate? Si ce sunt cei saraci fara intelegerea lucrurilor, decat niste magarusi condamnati sa duca poveri? Ce este cel frumos care n-a invatat nimic, decat un papagal impodobit cu pene, sau - dupa cum a mai spus cineva - o sabie de plumb intr-o teaca de aur?"
O intrebare pe care unii poate si-o pun este urmatoarea: nu poate fi inlocuit maestrul de carti sau chiar de internet? In situatia in care mijloacele prin care se informeaza omul devin tot mai numeroase, dascalul mai are vreun rost?
Raspunsul categoric este "Da!" Influenta mentorului, cu personalitatea lui, asupra discipolului este covarsitoare. Pe deasupra, si pragmatic, existenta lui e necesara. Dam doua exemple banale.
De exemplu, te-ai hotarat sa inveti o limba straina de unul singur. Iti cumperi manualul necesar, dictionarul si un caiet. Timp de cateva zile vei face exercitii, poate o ora, poate mai mult. Apoi mai pierzi din pasiune, intervin alte lucruri de facut si lasi totul balta. Peste o vreme reiei din nou munca, apoi iar te opresti si timpul trece fara prea mari progrese. Daca ai alaturi un profesor, la staruinta lui, din respect fata de el, sau cel putin de rusine, te vei pregati pentru a doua zi.
Sau, presupunand ca ai talent muzical, te hotarasti sa inveti sa canti la un instrument, pe cont propriu. Cu manualele necesare, dupa o zi sau doua, s-ar putea sa te lasi pagubas. Cand insa aceasta instruire o faci cu un profesor, progresezi mult mai repede.
In jurul Parintelui Profesor Dumitru Popescu au invatat o pleiada de ucenici sa teologhiseasca, sa patrunda in tainele cunoasterii invataturii crestine si ale spiritualitatii ortodoxe. De aceea, ne bucuram ca Universitatea "1 Decembrie 1918" ii acorda titlul de Doctor Honoris Causa.
Parintele Academician Dumitru Popescu s-a nascut si a crescut in mediu teologic - tatal fiind preot - a invatat in Bucuresti si in strainatate. A cunoscut la fata locului teologia celorlalte confesiuni, studiind in Elvetia, la Roma si in Israel. Chiar teza de doctorat, intocmita sub indrumarea Profesorului Nicolae Chitescu, a abordat un subiect legat de felul in care un ortodox vede ecleziologia romano-catolica, dupa documentele celui de al II-lea Conciliu de la Vatican.
Biserica, folosindu-se de capacitatea pe care i-a daruit-o Dumnezeu si de cunostintele acumulate, i-a acordat misiuni importante: Profesor si director la Seminarul Teologic din Bucuresti, Profesor si Decan la Facultatea de Teologie din Bucuresti, Director de studii in cadrul "Conferintei Bisericilor Europene" de la Geneva, membru in Comisia "Credinta si Constitutie" din Consiliul Ecumenic al Bisericilor, membru in delegatia pentru pregatirea Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, membru in comisia de dialog cu Biserica Catolica, membru in comisia de dialog cu Biserica Luterana din Germania.
Iar, ca o incununare a preocuparilor de natura teologica si filozofica, comunitatea academica romana l-a primit in randurile ei. In felul acesta cinstim omul, preocuparile sale inalte, dar si Biserica pe care o slujeste.
La varsta venerabila pe care o are, Parintele Academician Dumitru Popescu ne uimeste prin actualitatea problemelor ce-l framanta. In acest sens putem aminti cartile: "Ortodoxie si Contemporaneitate", "Ortodoxie si Catolicism, Dialog si reconciliere", "Hristos, Biserica, Societate", si multe alte studii si articole.
In ultima lucrare amintita, Parintele tine sa ne faca atenti ca omul contemporan, "divortat de Hristos", devine prizonierul fortelor cosmice ce aprind in el pofte si patimi care il scapa de sub control: "Indiferentismul religios al lumii in care traim si care sporeste ingrijorator de la vest spre est, existenta unui crestinism deosebit de agresiv, care nu mai stie de omenie si iubire fiindca considera ca totul se poate cumpara cu bani, dar si existenta unor secte care se pun in slujba satanismului, sau a unor secte care propovaduiesc sinuciderea colectiva, ca si multe alte aspecte nocive, sunt expresia degringoladei spirituale si morale la care asistam astazi."
Din aceasta degringolada dorim sa scapam noi, ucenicii dansului, si sa-i ajutam si pe altii sa scape. Si ii ajutam pe masura ce ii putem convinge de Adevarul vesnic propovaduit de Ortodoxie.
Cu acest prilej festiv, cand il omagiem pentru tot ceea ce a facut pentru Biserica, pentru Teologia Romaneasca si pentru invataceii dansului, il rugam pe Dumnezeu sa-i dea sanatate si-i facem urarea ioaneica: "Sa mergi bine cu sanatatea, precum bine mergi cu sufletul." (3 Ioan 1, 2)
I.P.S. Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei
-
Taina Preotiei - Parintele Dumitru Popescu
Publicat in : Dogma -
Parintele Dumitru Popescu, un reprezentant de seama al teologiei dogmatice romanesti
Publicat in : Religie -
In memoriam: Parintele Profesor si Academician Dumitru Popescu
Publicat in : Editoriale -
Parintele Profesor si Academician Dumitru Popescu
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.