ZEII

Panteonul egiptean era format din foarte multi zei; cercetatorii intampinand dificultati nu numai din cauza numarului de divinitati egiptene, ci si din cauza ca, in timp, zeii locali au fuzionat necontenit intre ei. Apoi, este greu de deosebit zeitatile cultivate realmente de poporul egiptean de creatiile artificiale ale teologiei egiptene.

 

Primul loc intre zeii egipteni il ocupau zeii solari. Cel mai vechi si mai cunoscut zeu solar era Ra, adorat in special la Heliopolis. Acest zeu, credeau egiptenii, se plimba cu barca pe oceanul cerului intr-o nesfarsita calatorie cereasca, insotit de suita zeilor, a zeitelor si a sufletelor celor morti. Calatoria sa de la rasarit la apus era socotita ca plina de peripetii si lupte totdeauna victorioase impotriva puterilor intunericului, reprezentate uneori printr-un sarpe.

 

Tot un zeu solar era si Horus, unul dintre cei mai populari zei ai vechiului Egipt. Fiind pus in legatura cu Ra, zeul principal al soarelui, a fost considerat ca sufletul sau copilul acestuia si luptand ca si Ra impotriva puterilor intunericului. Era reprezentat cu cap de uliu. Grecii au facut din Horus un zeu al tacerii, din pricina gresitei interpretari date de ei reprezentarii egiptene a lui Horus ca un copil care duce degetul la gura.

 

Un alt zeu solar era Turn, reprezentat totdeauna sub forma omeneasca.

Cu vremea, aceste trei personificari ale soarelui  Ra, Horus si Turn, au primit semnificatii deosebite din partea teologiei egiptene, Horus simbolizand soarele rasarind, Ra soarele la amiaza si Turn soarele apunand.

 

Un alt zeu principal al egiptenilor, adorat in special la Memfis, era Ptah. Acesta a fost la inceput un zeu al pamantului. Apoi a fost asociat cu alti zei ai mortii, luand forma unui om mumificat. Forma sa vie era reprezentata prin faimosul taur Apis.

 

In credinta populara egipteana si in doctrinele privitoare la morti, ocupa un loc foarte important Osiris, marele si puternicul prieten al mortilor, reprezentat printr-un om infasurat in panglicile mumiei. Legenda perechii divine Osiris si Isis ne-a fost transmisa de Plutarh si confirmata de textele egiptene. Aceasta legenda, foarte populara in Egiptul antic, arata pe Osiris ca fiu al cerului si al pamantului. El era rege al Egiptului, intreprinzand o mare opera civilizatoare si invatand pe oameni practicarea binelui si a virtutii. Seth, fratele sau, gelos pe popularitatea acestuia, l-a ademenit la un banchet sa intre intr-o lada, pe care inchizand-o a dus-o si a aruncat-o in mare. Isis, indurerata, si-a cautat sotul pana cand l-a gasit in sfarsit, dus de apa in orasul fenician Byblos. Aducandu-l inapoi si lipsind un moment de acasa, Seth da peste lada cu cadavrul lui Osiris, taie cadavrul in bucati si le risipeste in delta Nilului. Isis cauta indurerata aceste bucati, le aduna si, cu ajutorul zeului Anubis, imbalsameaza pe Osiris si-i da o noua viata, divina. Acum Osiris devine stapan si judecator al mortilor. Horus, fiul lui Osiris si al Isidei, animat de dragoste filiala, isi razbuna tatal, izbutind sa detroneze pe Seth si sa ia el tronul Egiptului.

 

S-au dat diferite interpretari acestui mit. Unii vad in el o incercare de a se explica intrarea mortii in lume, deoarece Osiris era primul om si in acelasi timp si primul mort. Altii considera lupta dintre Osiris, Isis si Horus, de o parte, si Seth, de alta parte, ca o reprezentare a vesnicei lupte dintre Nil, impreuna cu tinuturile fertilizate de el, si desert.

 

Seth, personajul care intruchipeaza ideea de rau in acest mit si caruia grecii ii vor spune Typhon, va fi fost probabil la origine un zeu al pamantului, un demon al desertului nisipos si sterp. Era reprezentat ca un animal hidos, cu urechi mari si cu coada despicata, sau sub forma unui om cu capul acestui animal.

 

Un zeu de mai mica importanta, dar cu atributii interesante, este Toth, zeu al lunii, adorat sub forma unui ibis sau a unui babuin. Adesea era reprezentat cu cap de ibis. Era scribul si consilierul zeilor. I se zicea "inima si limba lui Ra". I se atribuia inventia scrisului si compunerea cartilor sacre. Sotia sa era zeita istoriei. Grecii l-au confundat cu Hermes al lor si neoplatonicii l-au numit Ilennes Trismegistul (,,cel de trei ori foarte mare").

 

Asociata Iui Toth era zeita Maat, zeita dreptatii si a adevarului, numita in Textele din piramide "pazitoarea cerului".

 

O zeita dintre cele mai populare era Hathor, in care probabil ca au fuzionat mai multe zeite.

Amon, zeul local al Tebei, a carui semnificatie prima nu se cunoaste, a devenit cu vremea zeu solar, combinandu-se cu Ra si, sub numirea Amon-Ra, a fost cel mai puternic zeu egiptean la inceputul Regatului nou. El a fost deci zeul suprem al epocii de apogeu politic, cultural si religios al Egiptului.

 

Trebuie sa amintim de locul deosebit de important pe care regele, faraonul, il ocupa in panteonul egiptean. Astfel, dupa mitologia egipteana, Egiptul a fost guvernat mai intai de zei, Ra insusi fiind primul faraon. Faraonii dinastiilor istorice erau deci nu numai continuatorii vechilor dinastii divine, ci erau ei insisi zei, in calitatea lor dubla de fii si mostenitori ai zeilor. Fiecare faraon se nastea printr-un fel de conceptie supranaturala, ca fiu al unei pamantence si al lui Ra. Faraonul era "Horus in palat". Urcarea faraonului pe tron era asemanata cu urcarea soarelui pe tronul lui Horus. Zeii insisi luau parte la ceremonia incoronarii, purificand pe noul rege si transmitandu-i puterea divina. O ceremonie zilnica, in care faraonul intra in templu si imbratisa statuia zeului, era menita sa-i transmita necontenit puterea divina. Dupa moarte, faraonul era adorat oficial intr-un templu ridicat inca in viata fiind. Cultul sau se continua timp de secole si milenii. In tinuturile cucerite de faraoni, ca de pilda Nubia, era obligatoriu cultul faraonului inca din timpul vietii acestuia.

 

Cel mai cunoscut animal adorat de egipteni era taurul sacru Apis, socotit ca intrupare a lui Ptah, zeul pamantului, si apoi identificat cu Osiris. Taurul Apis a avut o mare insemnatate in cultul memfit. El simboliza fecunditatea. Taurul ales pentru a fi adorat trebuia sa fie de culoare neagra, sa aiba in frunte o pata alba, triunghiulara sau patrata, si o alta pata alba, in forma de semiluna, pe soldul stang. O serie de ceremonii aveau loc in legatura cu acest faimos animal.

 

Cine omora un animal sfant sau o pasare sfanta era pedepsit cu moartea.

• Viata de apoi in Egiptul antic
  Publicat in : Egiptul antic
• Notiunea de suflet si trup in Egiptul antic
  Publicat in : Egiptul antic
• Templul Hatshepsut din Luxor
  Publicat in : Biserica in lume
• Date istorice
  Publicat in : Egiptul antic