Pianistul este povestea reala a unui pianist polonez - Wladyslaw Szpilman - care, pentru originea lui evreiasca, lupta sa supravietuiasca in urma distrugerii ghetoului din Varsovia, in cel de-al Doilea Razboi Mondial. In timp ce familia lui este arestata si deportata in lagarele naziste de munca silnica, el se pierde printre ruinele din Varsovia. Este descoperit de un capitan german care ii apreciaza talentul si il protejeaza pana la sfarsit.
Filmul, aparut pentru prima data in iarna anului 2002, in Italia, este o co-productie poloneza, franceza, germana si engleza. Are o durata de 150 de minute. Regizor este Roman Polanski, iar scenariul este scris de Ronald Harwood, pe baza memoriilor lui Wladyslaw Szpilman. Despre viata pianistului Szpilman, regizorul Roman Polanski a spus: "Pianistul este povestea pe care am cautat-o toata viata." Rolurile principale sunt interpretate de actorii Adrien Brody, Thomas Kretschmann, Emilia Fox si Frank Finlay.
Filmul a primit numeroase premii, printre care trei premii Oscar (cel mai bun actor, cel mai bun regizor si cel mai bun scenariu), doua premii Bafta (cel mai bun film, cel mai bun regizor) si sapte premii Cesar (cel mai bun film, cel mai bun actor, cel mai bun regizor, cea mai buna imagine, cea mai buna productie, cel mai bun sunet).
Memoriile lui Wladyslaw Szpilman
Pianistul polonez Wladyslaw Szpilman s-a nascut in anul 1911, in localitatea Sosnowiec. In anul 1933, dupa ce studiaza pianul si compozitia, in Varsovia si Berlin, revine in Varsovia, unde devine renumit pentru talentul sau: pianist si compozitor de muzica clasica si jazz. In anul 1935, este angajat ca interpret pianist la postul national de radio.
Cand nazistii asediaza Varsovia, pianistul ajunge in ghetou, alaturi de toti ceilalti evrei din oras. In timp ce familia lui este arestata si deportata in lagarele naziste de munca silnica, el se pierde printre ruinele din Varsovia. Este descoperit de ofiterul german Wilm Hosenfeld, care ii apreciaza talentul si il protejeaza pana la sfarsit, gazduindu-l intr-o cladire a armatei. In cele din urma, dupa eliberarea Varsoviei, de catre Armata Rosie, pianistul Szpilman este numit director al Sectiei Muzicale, in cadrul postului national "Radio Polonia", si studiaza muzica de camera.
In anul 1945, pianistul evreu Wladyslaw Szpilman isi publica memoriile, in cartea "Moartea unui oras", la o editura din Polonia. Pe langa aspectele istorice si sociale ale timpului respectiv, autorul descrie cu multa emotie si greutatile-minunile prin care a fost nevoit sa treaca. Pianistul relateaza ororile vietii din ghetou cu o uimitoare precizie, reusind sa recreeze chiar ritmul relatiilor sociale desfasurate sub amenintarea permanenta a deportarii in lagarele de concentrare.
Mai tarziu, in anul 1998, cartea ii este tradusa in limba engleza, cu titlul "Pianistul".
Pianistul
In data de 23 septembrie 1939, un tanar pianist evreu canta la pian pe scena radioului din Varsovia. Muzica se stinge odata cu primele explozii ale bombelor germane lansate asupra Poloniei. Pentru ca este de origine evreiasca, el ajunge in ghetou, alaturi de toti ceilalti evrei. Pana in iarna anului 1940, evreii sunt nevoiti sa stea in condiții dintre cele mai umilitoare in ghetoul Varșovia.
Familia lui Szpilman este deportata intr-un lagar de exterminare, in timp ce Szpilman este salvat de un prieten aflat in poliția evreiasca a ghetoului. Scapat ca prin minune de deportarea in lagarele naziste, dupa sase ani petrecuti in ascunzatori, el apare in aceeasi sala, cantand la acelasi pian, aceeasi melodie. Dintre ruine, un ofiter german asculta melodia cantata de un evreu fugar.
Miscat de persoana sau talentul lui Szpilman, ofiterul Wehrmacht Wilm Hosenfeld ii ofera acestuia adapost si hrana. In iarna anului 1945, armata germana este nevoita sa se retraga, iar cei doi se intalnesc pentru ultima data.
Ofiterul este luat prizonier si inchis intr-un loc din apropierea Varsoviei. Un fost detinut, violonist, il intalneste pe ofiterul german si afla despre pianistul Szpilman. Cand acesta din urma ajunge in locul cu pricina, detinutii erau deja mutati in alta parte. Ofiterul german Hosenfeld moare in anul 1952, intr-un lagar din Uniunea Sovietica, iar pianistul polonez Szpilman moare in anul 88, la varsta de 88 de ani.
Desi personalitatea ofiterului german ramane cumva in umbra, nefiind clar motivul pentru care acesta si-a riscat viata in salvarea pianistului evreu, gestul sau intareste inca o data credinta ca gandurile bune au o putere de biruinta impresionanta.
Teodor Danalache
Filme Crestine
-
Iubirea si compatimirea - roade ale harului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Parintele Gavril Todea, din Malnas Bai
Publicat in : Parinti -
Dumnezeu nu isi ia inapoi darurile
Publicat in : Editoriale -
A consola inseamna a-l ajuta pe om sa sufere
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.