Smerenia

Smerenia Mareste imaginea.

Ca sa ajungem la smerenie e nevoie sa ne coboram cat mai jos in ochii nostri, sa-i socotim pe toti semenii mai presus de noi insine si sa punem pe seama lui Dumnezeu toate faptele noastre bune. Sfantul Macarie cel Mare ne invata si de ce este nevoie sa ne consideram mai jos decat ceilalti: "Omul smerit nu cade niciodata. Aflandu-se deja mai jos decat ceilalti, unde mai poate cadea?"

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur marturisea ca: "Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, cand cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune si totusi, nu cugeta lucruri inalte despre sine".

Gandul ca suntem mai presus de altii duce la increderea in propriile puteri. Iar cu cat ne incredem mai mult in noi insine, cu atat ne indepartam mai mult de Dumnezeu.

Sfintii Parinti ii aseamana pe cei mandri cu varfurile muntilor neroditoare. Ei ne descopera ca dupa cum apa cauta sa se verse in locul cel mai de jos, la fel si harul lui Dumnezeu ocoleste pe cei mandri si se revarsa asupra celor smeriti.

Omul smerit nu se lauda cu faptele sale nu pentru ca nu este constient de ele, ci pentru ca stie ca fara ajutorul lui Dumnezeu acestea nu ar fi fost posibile. Din acest motiv nu vede faptele sale ca fiind doar rodul lucrarii lor. Numai cei ce se afla in noaptea pacatelor, departe de Dumnezeu, cauta sa se mandreasca cu faptele lor. Spun Sfintii Parinti ca oamenii mandri sunt asemeni stelelor care stralucesc numai noaptea, cand este intuneric. Pierd din vedere ca de indata ce rasare soarele, stelele isi pierd stralucirea si dispar. Nu au cunoasterea momentului in care rasare Dumnezeu in sufletele lor. Daca ar avea parte de aceasta cunoastere, ei s-ar stinge degraba si ar vedea ca sunt nimic inaintea maretiei lui Dumnezeu.

A spune ca esti smerit, inseamna a pierde smerenia. Caci smerenia trebuie sa ramana permanent ascunsa. Ca sa intelegem acest lucru, Parintii au asemanat-o cu radacina copacilor. Si au grait ca in momentul in care radacina nu mai ramane ascunsa in adancul pamantului, ci iese din el spre a fi vazuta, copacul va fi lipsit de fructe si se va usca. La fel se intampla si cu smerenia, daca se arata, virtutile dispar si omul piere duhovniceste.

Sa va intareasca Dumnezeu in dragostea Sa.
Pe masura intaririi in aceasta iubire, veti fi intariti si in smerenie.

Adrian Cocosila

.
Pe aceeaşi temă

14 Februarie 2019

Vizualizari: 12838

Voteaza:

Smerenia 4.60 / 5 din 10 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • daniel ionPostat la 2013-07-29 17:25

    a avea incredere in tine cred ca este un lucru principal atunci cind efectuezi o munca. este cam greu sa fii smerit in ziua de azi ...atunci cind esti la munca ,deoarece esti luat de om fara vointa chiar daca ai dreptate in cea ce faci si nu esti luat in considerare. corectati-ma daca gresesc.

  • Petrisor DanPostat la 2013-07-29 13:43

    Eu cred cu tărie și din experiență proprie că adevărul despre smerenie este undeva la mijloc. Dacă m-am considerat cel mai ”DE JOS” am ajuns să cred asta și, încet-încet să-mi pierd speranța de mântuire. dacă mi-am ascuns această... stare , putem spune, ruminația minții m-a făcut să cred că sunt ipocrit. Cred că a fi conștient și totodată și responsabil de darurile date de Dumnezeu, este cea mai înaltă treaptă care duce la smerenia adevărată. Să fiu conștient că orice semen, chiar dacă pare mai puțin dotat în haruri sau daruri, are el un ”ceva” de la care pot învăța. Starea de elev, cum o numește Maestrul Radu Beligan, este această stare care ne dă puterea de a ne mira de ceva nou, de a învăța continuu de la aproapele nostru, chiar și de la dușman, este starea de smerenie pe care creștinul autentic nu are voie s-o părăsească dar și acea stare fără de care el nu poate crește duhovnicește. Să fii conștient de talanții tăi dar să nădăjduiești că Dumnezeu îți va mai da, în cazul în care te-ai ostenit cu folos. Altfel pățim ca acela care și-a îngropat talantul (rugăciunea) și n-a rodit nimic. Să nu fie aceasta. Să-l rugăm pe Domnul Dumnezeu să ne smerească așa cum știe El, numai să ne mântuim. Ținta nu este Raiul ci Împărăția. Amin!

  • ioana Postat la 2013-07-29 11:10

    Eu mi-am dat seama cat de mult AVEM NEVOIE noi, oamenii, in viata de zi cu zi, sa fim smeriti. Omul smerit se cunoaste pe sine, (atat cat reuseste la nivelul/ momentul respectiv), si este, in primul rand, un om matur, care a invatat sa isi administrreze cum trebuie puterile sufletului sau, si intreaga lui fiinta. Stie acest lucru pentru ca este in permanenta legatura cu Stapanul puterilor lui sufletesti, adica cu Dumnezeu, care il "informeaza" ceea ce trebuie si cum sa faca. Uneori, Dumnezeu isi "amana" darurile pe care ar vrea sa i le dea omului, pana cand acesta ajunge la maturitatea (smerenia) necesara pentru a sti sa le primeasca si a le folosi cum trebuie, si nu a se mandri cu ele, si a-si face rau.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE