Un lucru pare că s-a uitat în lumea de astăzi: nu am primit cadou pământul, suntem doar vremelnicii săi ocupanţi. Solidaritatea între generaţii nu înseamnă doar grija pentru cei vârstnici şi pentru copiii noştri; la ele se adaugă responsabilitatea faţă de cei ce nu s-au născut încă. Nu avem dreptul să amanetăm, să otrăvim, să compromitem acest viitor. Prin risipa fiecăruia, dar şi prin iresponsabilitatea guvernelor care adâncesc abisul deficitelor, trăim de zeci de ani pe datorie: iar datoria nu o vom plăti doar noi, ci şi copiii care nu au angajat-o.
Sistemul de pensii şi contribuţii sociale, una dintre expresiile solidarităţii între generaţii, este profund viciat. In parte, din raţiuni demografice: piramida vârstelor s-a inversat, astfel că tot mai puţini copii trebuie să plătească din ce în ce mai multe pensii. Vina principală o poartă statul-providenţă, care aruncă mereu responsabilitatea în viitor. Este o tară clasică a progresismului, rupt de trecut, incapabil să gestioneze prezentul, dar imbatabil în proiectarea viitorului „de aur”. Astăzi, statul confiscă fără drept de împotrivire contribuţiile sociale şi le foloseşte instantaneu pentru a acoperi costurile colosale ale lipsei de performanţă şi ale corupţiei. Intr-o ordine dreaptă, fiecare ar trebui să-şi chivernisească singur viitorul, capitalizând banii azi, pentru a-i folosi la bătrâneţe. Deresponsabilizaţi de stat, care le confiscă surplusul, angajaţii cheltuie tot ce câştigă, iar statul risipeşte ceea ce fiecare ar putea să economisească sau să reinvestească. Fondul de pensii nu mai reprezintă capitalul celor care au contribuit o viaţă, ci puşculiţa spartă din care statul alimentează risipa cotidiană.
Pensionarii au fost înşelaţi de statul socialist: li s-au confiscat banii şi s-au risipit, în loc să li se restituie, sporiţi prin capitalizare şi investiţii, la pensie. In plus, copiii şi nepoţii lor, tot mai puţini, sunt din ce în ce mai împovăraţi. De pe urma sărăciei celor vârstnici şi a precarităţii celor tineri nu au profitat decât statul şi acoliţii săi. Pervertită, solidaritatea între generaţii se transformă în transferul responsabilităţii de azi pe umerii celor de mâine.
Adrian Papahagi
Crestinul in cetate, Editura Doxologia
Cumpara cartea "Crestinul in cetate"
-
De la asistentialism la solidaritate
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.