8 Ianuarie
 

Pe 8 Ianuarie este sărbătorit Sfântul Gheorghe Hozevitul -
ctitorul Mănăstirii cu acelasi nume din Pustiul Hozeva, unde s-a nevoit Sfântul Ioan Iacob Românul.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ul-138857.html

http://www.crestinortodox.ro/forum/p...ictureid=12915

9 ianuarie: pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct (+255).
 

Acesta a trait pe vremea imparatilor Decius (250-253) si Valerian (253-260) si era ostas de seama in Meletina, din tara Armeniei. Si facuse legamant cu prietenul sau, Mucenicul Nearh, sa ramana tari in credinta, orice prigoana s-ar abate peste inchinatorii lui Hristos. Si iesi, nu peste multa vreme, porunca imparateasca pentru prinderea tuturor crestinilor si silirea lor sa se lepede de credinta in Hristos si sa se inchine idolilor. Si era aspra porunca imparatului, ca cine nu se lepada de Hristos era osandit la moarte si la infricosate chinuri
Si Polieuct era de curand crestinat si ardea de dorinta de a marturisi si de a-si varsa sangele pentru Hristos. Deci, indata ce a fost prins, el a marturisit cu indrazneala si a propovaduit pe fata pe Hristos. Si a fost dat la chinuri, iar el ca nimic nu socotea bataile. Si i se fagaduiau dregatorii inalte si multa cinste de catre dregator, care era si socrul sau, si-l rugau si femeia si copii lui, cu lacrimi fierbinti, sa se lepede de Hristos, ca sa nu fie omorat. Dar Sfantul Polieuct a ramas tare si neschimbat in marturisirea credintei lui, neplecandu-se nici la fagaduinte, nici la plangerile femeii si copiilor sai si a fost osandit sa i se taie capul.
Si, mergand spre locul de osanda, indemna pe toti pe care-i intalnea sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Si, primindu-si sfarsitul prin sabie, trupul lui a fost luat in taina de crestini si ingropat cu cinste in pamantul tarii sale.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne pe noi! Amin.

Pagina 1 din 2
http://www.domnitabalasa.ro/images/s...sanoborder.jpgViaţa Sfântului Grigorie, episcopul Nyssei


Pregătirea intelectuală şi duhovnicească şi-a făcut-o sub îndrumarea fratelui său mai mare, Vasile, pe care-l numea „părintele şi învăţătorul” său.

• Icosul al 9-lea:

Atunci când pacea Bisericii a fost tulburată de învăţăturile cele greşite ale ereticilor, tu, părinte sfinte, te-ai arătat împăciuitorul şi ocrotitorul credincioşilor, dar şi varga lui Dumnezeu care alungă din ţarina creştinilor dreptmăritori pe semănătorii neghinei vrăjmaşului. Pentru curajul şi învăţătura ta, inspirată de Duhul Sfânt, Biserica te preamăreşte, zicând:
Bucură-te, cel ce ai păstrat întreagă cămaşa lui Hristos cea necusută de mână;
Bucură-te, că ai înfruntat pe hulitorul de Dumnezeu, Macedonie;
Bucură-te, cel ce ai alungat pe Eunomie şi ai defăimat învăţătura sa;
Bucură-te, cel ce ai dezrădăcinat învăţătura cea rea a arienilor;
Bucură-te, că ai ruşinat pe Sabelie, cel rău credincios;
Bucură-te, că ai certat pe Apolinarie ereticul;
Bucură-te, că ai mustrat pe împăratul Valens cel semeţ;
Bucură-te, cel ce ai liniştit furtunile pornite asupra Bisericii;
Bucură-te, împăciuitorul Bisericilor din Palestina şi Arabia;
Bucură-te, mărturisitorul credinţei dreptmăritoare şi trăitorul ei;
Bucură-te, scară de mântuire pentru credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, părinte Grigorie, arhiereul cel smerit al lui Hristos!

• Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Ierarhe Grigorie, arhiereul lui Hristos, smeritul păstor sufletesc al cetăţii Nyssei, învăţătorul cel duhovnicesc al lumii, fii rugător înaintea lui Dumnezeu, în Treime lăudat, pentru noi cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta, ca să ne curăţească de păcatele sufleteşti şi trupeşti şi să ne lumineze mintea pentru a rămâne în dreapta credinţă, urcând treptele suişului duhovnicesc către Împărăţia cea veşnică, unde sfinţii cu îngerii cîntă fără încetare: Aliluia!


Surse:http://www.domnitabalasa.ro/index.ph...nyssei&catid=9
http://www.domnitabalasa.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=70%3A viaa-sfantului-grigorie-episcopul-nyssei&catid=9&limitstart=1

Marele Antonie şi Ecumenismul de astăzi

17 Jan 2015

http://www.apaceavie.ro/wp-content/u...e-cel-mare.jpg
Când credinţa dreptslăvitoare este în primejdie, întâietate duhovnicească are apărarea ei, lupta, susţinerea tuturor celor ce se războiesc, dorinţa de a vărsa sângele şi chiar de-a muri pentru ea; toate celelalte îndatoriri duhovniceşti trec pe planul al doilea. Toţi cei ce fac sau sfătuiesc altcumva caută să-şi îndreptăţească laşitatea şi lipsa de voinţă, făcându-se dascăli şi învăţători ai nelucrării şi făţărniciei.

Despre înfricoşata vedenie a Sfântului Antonie despre eretici

1. Întovărăşirea ecumenistă nu este ceva specific zilelor noastre. Contextul istoric asemănător inter-religios şi inter-creştin.


Continuare:
http://www.apaceavie.ro/marele-anton...azi/#more-9387

La multi ani, Antonia ! Sănătate multă si tot ce-ti doresti !

http://onlinemelbourneflorist.com.au...ower_order.jpg

Astazi se sarbatoresc Sfintii Trei Ierarhi, sarbatoare cu cruce rosie.
Sfantul Vasile cel Mare a talcuit Cartea Psalmilor si a compus Canoanele. Sfantul Ioan Gura de Aur a fost socotit cel mai iscusit predicator si a suferit mult iar Sfantul Grigorie cel Mare a folosit puterea cuvantului.

Priveghere la Sfinţii Trei Ierarhi (30 ianuarie), cuvânt către teologi
Părintele Constantin Necula

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Iubiţilor!
Nu vreau să vă pun la inimă altceva decât ce v-am pus până acum. Mai mult nici n-aş avea, de fapt, ce să vă doresc. Luaţi aminte la scrisoarea Sfântului loan Gură de Aur către Chiriac, cel dimpreună cu dânsul exilat, care este cuprinsă între file de acatist, şi pe care o puteţi găsi, dacă vreţi, cercetând scrierile patristice, de-a lungul anilor de facultate. Şi veţi vedea că toţi ierarhii care şi-au perceput misiunea către Hristos şi cu Hristos au această extraordinar de mare disponibilitate de a-şi pune dragostea lor, preoţia lor, ierarhia lor, mai presus decât toate celelalte şi de a răstigni în sine pe Hristos, pentru ca să poată învia cu Mântuitorul.

Nimic din ce s-a rostit astăzi despre Sfinţii Trei Ie*rarhi n-a fost vorbă goală, şi o ştiţi bine, chiar dacă textul acatistului a fost de astă dată mai greoi decât de obicei.

Dar trebuie să luăm de fiecare dată seama că totdeauna şi pretutindeni cel care a priceput că este cu Hristos, acela a priceput că este cu Patima Lui, a priceput că este cu obrazul Lui scuipat, a priceput că este cu urechile Lui auzind huliri şi a priceput că a fi preot sau a fi ierarh nu înseamnă numai a şedea într-un fotoliu şi a te trans*forma într-un feudal sau într-un funcţionar al Bisericii, care să taie din când în când câte o felie-două, subţiri, dintr-o pâine mai albă decât a celorlalţi. Luaţi aminte la Sfântul Vasile cel Mare, care iese înaintea împăratului cu pâine neagră şi sare. Noi nu suntem preoţii unui popor bogat. Dacă tindeţi ca din preoţie să faceţi câştig de pâine albă, păcatul vostru să fie! Dacă aţi venit, în schimb, să duceţi în spate, cu poporul deopotrivă, mâncarea din pâinea cea nepământească, binecuvântaţi să fiţi! Dar luaţi aminte că singura şi posibila pâine albă pentru preot, cea mai albă şi cea mai minunată pentru el, nu este alta decât pâinea împărtăşaniei, adică pâinea menită a fi primită de Hristos şi transformată în însuşi Trupul Său. Mai mult decât dăruiţi voi oamenilor, nimeni, niciodată, şi nici într-o altă stare nu va putea dărui, decât Mântui*torul la a Doua Venire. Vă asemănaţi cu Hristos, dăruindu-L pe Hristos oamenilor!

Luaţi seama, aşadar, să nu fiţi dintre aceia care, văzând pe Eudoxia că loveşte în săraci, nu spun că e păcat. Luaţi seama dar, ca, aruncaţi în groapă cândva, să nu încercaţi să ieşiţi călcând pe cadavrele celor de sub voi şi uitând de Daniel din groapa cu lei. Luaţi seama ca nu cumva, înghiţiţi de poftele lumii, să uitaţi să strigaţi cu Ioan: Izbăveşte-mă pe mine, Doamne! Luaţi seama dar ca, în tot ceea ce faceţi, nu cumva să vă identificaţi cu icoana răsturnată a martirilor, ci cu cea a martirilor cu adevărat martiri pentru Hristos!

Veţi muri şi voi sub pietrele celor din jurul vostru. Dacă nu, n-aţi simţit nimic! Veţi fi şi voi aruncaţi în groapa cu lei. Veţi fi şi voi bătuţi şi schingiuiţi, chiar dacă nu în mod fizic, vizibil, dar de cele mai multe ori sufleteşte şi spiritual. îndrăzniţi! Ştiu eu nişte ierarhi! care ştiau la rândul lor pe Unul - şi am zis majuscular Unul - Care a biruit lumea!

Să nu vă temeţi măcar o secundă în viaţa voastră -fie de student care se pregăteşte pentru examenele acestea scrise cu litere pe foi albe, fie de preot care se mai pregăteşte pentru examenele scrise cu litere de aur în sufletele celor care vin în întâmpinarea lui -, să nu vă temeţi nici o clipă că sunteţi singuri! Şi întotdeauna, pe măsură ce creşte dorul de împărăţia lui Dumnezeu, să vă crească şi nădejdea pentru împărăţia lui Dumnezeu. Iar pe măsură ce vă va creşte nădejdea pentru împărăţia lui Dumnezeu, vă va creşte şi dorul pentru împărăţia Lui şi veţi simţi de fiecare dată că nu veţi putea altfel decât în sobor, cu toţi marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe!

Şi ştiţi că de fiecare dată în Liturghie veţi avea, indiferent dacă veţi fi în ultimul cătun sau în prima biserică din oraş, măcar un arhiereu să slujească în chip nevăzut împreună cu voi - şi spun măcar unul în afară de Arhiereul cel Mare, Hristos, Cel Care Se şi jertfeşte - dacă veţi şti să-i chemaţi în ajutorul slujirii voastre. V-o spun cu mâna pe inimă: nu cred că este un preot mai fericit decât acela care în fiecare ajun de Liturghie, şi mai apoi în timpul Sfintei Liturghii, simte că, rugându-se cu rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare, l-a avut pe Sfântul Vasile cel Mare îngenuncheat în rugăciune împreună cu el; rugându-se cu rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur, l-a avut pe Sfântul Ioan Gură de Aur lângă el; sau, rugându-se cu rugăciunile Sfântului Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, împreună cu el a şezut înge*nuncheat Sfântul Grigorie înaintea lui Dumnezeu.

Aici stă puterea rugăciunii noastre: să îngenunchem împreună cu marii ierarhi, care au ştiut să îngenuncheze pentru ca noi, ăştia, creştinii de la coada veacului, să nu avem ciobit nimic din conservatorismul nostru ortodox, din dogma noastră îngustă, dar mântuitoare. De aceea, daţi-mi voie să vă spun, studente şi studenţi teologi, să trăiţi mulţi ani, să vă luaţi în viaţă modele dintr-acelea veşnice, care să vă ducă la viaţă veşnică, nu dintr-acelea oare astăzi să vă facă să zâmbiţi, iar mâine să vă facă să vă zguduiţi de plâns.

Rămâneţi cu Hristos şi cu Sfinţii Săi, care nu vă voi înşela niciodată! Dumnezeu să vă binecuvânteze, să aduceţi bucurie părinţilor voştri, să aduceţi bucurie celor care vă iubesc şi întristare celor care vă urăsc pe voi, iar mai cu seamă, să aduceţi bucurie lui Dumnezeu, Care, fără îndoială, ne-a trimis pe Vasile, pe Ioan şi pe Grigorie, studenţi în teologie, şi i-a primit în împărăţia Sa.

Să vă rugaţi pentru profesorii voştri, pentru cei care, zâmbind sau încruntându-se - dar de fiecare dată iubindu-vă - încearcă să vă facă să vedeţi minunăţia măririi lui Vasile, a cuvântării teologice a lui Grigorie şi a predicii aurite a Sfântului Ioan.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Trei Ierarhi, Dumnezeu să vă miluiască şi să vă izbăvească pe voi! Amin.

Capela Facultăţii de Teologie - Sibiu, 1998

preluat de pe blogul Sfantul Munte Athos

Sfintii mei calauzitori,30 ianuarie
 

Condacul 13 al celor Trei Ierarhi

Viata voastra cea sfanta, slujbele cele impodobite, cuvantarile voastre cele mai alese si mai scumpe decat toate avutiile lumii, scrierile voastre, ce sunt ca niste tezaure de cel mai mare pret, v-au facut sa fiti pentru toata lumea crestina cei mai vrednici de toata cinstirea si venerarea noastra, fiind luati de cei mai vrednici pastori ai Bisericii ca pilde de viata curata si sfanta, de mari si neintrecuti luminatori si aparatori ai dreptei credinte, ai vietii celei nemateriale, ai suferintelor si asupririlor la care ati fost supusi de oameni cu cugete rele ce nu va puteau privi bine din cauza pornirii inimii lor celor lacome si invidioase; dar voi, sfintilor, pe toate le-ati suferit cu credinta in Dumnezeu, cu intelepciune, cu rabdare, cu postul, cu rugaciunile si cu viata voastra cea nemateriala, pentru care noi, minunandu-ne de taria sufletelor voastre, indraznim a va aduce laude, cantand cu voi lui Dumnezeu : Aliluia !

Sfantul si Dreptul Simeon

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsf...ul_simeon.html

https://poeziicrestinortodoxe.wordpr...ului-simeon-2/

Din Viata Sfantului Petru Athonitul reiese cat de mare ajutor putem primi daca ne rugam Sfantului si Dreptului Simeon.
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...petru-atonitul

Documentar Pr. Eugeniu Rogoti - Sfântului Ierarh Haralambie
 

http://ziarullumina.ro/sites/default...haralambie.jpg


În data de 10 februarie săvârşim pomenirea Sfântului Ierarh Haralambie, Episcopul Magneziei în Asia Mică (Turcia de astăzi). Datorită chinurilor cumplite pe care le-a îndurat de la prigonitori, Sfântul Haralambie a fost şi este cinstit de creştinii ortodocşi ca un mare mărturisitor şi ocrotitor al celor aflaţi în suferinţe şi necazuri.
Dintru început, încă din vremea propovăduirii Evangheliei de către Mântuitorul, cei mai receptivi la cuvintele Sale au fost săracii, bolnavii şi pricăjiţii. Aceştia vedeau în bunătatea Învăţătorului din Nazaret pe părintele iubitor sau stăpânul milostiv de care nu avuseseră parte, dar pe care şi-l doreau cu atâta ardoare. Mai ales că li se promitea o Împărăţie, chiar dacă ei nu înţelegeau cum va fi aceea. Hristos a spus atâtea pilde despre felul de a fi al Împărăţiei tocmai pentru că cei din jurul Lui aveau tendinţa tot timpul să o interpreteze în chip lumesc.
Cu toate că printre cei care au ascultat cu luare aminte predica Mântuitorului au fost şi oameni înstăriţi, intelectuali ai acelor vremuri, majoritatea credincioşilor primelor comunităţi creştine era constituită din oameni simpli, care îşi puneau ultima speranţă măcar într-o Împărăţie din altă lume, unde să trăiască un pic mai liniştit, fără frica stăpânului nemilos sau a debitorului hulpav.
De aceea şi preoţii sau episcopii primelor veacuri erau iubiţi foarte mult de popor. Mai ales dacă ei că proveneau din oameni simpli şi încercau să-i ajute pe primii creştini cu preţul uitării de sine şi al dedicării totale păstoriţilor. Din acele timpuri a rămas evlavia populară pentru mari misionari şi păstori, urmaşi ai Apostolilor, cum au fost Sfântul Arhidiacon Ştefan, Sfântul Iacob, ruda Domnului, Sfântul Clement, Episcopul Romei, Sfântul Ignatie Teoforul, Sfântul Policarp al Smirnei, Sfântul Irineu de Lugdunum şi Sfântul Haralambie, Episcopul Magneziei, precum şi mulţi alţii.
Sfântul Haralambie, păstorul cel dârz şi apărătorul turmei sale

Sfântul Haralambie a trăit în secolul al doilea după Hristos, fiind Episcop al Magneziei, în Asia Mică (Turcia de astăzi). În timpul păstoririi sale, Sfântul Haralambie s-a confruntat cu persecuţii din partea guvernatorului Asiei Mici, care s-a înfuriat pe faptul că ierarhul nu se închina idolilor. Nemaipomenitele chinuri care au urmat, cu toate că venerabilul ierarh avea peste o sută de ani de viaţă, ne fac şi astăzi să tresărim şi să ne gândim foarte bine la felul în care era mărturisit creştinismul în timpul persecuţiilor romane. Pentru că Sfântul Haralambie răbda fără să crâcnească aceste chinuri şi, pe deasupra, le mulţumea chinuitorilor că-l ajută să dobândească un trup ceresc, omorându-i trupul pământesc, guvernatorul a poruncit să-i fie tăiat capul.
În timpul acestor evenimente foarte mulţi martori ai chinurilor s-au convertit la creştinism, iar alţii, creştini fiind deja, au mărturisit alături de ierarhul lor. Doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos, care îl păzeau pe Sfântul Haralambie, au mărturisit că sunt creştini, fiind condamnaţi imediat la moarte prin decapitare. De asemenea, trei femei care au văzut chinurile la care era supus martirul s-au convertit la credinţa în Hristos, fiind ucise pentru aceasta. Martirologiul stabileşte la anul 202 moartea martirică a Sfântului Haralambie.
Pentru credinţa sa neclintită şi pentru răbdarea de care a dat dovadă în faţa chinuitorilor, creştinii l-au cinstit şi iubit mult pe Sfântul Haralambie, rugându-l să-i ajute atunci când şi ei erau în suferinţe, boli sau necazuri ale vieţii. Astfel, evlavia credincioşilor ortodocşi l-a considerat pe arhiereul Magneziei ocrotitor de boli, de moarte năprasnică, iar pentru că sfântul fusese păstor înainte de a fi hirotonit, ţăranii îi cereau să le apere animalele domestice şi să-i ajute să aibă roadă bogată. Sfântul cu siguranţă i-a ajutat pe foarte mulţi în rugăciunile lor, pentru că altfel nu s-ar putea înţelege mulţimea de tradiţii populare, legate de cinstirea lui, dar şi numărul mare de biserici şi mănăstiri care i-au fost închinate.
Cinstirea Sfântului Haralambie la români

Românii l-au cinstit pe Sfântul Haralambie, cerându-i să-i apere de boli, de moarte năprasnică şi să le ocrotească animalele. Sensibili la sfinţii care au fost păstori, românii, cu un trecut pastoral bogat, s-au simţit ataşaţi foarte mult de acest sfânt, construind sfinte locaşuri în cinstea lui şi păstrându-i sfintele moaşte ca daruri nepreţuite şi făcătoare de minuni.
Astfel, aproape în toate regiunile din România există cel puţin o biserică închinată Sfântului Haralambie. Pentru că este cinstit ca vindecător de boli grave, bisericuţa leprozeriei de la Tichileşti, judeţul Tulcea, are ca hram tocmai sărbătoarea Sfântului Haralambie. În Bucureşti sunt mai multe biserici cu acest hram, dintre care cele mai cunoscute sunt Biserica Flămânda şi Biserica Bălăneanu. Sfântul Haralambie a fost numit ocrotitor al altor biserici bucureştene, dintre care amintim bisericile „Sfântul Dumitru“-Poştă şi „Sfinţii Arhangheli“-Oţelari. Multe biserici şi mănăstiri din Bucureşti şi din ţară păstrează părticele din cinstitele moaşte ale acestui mare şi iubit sfânt al Ortodoxiei. O altă biserică închinată Sfântului Haralambie se află lângă Spitalul Clinic de Boli Infecţioase din Iaşi. Această biserică leagă numele său de năpasta ciumei din 1799, dar şi de numele fratelui ctitorului principal al locaşului. La Craiova este, de asemenea, o biserică închinată Sfântului Haralambie - Biserica Harşu.
Hramul Bisericii Flămânda

Biserica Flămânda din Bucureşti îşi serbează hramul tradiţional în această zi, îmbinând dimensiunea liturgică şi cea social-educaţională. Deşi începuturile istorice ale acestei biserici, după cum îi spune şi numele, nu sunt dintre cele mai strălucite, astăzi ea se bucură de o activitate deosebită în plan social şi educaţional. Pe lângă biserică funcţionează Centrul educaţional „Sfântul Haralambie“, unde învaţă, la grădiniţă şi şcoală, circa cincizeci de copii. Aceştia vor participa, de asemenea, la hram, înainte de începerea cursurilor, fiind binecuvântaţi la începutul noului semestru.
Din cele relatate „Ziarului Lumina“ de către parohul acestui sfânt locaş, pr. David Pestroiu, în ajun, după slujba Vecerniei şi a Litiei, după tradiţia îndătinată la această biserică, preoţii au îm-părţit credincioşilor artose preparate special de ziua hramului.
În ziua sărbătorii, după Dumnezeiasca Liturghie şi Parastasul pentru ctitorii sfântului locaş, vor fi împărţite circa 200 de porţii de hrană pelerinilor care vin să participe la sărbătorirea hramului.

Astăzi pe 27 Februarie l-am sărbătorit pe Sfântul Raphael Hawaweeny - Bishop of Brooklyn

https://c2.staticflickr.com/2/1094/1...0b1c5e1033.jpg

He said of himself: "I am an Arab by birth, a Greek by primary education, an American by residence, a Russian at heart, and a Slav in soul."

http://stgeorgecharleston.org/straphael.html

Kontakion (Tone 3)

Today the memory of blessed Raphael hath shone on us;
For having received Christ's call, he faithfully took up his cross
and followed Him becoming a fisher of men.
Let us cry aloud to him saying: Rejoice O Father Raphael!

Sărbătorit pe 2 Martie - Sfântul Nicolae Planas, din Atena.

http://pemptousia-4.wpengine.netdna-...-Planas-in.jpg

Sursa : http://www.pemptousia.ro/2013/03/sfa...anas-2-martie/

Pe 5 Martie l-am sărbătorit pe Sf. Nicolae Velimirovici, un sfânt al zilelor noastre.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_...irovici-NV.jpg

Sfantul Nicolae Velimirovici, Nicolae al Sarbilor sau Noul Ioan Gura de Aur, este un sfant relativ nou, mult iubit si cinstit in intreaga lume. El este cunoscut indeosebi ca Sfantul Episcop Nicolae al Ohridei si Jicei, model de slujitor, invatator si conducator al crestinilor pe calea cea sfanta a credintei, a dragostei si a nadejdei.

Acest sfant parinte, in adevaratul sens al cuvantului, este unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericesti din secolul al XX-lea, scrierile sale cuprinzand o categorie larga de lucrari: talcuiri, omilii si vieti de sfinti - o adevarata "vistierie a spiritualitatii ortodoxe sarbe" si a intregii lumi crestine.

mai multe cititi aici : http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ici-73101.html

Biserica Ortodoxă se va afla, la 8 martie 2015, în a doua duminică a Postului Mare, închinată Sfântului Grigorie Palama. Acesta s-a născut în anul 1296. Spre jumătatea secolului al XIV-lea devine cea mai importantă voce în disputele isihaste, polemizând cu învăţatul calabrez Varlaam şi cu ucenicul acestuia Achindin. În urma acestor dispute care au marcat Bizanţul s-a cristalizat învăţătura despre mistica Ortodoxă şi s-a dovedit că practica athonită a rugăciunii inimii era conformă atât cu Scriptura, cât şi cu învăţătura Sfinţilor Părinţi. „Sfântul Grigorie Palama a învățat că Lumina necreată și harul lui Dumnezeu ajută pe oameni încă din această viață ca să dobândească sfințenie. Deci, este posibil ca noi pe pământ să dobândim sfințenia care ne desăvârșește și ne face prieteni și casnici ai lui Dumnezeu. De aceea, Biserica a rânduit încă din 1368 ca Duminica a II-a din Postul Mare să fie închinată Sfântului Grigorie Palama înțelegând faptul că prin post, rugăciune, fapte bune și cu ajutorul harului lui Dumnezeu, după ce am sărbătorit în prima Duminică din Post biruința Ortodoxiei, putem să ne luminăm viața”, a declarat pentru TRINITAS TV PS Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La câţiva ani după moartea lui, a fost proclamat sfânt de un sinod ținut în Constantinopol sub Patriarhul Filotei, care a scris viaţa sfântului şi slujbele adresate acestuia. Pomenirea lui se face în chip aparte în a doua Duminică din Postul Mare, ca o prelungire a sărbătorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor. Duminica următoare, a treia a Postului Mare, este închinată Sfintei Cruci.

Sfinţii 40 de Mucenici - luni 9 martie
 

Sfinţii 40 de Mucenici au trăit pe vremea crudului împărat Liciniu (308-324), fiind originari din părţile Capadociei, ostaşi creştini, bărbaţi viteji şi vrednici în războaie. Erau conduşi de Agricola, om păgân şi rău din fire, şi slujeau în cetatea Sevastia din Armenia. Deci, aflând Agricola că sunt creştini, i-a obligat să jertfească zeilor, dar căpetenia celor 40, Chirion, s-a împotrivit, fiind astfel aruncaţi în temniţă. Toate amăgirile, toate făgăduinţele şi toate ameninţările nu i-au clintit în credinţa lor. Deci, venind în Sevastia un mare conducător de oaste, Lisie, le-a poruncit să intre într-un lac aproape îngheţat, pentru că era iarnă. Unul dintre ostaşi, nemaiputând îndura gerul, a primit să aducă jertfă zeilor, dar, ieşind din apa îngheţată şi intrând în baia caldă, a murit îndată. Atunci s-au arătat 40 de cununi strălucitoare peste capetele lor, însă una stătea în văzduh. Văzând aceasta, temnicerul Aglaie s-a aruncat în lac. Au fost, apoi, scoşi din apă şi li s-au sfărâmat gleznele cu ciocane grele şi, fiind arşi de vii, au primit cununa muceniciei. Moaştele lor, câte au scăpat de foc, au fost înmormântate la Sevastia.

Ii multumesc Sfintei Parascheva de la Iasi ca m-a ajutat sa ajung la Manastirea Curtea de Arges mai demult. Bucura-te Sfanta Parascheva mult folositoare!

14 martie - Cuviosul Benedict de Nursia (+543)
 

http://pemptousia-4.wpengine.netdna-...enedikt-UP.jpg

Cuviosul Benedict de Nursia a fost (în jurul anilor 480-547) întemeietorul rânduielii monahilor ce aveau să se numească apoi benedictini și, în general, a fost întemeietorul monahismului apusean.

Cuviosul Benedict este sărbătorit de apuseni pe 11 iulie (în vechime pe 21 martie), iar de răsăriteni pe 14 martie.

Benedict s-a născut în Nursia (astăzi Norcia), în provincia Umbria din Italia, având o soră geamănă, Sfânta Scholastica, și provenea dintr-o familie de nobili romani.

Mai multe puteti citi aici : http://www.pemptousia.ro/2014/03/cuv...43-14-martiie/

17 Martie
 

Astăzi l-am sărbătorit pe Sfântul Patrick, Luminătorul Irlandei.

Saint Patrick, pray for us !

http://orthodoxwiki.org/Patrick_of_Ireland

http://orthodoxwiki.org/images/9/9c/...of_Ireland.jpg

Tot astăzi 17 Martie l-am sărbătorit pe Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu.

http://www.pemptousia.ro/2014/03/cuv...zeu-17-martie/

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...i_Dumnezeu.jpg

Preacuviosului părintele nostru Alexie s-a născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, care erau de neam nobil şi bogaţi. Ajungând la vârsta potrivită, tatăl său i-a ales soţie, pregătindu-i cămara de nuntă. După căsătorie, când a intrat în cămara de nuntă, în care se găsea soţia lui, în loc să rămână acolo cu ea, şi-a scos inelul său şi dându-i-l şi binecuvântând-o, a ieşit în ascuns din casă şi a plecat îndată la Edesa. Şi venind la biserica de aici, a rămas pe lângă ea timp de optsprezece ani, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite, hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau la biserică.

Mai târziu a plecat de acolo, căci nu se mai putea să rămână mai multă vreme ascuns, din cauza virtuţilor lui, fiindcă mulţi, înţelegându-i viaţa lui virtuoasă, veneau mereu la el şi-l stânjeneau, şi a voit să se ducă în Tarsul Ciliciei, la biserica sfântului apostol Pavel, dar nu şi-a putut împlini această dorinţă, deoarece corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt, a fost îndrumată într-altă parte. Ajungând deci la Roma, a venit la casa părinţilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, îşi petrecea viaţa înaintea porţii casei sale, luat în derâdere şi batjocorit de înşişi servitorii lui, pătimind atât de mult, cât poate pătimi un om străin lipsit de orice îndrăzneală din partea unor oameni petrecăreţi şi gălăgioşi. Când a simţit că i se apropie fericitul sfârşit, a cerut o bucată de hârtie şi a scris pe ea cine este şi unde s-a născut. Şi a păstrat această hârtie la el, până când împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dându-şi duhul. Şi rugându-se de el şi luând de la el scrisoarea şi citind-o în auzul tuturor, au cunoscut cu toţii cele cu privire la el. Deci, toţi fiind cuprinşi de spaimă, au luat şi au îngropat cu cinste şi cu mare cuviinţă sfintele lui rămăşite în biserica sfântului apostol Petru, moaştele lui răspândind după aceea miruri cu bun miros şi vindecări tuturor celor ce se apropiau de ele. (Sinaxar)

SURSA : http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/pestera-sfantului-ioan-scararul-124867.html
Sfantul Ioan Scararul a trait la sfarsitul secolului al VI-lea si in prima jumatate a celui de-al VII-lea, fiind pomenit de crestinii de pretutindeni pentru viata sa curata, inchinata Mantuitorului Hristos. Despre Sfantul Ioan Scararul stim ca s-a nascut cu putin timp inainte de anul 579 si a trait pana spre anul 649. La varsta de 16 ani a intrat in Manastirea Sinai sub supravegherea staretului Martiriu. Dupa moartea staretului, Sfantul Ioan Scararul s-a retras intr-o pestera la poalele Muntelui Sinai, traind timp de aproape 40 de ani in meditatie rugaciune si studiu. In anul 639 era staret al manastirii, insa nu dupa mult timp s-a retras in vechea lui pestera unde si-a trait viata in meditatie si rugaciune, aici aflandu-si sfarsitul.
Traditia consemneaza ca loc de nevointa al Sfantului Ioan Scararul, pestera situata in Valea Tholas (Wadi Et-Tlah), aflata la aproximativ 8 km de Manastirea Sfanta Ecaterina.
Primele documente scrise in care pesterea este atestata, o amintesc ca loc de pelerinaj. In apropierea pesterii, in sec al XX-lea, a fost ridicat un asezamant monahal ce apartine de Manastirea Sfanta Ecaterina.
Dupa numele Manastirii Sinai, Sfantul Ioan a mai fost numit si Ioan Sinaitul sau Scolasticul datorita vastei sale culturi, dar mai ales a fost numit 'Scararul', datorita operei sale, nume care a devenit celebru si care s-a impus definitiv.
Cea mai semnificativa lucrare a Cuviosului Ioan, care a devenit un model de nevointa, atat pentru monahi cat si pentru mireni este "Scara dumnezeiescului urcus" sau "Scara Raiului". Sfantul Ioan a descris urcusul duhovnicesc catre ceruri, ca trecand prin 30 de trepte, referire clara la cei 30 de ani de viata ai Mantuitorului Iisus Hristos, inainte de a incepe activitatea publica. 'Scara' este considerata chiar de autorul ei o scriere ascetica. Primele cuvinte sunt un fel de introducere cu privire la monahism, insistand asupra lepadarii de lume si de sine. Urmatoarele 23 de capitole formeaza corpul principal al lucrarii, tratand despre pacate si virtuti intr-o ordine ce prezinta o anumita inlantuire. Inca din primele cuvintele se observa faptul ca treptele sunt privite ca niste stari ce nu pot fi lasate in urma, ci ca stari permanent ce trebuie mentinuta si adancita, iar in masura in care este adancita le poate cuprinde si pe celelalte.
Cuviosul Ioan Scararul este pomenit in fiecare an la data de 30 martie si in duminica a patra din Postul Mare.

SURSA

1 Aprilie
 

Sfanta Maria Egipteanca, sarbatorita ieri - 1 Aprilie.

https://scontent-fra.xx.fbcdn.net/hp...09&oe=55AD5780

11 Aprilie 2015
 

Astazi, in Sambata Mare, il sarbatorim pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica.

Sfinte Calinic, roaga-te pentru noi ajuta-ne sa trecem cu bine de ziua de azi!

Ajuta-ma si pe mine sa ajung cu bine inapoi Acasa la New York. Doamne ajuta!

Sa-ti ajute Domnul cu toti sfintii sai!

Acum cativa ani buni,ma intorceam acasa de la biserica,seara tarziu,intr-un noiembrie rece,cu ploaie ,vant si strazi pustii.
Aveam o mare suparare in suflet si umblam abatuta...
In drumul meu ,pe trotuar a aparut un mic cartonas .In prima secunda am zis sa nu ma opresc din drum pt "o hartie"dar un alt gand imi spunea sa vad "ce mesaj imi trimite divinitatea".

Cand am ridicat-o ce sa vezi?Era iconita Sf.Ierarh Calinic de la Cernica cu condacul acatistului sau si un mic fragment din haina sa.
Nu stiam inca cine era,dar am aratat-o unor femei evlavioase la biserica si dansele mi-au zis ca Sfantul mi-a aparut in cale sa ma ajute cu problema mea,deci sa-i citesc acatistul si sa merg sa-l vizitez la Cernica.
Asa am aflat despre acest drag Sfant,la o aruncatura de bat de Capitala.

Foarte frumos, Yasminutza. :) am fost la Cernica de cateva ori, pe vremuri, cand ma stabilisem in Bucuresti. Dar anul acesta cand am venit in vizita, am avut un program de vacanta cam ambitios, iar la Sfantul n-am ajuns, din lipsa de timp.

14 Aprilie - Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului
 

Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin.

http://ziarullumina.ro/sites/default...sf-pahomie.jpg

Despre viata lui, dacă aveti timp cititi aici :

http://www.doxologia.ro/vietile-sfin...opul-romanului

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...din-73075.html

Sfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ținutul Bistriței Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru. Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. El a ales să intre ca frate la mănăstirea Neamt.

~//~

Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj laLavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova și retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724.

Canonizarea Sf. Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al BOR în ședința din 14 – 15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paști, în biserica parohială „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, comuna Monor, județul Bistrița – Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

~//~

Sfântului Pahomie i-a plăcut să scrie şi să citească şi a căutat să cultive această dragoste şi în sufletul ucenicilor săi. Mărturie despre aceasta dau cărţile primite sau cumpărate de el, faţă de care a arătat o grijă deosebită.

A fost preocupat în primul rând să înzestreze ctitoria sa de la Pocrov, dar şi alte biserici, cu toate cărţile necesare cultului, într-o vreme în care raritatea şi scumpetea lor le făceau bunuri de nepreţuit.

19 Aprilie - Sf. Matrona din Moscova
 

Sfânta Matrona din Moscova este prăznuită pe 2 mai (19 aprilie Vechiul Calendar). Numită "cel de-al optulea stâlp al Rusiei” de către Sfântul Ioan de Kronstadt, Sfânta Matrona a fost o personalitate rară si cu totul harismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia, manifestând darurile duhovnicesti ale înainte vederii si tămădurii încă din copilărie.

Matrona Dimitrievna Nikonova s-a născut în anul 1881, în gubernia Tula, într-o familie de tărani săraci, cu patru copii. Semnele alegerii ei de către Domnul s-au arătat încă înainte de nastere. Din cauza sărăciei în care trăiau, părintii Matronei se gândeau ca după nastere să o abandoneze într-un orfelinat. Un vis prevestitor avut de mama sa, Natalia, i-a făcut să-si schimbe planul. Viitorul ei copil i s-a arătat în somn sub forma unei păsări albe, cu chip omenesc, având ochii închisi. La nastere, apropiatii au constatat că fetita era oarbă.

Mai multe aici : http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...va-127574.html

~ // ~

Sfânta Matrona din Moscova si-a prezis propria moarte cu trei zile înainte. Înainte de a trece la cele vesnice pe, 2 mai 1952, Sfânta a spus celor apropiati: “Toti, toti să veniti la mine si să-mi povestiti necazurile voastre, de parcă as fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi si vă voi ajuta. Pe toti cei care imi vor cere ajutorul, îi voi întampina la moarte, pe fiecare în parte”.

După moartea sa, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Pe 2 mai 1999, Alexie, Patriarhul Moscovei si al Întregii Rusii, a semnat hotărârea prin care Fericita Matrona este trecută în rândul sfintilor.

Moastele Sfintei Matrona cea Oarbă se păstrează în prezent în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.

24 Aprilie
 

Astăzi l-am sărbătorit pe Sfântul Mucenic Sava Stratilat (general roman) - si împreună cu el cei 70 de soldati romani (+ AD 272).

Din Sinaxar : Acest sfânt mucenic Sava a trăit în zilele împăratului Aurelian la Roma, având dregătoria de şef de armată, şi era de neam got. Şi având credinţa în Hristos, avea grija sfinţilor ce erau prin temniţe închişi. Pentru curăţia vieţii sale, şi pentru nevoinţa virtuţilor, alunga duhurile cele viclene de la oameni. Fiind pârât apoi că este creştin a mers la împăratul şi lepădându-şi centura a mărturisit pe Hristos. Pentru aceasta a fost chinuit în multe feluri, pe care le-a îndurat cu tărie. În acest fel a atras la credinţa lui Hristos şaptezeci de păgâni, cărora li s-au tăiat capetele pentru Hristos şi s-au încununat. Şi iarăşi şi a doua oară stând sfântul la cercetare, întărit fiind de Hristos mai înainte în temniţă şi dându-i îndrăznire, a fost aruncat într-o apă şi aşa a luat cununa muceniciei. Se vădeau la el floarea vârstei şi albeaţa trupului şi rumeneala obrazului, şi era părul capului şi barba ca de aur lucind, şi căutătura ochilor săi poruncitoare şi netemătoare, ceea ce îl arăta ostaş desăvârşit şi viteaz.

Tot în această zi, sfinţii şaptezeci de mucenici care au crezut prin sfântul Sava, şi care s-au săvârşit prin sabie.

De văzut si : http://en.wikipedia.org/wiki/Sabbas_Stratelates

http://images.oca.org/icons/sm/april...tratelates.jpg

A nu se confunda cu Marcus Aurelius, imparatul filosof, cel cu retragerea aureliana, care domnise inainte cu un secol si mai bine.

ACEST Aurelian, persecutor al crestinilor, a ajuns la putere uzurpandu-si si omorandu-si fratele, imparat legitim.

Dar pacatele din timpul vietii au consecinte nu numai spirituale, ci si temporale. Pedeapsa lui Dumnezeu a venit, ca de obicei, intr-o forma neasteptata. Subalternilor sai ajunsese sa le fie atat de frica de acest imparat repede varsator de sange, incat secretarul sau, cazand in dizgratie si temandu-se pentru viata sa, a ticluit o lista cu dregatori care, chipurile, ar fi fost in colimatorul imparatului. Dupa ce au aflat vestea ca din intamplare, o spaima teribila i-a curpins pe aceia, incat tiranicidul le-a aparut ca ultima solutie. A fost ucis chiar de garda care era tocmita sa il pazeasca. Ne amintim ca si Caligula, o sfarsise in chip asemanator.

Chiar acest Aurelian este cu retragerea aureliana, pentru ca s-a petrecut in 272, nu cu 100 de ani mai devreme (romanii cucerisera Dacia imediat dupa anul 100).
Se pare ca nu a fost chiar asa crud, iar de omorat l-a omorat chiar secretarul: http://ziarullumina.ro/anul-sfintilo...r-al-bisericii

Just. Fac cuvenita rectificare.

Atat Eusebiu din Cezareea, cat si Ioan Zonaras ne spun ca acel secretar, deprins sa imite semnatura imparatului, a ticluit o lista de dregatori care ar fi urmat sa fie executati. Daca l-ar fi ucis secretarul insusi, ticluirea nu ar fi avut niciun rost. Sursa: http://www.empereurs-romains.net/emp40.htm

Duminica femeii samarinence
 

Astăzi, în a V-a duminică după Pasti -

Biserica sărbătoreste Duminica femeii samarinence

- Fotini, cea care l-a întâlnit si l-a descoperit pe Iisus la fântana lui Iacob, lângă cetatea Sihar din Samaria.

Ea s-a făcut cea dintâi misionară a Domnului.

https://scontent-lga.xx.fbcdn.net/hp...bd&oe=55C4CC7A

câteva articole pe tema aceasta :

- Luminita si Lumina. O întâlnire nu fără scântei: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ei-141107.html

- Samarineanca : http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ca-144984.html

- Apa necesară vietii vesnice : http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ce-145051.html

Sfântului Ioan Rusul
 

În data de 27 mai, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Ioan Rusul, mărturisitor al credinţei creştine ortodoxe, care s-a proslăvit prin răbdare, smerenie şi bunătate la începutul secolului al XVII-lea, fiind în robie la un stăpân turc. Sfântul Ioan este iubit de credincioşi pentru grabnicul ajutor pe care-l oferă tuturor celor care-i solicită ajutorul, iar în ultimii ani mai multe sfinte locaşuri de la noi din ţară l-au primit ca ocrotitor.
Pe lângă sfinţii din vechime, martiri, cuvioşi, ierarhi, pe care credincioşii îi cinstesc zi de zi, ascultându-le slujbele şi luând aminte la vieţile lor din sinaxare, cu timpul au apărut alţi sfinţi care sunt la fel de cinstiţi şi iubiţi de oameni atât pentru viaţa lor minunată, cât şi pentru apropierea în timp de viaţa omului contemporan. Prin mărturia pe care aceşti sfinţi au dat-o, ei întăresc în credinţă credincioşii şi înfrumuseţează podoaba spirituală a Bisericii Ortodoxe.
După căderea Imperiului Bizantin în mâinile turcilor, mulţi creştini au ajuns să-şi mărturisească credinţa lor în Mântuitorul Iisus Hristos chiar cu preţul libertăţii sau al vieţii. În sinaxarele noastre, aceşti sfinţi, de cele mai multe ori mucenici, sunt trecuţi în urma celor din vechime. Ei au trăit în secolele XVI-XIX şi au devenit exemple de tărie şi credinţă curată pentru toţi ceilalţi creştini ortodocşi. Vieţuirea sfântului pe care îl pomenim astăzi este mai deosebită. El nu era originar din ţinuturile greceşti, ci a sosit acolo din alte ţinuturi.
O viaţă de mărturisire a lui Hristos

Sfântul Ioan Rusul, ale cărui moaşte se află astăzi în biserica din localitatea Neoprokopion, insula Evia din Grecia, era originar din Malorosia, Ucraina de astăzi. El s-a născut pe la anul 1690, din părinţi creştini evlavioşi. De tânăr a fost luat în armată şi a fost nevoit să participe la un război ruso-turc, în anul 1711. Campania de la Prut, în care a fost implicat şi domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir, ca aliat al ţarului Petru I, s-a încheiat dezastruos pentru partea rusă, care a fost nevoită să cedeze teritoriile din jurul mării Azov. După acest război, mulţi soldaţi ruşi au ajuns prizonieri la tătari, aliaţi ai turcilor, care îi vindeau în robie. Printre aceştia s-a numărat şi tânărul Ioan, care a fost vândut unui tânăr otoman, agă - conducător al unui detaşament de călăreţi. Astfel, el a plecat cu stăpânul său în oraşul Prokopion din Asia Mică, la 12 ore de mers de Cezareea Capadociei. Mulţi robi ruşi, pentru a li se uşura soarta grea a robiei, s-au dezis de credinţa în Hristos. Nu însă şi Ioan, care le-a spus stăpânilor săi că preferă să moară decât să se lepede de Hristos.
La casa stăpânului său, Ioan a primit cu smerenie, fără a cârti, noul său statut. El a fost pus să aibă grijă de animale şi şi-a ales singur să doarmă în staulul acestora, alături de cai şi vite. Chiar dacă mai târziu, după ce stăpânii i-au văzut râvna în muncă, i-au propus lui Ioan să doarmă într-o căsuţă, el a refuzat, decis fiind să-şi ducă până la capăt crucea. Prefera să lucreze ziua, iar noaptea, când nu-l puteau vedea decât animalele, să se roage. Din puţinul pe care-l avea de mâncare, tânărul ajuta şi sărmanii cerşetori. Sâmbăta el reuşea să participe la slujbă şi să se împărtăşească în biserica rupestră „Sfântul Gheorghe”.
Datorită credinţei şi vieţii sale curate, Ioan era respectat ca om drept de locuitorii cetăţii Prokopion, turci, greci şi armeni. Aga şi soţia acestuia i-au propus din nou să se mute din staul în casă, dar el a refuzat, spunând că o asemenea vieţuire îl va duce spre mântuire. În anul 1730, înainte de a muri, Sfântul Ioan a vrut să se împărtăşească, iar preotul, temându-se să intre în casa agăi, i-a transmis Împărtăşania ascunsă într-un măr. Trupul Sfântului Ioan a fost îngropat în apropierea mănăstirii rupestre. La trei ani după mutarea la Domnul, în luna noiembrie 1733, Sfântul Ioan i-a apărut în vis preotului care îi trimisese Împărtăşania, spunându-i să-i dezgroape trupul. Preotul a făcut după cum i s-a spus şi a descoperit trupul neputrezit şi bine mirositor al mărturisitorului Ioan. Sfintele moaşte au fost aşezate în biserică, într-o raclă specială, iar oamenii care veneau să se închine primeau vindecare de multe feluri de boli. Creştini din întreaga Capadocie veneau să se roage Sfântului Ioan.
În anul 1832, în cadrul unei răzmeriţe, localitatea Prokopion a fost invadată, iar moaştele Sfântului Ioan aruncate în foc. Ele însă au rămas întregi, fiind doar înnegrite de fum. Mai târziu, în 1845, în Prokopion a fost zidită o nouă biserică având hramul „Sfântul Vasile cel Mare“, iar moaştele Sfântului Ioan au fost mutate acolo. Slujba şi vieţuirea Sfântului Ioan Rusul au fost tipărite în anul 1849 la Atena, din banii donaţi de corăbieri originari din Prokopion. În anul 1880, mâna dreaptă a Sfântului Ioan a fost trimisă, la rugămintea stăruitoare, călugărilor Mănăstirii „Sfântul Pantelimon“ din Muntele Athos, unde se află până astăzi. Monahii mulţumitori au ajutat mai târziu locuitorii din Prokopion să înalţe o biserică închinată Sfântului Ioan Rusul, în anii 1886-1892, unde au şi fost mutate moaştele sfântului, în anul 1898.
Mai târziu, în anul 1924, când s-a făcut schimb de populaţie între Turcia şi Grecia, mulţi locuitori ai Prokopionului s-au mutat în insula Evia, unde au întemeiat localitatea Noul Prokopion şi unde au mutat şi moaştele Sfântului Ioan Rusul într-o nouă biserică, zidită în 1930. Ele se păstrează acolo până în zilele noastre.
Sfântul Ioan Rusul în România

În România, credincioşii au început să aibă evlavie la Sfântul Ioan Rusul mai ales după 1989, când au putut apărea cărţi şi broşuri care au redat viaţa şi minunile săvârşite de Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Ioan Rusul. Cu trecerea timpului şi datorită pelerinajelor românilor în insula Evia, unde aceştia s-au putut închina la moaştele Sfântului Ioan, la noi în ţară au început să fie zidite noi biserici care să-l aibă ca ocrotitor pe acest sfânt mărturisitor şi vindecător. Alte biserici, mai vechi, din evlavia credincioşilor pentru Sfântul Ioan, au primit al doilea hram în cinstea sa, iar unele păstrează părticele din sfintele sale moaşte. Cele mai multe biserici care-i poartă numele sunt în incinta spitalelor, având în vedere faptul că Sfântul Ioan Rusul este grabnic vindecător al celor bolnavi.
Astfel, în Bucureşti sunt mai multe biserici care au hramul „Sfântul Ioan Rusul“: paraclisul Maternităţii Polizu, biserica Parohiei Brâncuşi din cartierul bucureştean cu acelaşi nume, biserica Parohiei „Sfântul Dimitrie” din Pipera, biserica din incinta Spitalului de Psihiatrie „Eftimie Diamandescu“ şi biserica Parohiei „Sfânta Parascheva“ din sectorul 5.
În ţară, biserici care au hramul „Sfântul Ioan Rusul“ sunt la Cluj, în cartierul Gheorgheni, la Iaşi, în incinta Spitalului de Neurochirurgie, la Sibiu, în incinta Spitalului de Pneumoftiziologie, în judeţul Vâlcea, la Mănăstirea Mălaia, în Teleorman, la Mănăstirea Adămeşti, iar în Giurgiu - biserica de lemn a Mănăstirii Comana.
Părticele din moaştele Sfântului Ioan Rusu se păstrează în biserica paraclisului Maternităţii Polizu din Bucureşti, în biserica mănăstirii din comuna Floreşti, Cluj, în paraclisul mănăstirii din comuna Slobozia, Giurgiu, în biserica de lemn a Mănăstirii Comana, în Paraclisul „Sfinţii Ioachim şi Ana“ al Mănăstirii Sihăstria, în biserica Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu, în biserica Spitalului Judeţean Suceava şi la Mănăstirea Adămeşti, Teleorman.

Puteti citi pe acest site :
 

2 Iunie - Sfântul Ioan cel Nou, de la Suceava
 

http://sfantulioancelnou.ro/paraclisul/Sf.Ioan_010.jpg

Despre viata si mucenicia Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava : http://sfantulioancelnou.ro/index.html

cu întârziere, despre Sfântul Columba, apostolul Scoției
 

Cuviosul Columba, Apostolul Scoţiei - sărbătorit la 9 Iunie

http://pemptousia-4.wpengine.netdna-...st-columba.jpg

Din familie de viţă nobilă, Sfântul Columba (zis şi Collum Cille) s-a născut în anul 521 în comitatul Donegal din Irlanda. La început, de educația sa s-a ocupat Sfântul Finnian de Movilla (+ 589, prăznuit pe 10 septembrie), care l-a hirotonit diacon. Apoi a petrecut o vreme alături de bardul încreștinat Gema. Și-a desăvârșit studiile la Mănăstirea Sfântului Finnian de Clonard (+ 549, prăznuit pe 12 decembrie), studiind în adânc Sfânta Scriptură, fără să lase deoparte arta poetică, în care excela. Aici s-a împrietenit cu monahi sfinți, hotărându-se să se ducă să trăiască alături de aceștia, undeva în apropierea Dublinului, într-o comunitate de pustnici. Îndată după ce a fost hirotonit preot, a început o activitate pastorală care a durat 15 ani, străbătând întreaga Irlandă și zidind mănăstiri care aveau să devină apoi foarte cunoscute. Dintre toate aceste sfinte locașuri, cel mai iubit de către Sfântul Columba era la Derry, loc pe care-l cântă, zicând: «pe fiece frunză de stejar văd că șade un înger al cerului; toate respiră pace, toate sunt bucurie».

Biserica Cuviosului Columba din Derry, Irlanda, acolo unde a existat o mănăstire înființată de el :

http://pemptousia-4.wpengine.netdna-...0255498999.jpg

La Sinodul ținut la Tailte (Telltown) în anul 563, puțin a lipsit ca sfântul să fie afurisit, datorită unui conflict cu regele Diarmaid. Intervenția Sfântului Brendan din Birr (+ 572, prăznuit pe 29 decembrie) în favoarea sa, a fost hotărâtoare, însă. Cuviosul Columba a primit proorocește sfatul acestuia și și-a părăsit patria, plecând în exil în Scoția, pentru a-L propovădui pe Hristos.

Împreună cu 12 ucenici, toți monahi, a ajuns în insula Iona, în vestul Scoției, chiar în noaptea de Cincizecime. Această mică insulă bătută de vânturi și de valuri sălbatice, golașă și stearpă, plină de nisip și de stânci, situată între țara picților și a scoților, avea să devină, datorită prezenței Cuviosului Columba, unul din cele mai cunoscute centre ale creștinismului celtic.

Mănăstirea Cuviosului Columba de pe insula Iona:

http://pemptousia-4.wpengine.netdna-...0255774185.jpg

continuarea aici : http://www.pemptousia.ro/2013/06/cuv...otiei-9-iunie/

24 Iunie - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
 

Sfântul Ioan Botezătorul este singurul sfânt pe care îl sărbătorim atât la nastere, cât si la trecerea în viata vesnică.
Doar Hristos si Maica Domnului mai au ca zi de sărbătoare atât ziua de nastere, cât si ziua mortii.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut din părintii Zaharia si Elisabeta. Zaharia era slujitor al templului mare din Ierusalim, însă traia o mare nerealizare si anume, ajunsese la o vârstă destul de înaintată fără a avea un urmas.
Familia din Vechiul Testament care nu avea un urmas era desconsiderată si chiar arătată cu degetul. Era cumva considerată ca o familie care trăia sub blestemul de a nu avea prunci. Din această cauză Preotul Zaharia neîncetat se ruga Domnului să îi ofere un urmas.

Ajuns cumva la bătrânete, parcă si rugăciunea lui Zaharia era una mecanică. Observăm că într-o zi când era rânduit să slujească în Templu, când a intrat în Altar să tămâieze, Îngerul Domnului i se arată si îi spune că sotia sa Elisabeta va urma să aibă un fiu. Zaharia pare uimit de ceea ce aude de la Înger, uită de toate rugăciunile înăltate spre a avea un urmas si se îndoieste. Îi cere Îngerului un semn si îi spune Îngerul că va rămâne mut până când toate acestea se vor împlini.

Acestea si mai multe despre Nasterea Sfântului Ioan Botezătorul sunt scrise în Evanghelia după Luca, capitolul 1:
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1

https://upload.wikimedia.org/wikiped...n-nativity.jpg

Sărbătoare cu bucurie tuturor!

Si nu uitati că, în cinstea acestui praznic, azi este dezlegare la peste :)

prăznuit astăzi - 27 Iunie
 

Cuviosul Samson, primitorul de straini

Samson cel Mare, despre care strabatuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a nascut din parinti cinstiti si bogati, de neam mare, care se trageau din sange imparatesc. El, stiind bine invatatura din afara, se deprinsese si la mestesugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru imbogatirea sa, pentru ca avea destula bogatie ci, pe de o parte, ca sa nu petreaca in desertaciune, iar pe de alta, ca din mestesugul sau sa poata sluji lui Dumnezeu si saracilor. El tamaduia pe cei cuprinsi de boli netamaduite; pentru ca pe langa mestesugul doctoricesc, i se adaugase darul Domnului, cu care dadea tamaduiri.

Deci, pentru faptele lui cele bune in care sporea si pentru credinta pe care o castigase in Dumnezeu, avea si intelegerea dumnezeiestii Scripturi. El se indeletnicea mult la citirea Sfintelor carti, si spre dragostea lui Hristos se destepta cu credinta si cu nadejdea. Apoi, murind parintii lui si lasand multe averi, n-a zabovit a face cele cuviincioase lui; ci indata a inceput ca bogatia cea degraba pieritoare si vremelnica sa o schimbe prin cea nepieritoare si vesnica, urmand cuvantul Evangheliei. El dadea milostenie cu indurare, precum se graieste, impartind cu amandoua mainile la toate nevoile saracilor si flamanzilor, cistigand prin pantecele lor cel stricacios, vistieria cea nestricacioasa. Aceasta o facea in toate zilele vietii sale, ca milostivirea o vedea nascuta si crescuta impreuna cu el. Acest fericit, voind sa se indrepteze la o viata si mai smerita, a eliberat multimea robilor, oprand numai pe unul pentru slujba sa. Caci ce nevoie avea de atatia robi, de vreme ce singur se daduse rob Domnului cel adevarat? Astfel s-a dezlegat de bogatiile cu care era tinut ca si cu niste legaturi, multumindu-se cu o haina si cu o funie pentru tinerea mijlocului.

continuarea aici : http://www.crestinortodox.ro/calenda...ita-35704.html

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti azi pe data de 29 iunie, data la care au fost amandoi martirizati de imparatul Nero. Sfantul Petru a fost numit de Mantuitor "piatra" si a raspandit credinta pana cand a fost rastignit de Nero cu capul in jos. Sfantul Ap. Pavel a fost numit "Apostolul Neamurilor" si a crestinizat popoare, dupa ce a prigonit pe crestini inainte. I S-a aratat Domnul lui Saul, cum era numit inainte Pavel, moment in care a lepadat ratacirea si apoi a devenit unul din cei mai mari apostoli, care a urmat cel mai mult pe Hristos. S-a sfarsit prin taierea capului. Sa ne rugam sa mijloceasca pentru noi acesti Apostoli, care au facut sa creasca Biserica Ortodoxa pe Piatra-Hristos, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica.

La ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel,
Conferinta Parintelui Calistrat

https://www.youtube.com/watch?v=D9fZw97QHxU

http://www.dormitionnorfolk.com/wp-c...eterStPaul.jpg

Sfinții Apostoli Petru și Pavel stau îmbrățișați în icoana praznicului lor comun. Biserica a ținut să-i împace în veșnicie. În viață fiind, s-au cam destestat, combătut, s-au certat... Petru era din primul val de ucenici. În plus, ”tu ești Petru și pe tine voi ridica Biserica Mea”... Cu urmarea că devine șeful bisericii creștine din Roma, capitala imperiului.
Pavel e mai cultivat, de origine socială mai bună, e mai deștept și mai abil în predică, mai subtil în argumentația teologică. În plus, experiența de pe drumul Damascului pare să-i deschidă un soi de ”fir direct” cu Hristos Cel Înălțat. Mai e o diferență între cei doi corifei apostolici: Petru e cam iudaizant, ține și formal la Legea Veche. Pavel e în schimb convins că abolirea ritualismului iudaic e singura cale de universalizare a creștinismului (adică de convertire a păgânilor, mai numeroși decât fiii lui Israel).
Dincolo de aceste diferențe tipologice și temperamentale, ambii apostoli au murit martiric, mărturisind Același Domn și Mântuitor - de care primul se lepădase și pe care al doilea Îl prigonise...

(Teodor Baconschi)