“Este o vreme de pustiire a neamului, cand familia este risipita, scoala dispretuita si Biserica atacata” (Parintele Iustin Parvu).
“Familia, scoala si Biserica”, acestea erau cele trei institutii fundamentale, nominalizate de parintele nostru Iustin Parvu intr-un interviu recent televizat, ca fiind pilonii pe care se sprijina dezvoltarea oricarui om in viata.
Familia, in aceste zile in care se discuta despre casatorii intre homosexuali, este lovita incontinuu, astfel incat sa fie redusa la o simpla formalitate si apoi eventual desfiintata in fapt, pierzandu-si aspectul sau sacru, transformandu-se intr-o simpla unire de interese comune.
Biserica, la randul ei, este supusa la tot felul de atacuri, fie datorita luptei acerbe de discreditare a pastorilor ei, fie, mai ales, prin alungarea ei din spatiul “laic” intr-o periferie a societatii. Biserica insa nu va fi biruita pana in sfarsit, intrucat evlavia oamenilor va fi mereu intretinuta de Duhul Sfant, care “sufla unde vrea” si este imposibil de inchistat intr-o forma.
Statul nu poate controla direct familia si Biserica, aceste doua coordonate fundamentale ale apartenentei omenesti si ale libertatii de gandire. Dar o poate face indirect, controland scoala, aceasta institutie in care toti tinerii sunt supusi unui “stagiu de pregatire” de cel putin 12 ani. Prin scoala, in vechime, omul “se dumirea”, primind in sine nu doar informatia necesara dezvoltarii sale intelectuale, ci si formandu-se ca om. Scoala era – si este in continuare – un mijloc prin care este cioplit chipul social, filosofic si religios al omului.
Statul, asadar, nu are direct fraiele familiei sau ale Bisericii. Dar are in totalitate fraiele scolii, si ca atare poate face astfel incat oamenii sa beneficieze de o educatie corecta si luminata, sau poate face astfel incat sa transforme tot procesul educatiei intr-o amestecatura ideologica combinata cu o ameteala organizatoriceasca din care elevul sa nu isi mai revina decat cu greu.
Nu putem crede altfel decat ca acest stat european a decis ca poporul roman trebuie sa fie prost. Nu doar prostit, asa cum a fost pana acum, ci prost de-a dreptul. Altfel ne este imposibil sa explicam cum Ministrul Educatiei vorbeste despre “scoala de vis” pe care o vede implinindu-se intr-un viitor luminos, scoala in care se folosesc exclusiv mijloace electronice si in care elevul poarta pe piept o reclama digitala care face publicitate propriului nume.
Este un vis, intr-adevar, in care s-ar putea cheltui cateva miliarde de euro pentru retehnologizarea elevilor si a caietelor lor. Din pacate, statul roman nici macar nu-si pune problema de a imbunatati si constiinta elevilor sai. Daca si-ar pune-o, ar avea ocazia sa o arate oferind conditii de salarizare mai normale bietilor sai angajati, profesorilor. I-ar putea trata omeneste, recompensand “performanta”, pe care atat de mult o trambiteaza, intr-un mod real si uman. Ar putea deci, cu o mica parte din acesti bani care foarte probabil vor fi aruncati pe fereastra, sa pretuiasca si omul, nu doar masina. Cu siguranta insa ca problema inteligentei elevilor romani este pe plan secund in fata “maretelor infaptuiri tehnologice”.
De asemenea, daca si-ar fi dorit ca romanii sa fie un popor inteligent, guvernantii n-ar fi ignorat realitatea ca expunerea la mijloacele tehnologice moderne slabesc nu doar gandirea, dar mai ales trairea, firescul si autenticul trairii omenesti. Dar in spatele acestei “goane dupa tablete” se afla, cel mai probabil, o afacere profitabila pentru clientii guvernantilor nostri, care nu s-au saturat furand de la adulti si chiar pensionari, ci construiesc o “vaca de muls” si din educatia copiilor nostri.
Bietii copii! Multi dintre ei de-abia reusesc sa ajunga la scoala, parcurgand distante imense in fiecare zi, pe jos. Altii nu pot ajunge din lipsa de bani. Iar cei care sunt prezenti in scoli sunt invatati fie de profesori idealisti, care traiesc din vocatie, fie din profesori slab pregatiti, fie din profesori scarbiti de insensibilitatea acestei hoarde de cotropitori politici care au pus stapanire pe destinele lor.
Scoala se prezinta, asadar, ca un taram pe care se va fauri indobitocirea constiintelor copiilor nostri. Familia se clatina din temelii, dar ea se intemeiaza pe jertfa pe care o putem face noi pentru stabilitatea ei. Iar Biserica este intemeiata pe credinta noastra, aceeasi de la Apostoli si pana azi. Statul va duce cu constiinta oamenilor un razboi din ce in ce mai fatis. Si depinde de noi sa rezistam si chiar sa contracaram aceste idei marsave prin marturisirea cea adevarata care, se pare, incepe sa devina singura noastra arma.
Paul Cocei
Paul Cocei
-
Educatia copiilor
Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
-
Educatia copiilor
Publicat in : Credinta -
Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
Publicat in : Morala -
Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.