Duminica Sfantului Ioan Scararul

Duminica Sfantului Ioan Scararul Mareste imaginea.

Predica la Duminica Sfantului Ioan Scararul

Frati crestini,

In calea noastra cea duhovniceasca a Sfantului si Marelui Post, avem popasuri de intremare sufleteasca si de noi indemnuri sfinte, de a duce la bun sfarsit ceea ce am inceput cu atatea ganduri sfinte. Iata, dupa prima saptamana de post, am sarbatorit in Duminica Ortodoxiei, triumful Bisericii ortodoxe asupra ereticilor care necinsteau sfintele icoane; cata incurajare si pentru noi, de a duce lupta contra acelora ce defaimeaza cele sfinte, si cat curaj ne-a turnat si in sufletul nostru de a infrunta pe dispretuitorii sfantului Post.

In a doua Duminica am sarbatorit pe Sfantul Grigore Palama, care s-a inaltat pe culmi de sfintenie si de intelepciune crestineasca. El a infruntat cu deosebit curaj pe eretici, aratand ca Dumnezeu in esenta lui este invizibil, pentru faptura, dar prin luminile care izvorasc ca niste atribute din El, omul poate sa vada nu pe Dumnezeu in sine, ci in manifestarea si operatiile Lui. Asadar Sf. Apostoli au vazut, la Schimbarea la Fata, o lumina necreata, vesnica, pornita din esenta dumnezeiasca. Pentru a ajunge la aceasta fericita vedere a luminii dumnezeiesti, se cere insa viata curata si vesnic ravnitoare catre dragostea de Dumnezeu. Exemplul acestei izbandiri o avem in Sf. Grigore Palama, iar calea ne este usurata prin Sf. si Marele Post.

Si, in sfarsit, in Duminica a III-a, am sarbatorit Sfanta Cruce, la picioarele careia am facut popas duhovnicesc, pentru a ne adanci in ganduri sfinte cu privire la jertfa Crucii lui Hristos, si la aceea a renuntarilor ei. Si cu astfel de ganduri, hranite fiind sufletele noastre, am pornit cu nadejdi sporite in drumul jertfelor pe care ni le impune calea Sf. Post, pentru a ajunge astfel sa ne bucuram si de lumina biruintei in care s-a aratat Iisus Hristos, prin suferintele Crucii.

In Duminica de astazi, cea de a patra a Sfantului Post, ni s-a pus spre sarbatorire pe un sfant, om asemenea noua, care insa, luand Crucea lui Hristos, s-a inaltat pe culmi de sfintenie. Sfantul Ioan Scararul, a carui pomenire o facem astazi, s-a inaltat dintr-o treapta pe o alta treapta a virtutilor pana pe inaltimile sfinteniei. Prin toate acestea a trecut, fiind un neintrecut postitor si om al rugaciunii, care il facea sa fie treaz si deci gata de a respinge orice momeala diavoleasca.

Dupa cum vedeti, fratilor, Sfantul Post ne pune inainte o intreaga gama de inaltari duhovnicesti, pana catre culmile celei mai sfinte chemari, de a fi sfinti! In acest timp el ne inalta de pe o treapta a trairilor crestinesti pe o alta si mai inalta si mai bogat manifestata si de o vecinatate cu sfintenia si mai mare, pana cand reuseste sa ne predea vietii celei sfinte, avand drept exemple chipurile minunatilor sfinti care desi oameni ca si noi s-au inaltat la atata sfintenie. Caci, la ce socotiti ca ne-au fost puse atatea figuri ilustre ale Sfintilor, ca Sf. Grigore Palama, Sf. Ioan Scararul, iar Duminica viitoare, Sfanta Maria Egipteanca, in aceasta cale a induhovnicirii noastre prin Sfantul si Marele Post, decat de a ne imboldi si sufletele noastre la o viata sfanta, de inalta traire a invataturii lui Hristos. Prin aceste chemari catre sfintenie, pare ca se cere a fi implinite si spusele Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Sunteti chemati sa fiti sfinti”.(I Corint. I,2)

Frati crestini

Noi toti crestinii, suntem chemati de a fi sfinti, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel, iar Biserica printr-o indelunga scara pedagogica si prin harul pe care-l revarsa de Sus, ne pune inainte posibilitatea de a realiza si de a putea raspunde chemarii care ni se face de a fi sfinti.

Teoretic nimeni nu se indoieste, ca e posibil ca fiecare sa devina sfant, toti suntem de acord in a recunoaste in principiu ca "a fi sfant” nu e ceva strain noua oamenilor si chemarii noastre, insa, cand e vorba sa privim lucrul in chip practic, in realizarea faptica a acestei chemari, de ce n-am spune-o, mai toti cred ca e imposibil sa putem raspunde acestei chemari. Si aceasta mai ales in aceasta epoca a noastra, a fapturilor zgomotoase, cand zgomotul interior ne este acoperit de frac si de masinaria acestui secol.

Noua, acelora care traim viata obisnuita, cand ni se spune despre sfinti si ni se fac indemnuri de a-i urma, ni se pare tare curios. Si socotim ca nu este cu putinta ca sa realizam asa ceva, uitandu-ne la Sfinti si apoi la noi. Ne zicem ca noua, asa cum suntem, ne e imposibil sa ajungem la sfintenia lor. Au fost ei care s-au bucurat de a fi incununati cu sfintenia, dar noi suntem meniti de a fi numai oameni cu toate pacatele si slabiciunile care ne stapanesc.

Socoteala asa este, daca ne facem judecata privind la sfarsitul unui lucru, la culmile de sfintenie la care s-au inaltat si la care au ajuns acesti sfinti bineplacuti lui Dumnezeu. Desigur ca, aceasta privire totalitara a maiestatii unei opere, care este rodul unei indelungate vieti de sfintenie, ne umple de uimire si, in acelasi timp, de o descurajare, ca noi, asa cum ne stim ca suntem, nu putem dobandi aceasta sfintenie. Dar aceasta uimire si neputinta a noastra vine tocmai de acolo ca ne-am atintit privirile la sfarsitul incununarii unor sfortari de a dobandi sfintenia, iar nu la intregul fir pe care l-au depanat ei pentru a ajunge unde sunt. Caci daca ne vom uita la masinariile complicate, de exemplu la un pacific (n.n. – locomotiva), sau mai stiu eu ce masinarie perfectionata, desigur ca ne va umple mirarea de cat de complicate sunt. Insa, ia sa ne ducem cu mintea la fiecare, cum e alcatuit din diferite parti, iar acestea din felurite piese, care la randul lor sunt intocmite din unele piese si mai simple si aceste prea mici piese sunt facute din fier. Si asa vom observa, ca marile masinarii si ele la inceput n-au fost atat de complicate. Si deci sa nu ne prinda prea mult mirarea, privind la dezvoltarea lor de astazi.

Asa e si cu viata unui sfant, daca o privesti acolo unde a ajuns, e greu sa o implinesti si tu. Dar gandeste-te ca si el a fost om ca si tine, framantat de patimi si dorinte. Si ceva mai mult, sa te gandesti ca multi sfinti au fost poate mai pacatosi decat tine, mai nevolnici in a face binele si mai iuti in a face raul, insa, acesti oameni asemenea noua, treptat-treptat, s-au curatit de spuza de pacate si s-au inaltat acolo unde sunt. Ei nu s-au ridicat pe aceste inaltimi de sfintenie, fiind rapiti pe aripi de vultur. Nu, ci pas cu pas, treapta cu treapta, au cautat prin sfortari omenesti sa se ridice in imediata apropiere a sfinteniei lui Dumnezeu. E drept ca sfintenia vine si de sus, insa, pentru a veni de la Dumnezeu, se cere si sfortarea omului. Dumnezeu ne cheama sa ne incoroneze ostenelile noastre, dar romane de partea noastra, ca sa-I ascultam chemarea Lui: "Veniti la mine cei osteniti…”

Sfintii au ascultat aceasta chemare, ei s-au avantat si au dobandit ceea ce au dorit, sfintenia. Ia sa incercam sa practicam si noi astazi o virtute, maine alta, vom ajunge ca, treptat-treptat, sa ne impodobim cu toate virtutile crestinesti. Astazi sa ne lasam de minciuna, maine de sudalma, poimaine de furt si asa mai departe, vom ajunge ca pe zi ce mergem sa ne curatim de ceea ce ne ingreuneaza sufletul. Si asa ne vom inalta din treapta in treapta, pana vom ajunge pe culmi de sfintenie. Asa au facut sfintii, ei erau din aceeasi plamada trupeasca si sufleteasca ca si noi. De vom face asa cum au facut si ei, vom vedea ca nu ni se va parea imposibil sa infaptuim si noi ceea ce au facut sfintii. Ba ceva mai mult, vom ajunge sa observam ca nu e prea greu pentru noi sa realizam ceea ce au ajuns sa realizeze altii asemenea noua, nu cu prea mult inaintea noastra.

Noi pe zi ce mergem sa cautam sa ne curatim de toate patimile care intuneca trupul si sufletul nostru, si astfel sa ne bucuram sufleteste, pasind din treapta in treapta, pana vom ajunge pe culmile sfinteniei. Asa au facut sfintii. Asa a facut Sf. Ioan Scararul, care a trait in veacul al VII-lea (? 649). Sf. Ioan Scararul a scris o carte , intitulata "Klimax", care, talmacita pe romaneste, inseamna scara, si de aici i s-a dat numele de Scararul. In aceasta carte, intitulata "Scara a paradisului”, Sf. Ioan trateaza problema vietii spirituale, care duce la sfintenie, la Dumnezeu. Aceasta viata spirituala este comparata cu o scara ce se ridica la cer si care numara treizeci de trepte. Fiecare treapta corespunde unei virtuti ce trebuie sa fie practicata, sau unui pacat de care trebuie sa fugim. Si asa inaltandu-ne treptat, din virtute in virtute, ne inaltam pe scara care ne duce la sfintenie, la rasplatile paradisului, la Dumnezeu. Prin urmare, noi sa nu ne atintim privirile la sfarsitul lucrului, caci atunci ne vom simti coplesiti, ci sa privim la inceputul lui, si sa urmarim exemplul sfintilor de atunci, si asa va asigur ca vom ajunge la sfarsitul incununat.

Frati crestini,

De vom avea aceasta metoda, usor vom ajunge la capat, si aproape pe nesimtite ne vom inalta pe culmile sfinteniei. Mai greu e sa ajungi acum ca sa incepi sa te folosesti de acest chip de vietuire duhovniceasca. E foarte greu in a te hotari sa pornesti pe aceste cai ale sfintilor. Caci a porni sa-ti croiesti o alta viata decat cea obisnuita, a trai pentru Hristos si, deci, prin Hristos, inseamna sa rupi cu mentalitatea lumii acesteia si sa-ti croiesti o noua cale. Grija ta va fi in a-ti zidi viata nu dupa invatatura lumii acesteia, ci dupa a lui Hristos. Prin urmare, trebuie sa rupi cu ceea ce face o lume ce sa zbate in impotmolirile patimilor si sa-ti croiesti o viata in Iisus, asemenea sfintilor si asemenea exemplarelor mai rare ale crestinilor care nazuiesc catre o viata in Hristos. Si ce greu e sa realizezi aceasta! Sa rupi cu moda, care nu e numai la haine, ci si la felul de a-ti trai viata. Caci lumea de astazi isi croieste viata asa cum o vede la vecin si in strada. Ea asculta mai mult de moda lansata de grupurile in promenada, decat de trainicele principii, care fericesc cu adevarat viata.

Dar nu fie, crestinilor, nu va lasati robiti ideilor, obiceiurilor lumii acesteia, ci sa avem curajul in a lua de stapan pe Hristos. Sa urmam exemplul sfintilor in a pasi si noi pe calea lui Hristos. Traiul sa ni-l conformam invataturii Lui. Desigur, ca ne va zice lumea: "te-ai habotnicit, ai devenit un maniac religios"... etc, tu nu te uita, urmeaza inainte pe Hristos, sarguieste-te in a-i servi Lui, sa-L ai pe El singurul Stapan, caci nu poti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.

Si, in sfarsit, fratilor, daca totusi unii nu vor sa dea ascultare invataturii lui Hristos, si continua a trai dupa obiceiul lumii acesteia, vin sa-i intreb: ce vor face cand se vor prezenta inaintea lui Hristos? Cu ce se vor justifica? Vor arata ca au dispretuit sfatul divin si au ascultat glasul lumii? In sfarsit, spune-mi frate, cum te va apara glasul fratelui tau caci si el va fi judecat, si el e pus sub acuzatie?

Iata, prin urmare, fratilor, temeinic motiv in a ne hotari sa urmam lui Hristos. Si atunci El, care ne va fi judecator, tot El ne va justifica, acolo unde El poate totul, iar lumea nimic.

Si daca totusi, sunt suflete care se indoiesc de o judecata viitoare, care nu inseamna ca nu exista daca ei se indoiesc, apoi pe unii ca acestia ii rog ca sa priveasca cu ochii bine deschisi, unde ajung cei ce urmeaza intru totul moda lumii acesteia, si unde se afla inaltati cei ce urmeaza calea sfintilor?

Oare nu care cumva de la lume invatam relele deprinderi: betia, vrajmasia, furtul, omorurile? Si nu de la ea odata cu toate acestea ne molipsim si de patimile care macina vigoarea noastra ca oameni si ca popor?

Pentru a va ilustra printr-un exemplu aceasta, nu am decat sa va amintesc, ce a patit o mama care-si indemna fiul sa mai paraseasca odaia de lucru si sa mai iasa in lume, sa se duca sa se joace si el cu tinerii, sa petreaca, ca "doar nu ai sa te faci calugar". Biata mama, indemna feciorul sa se supuna si sa asculte de lume! A iesit feciorul, a ascultat sfatul mamei, dar cand se intorcea acasa, dupa mai fiecare petrecere in acele ale lumii, venea beat. Asa azi, asa maine, si fiul mamei, cea iubitoare de lume, a deprins patima betiei, la care s-a adaugat cea a desfraului si altele care au grabit moartea mamei, caci o adusese la atata durere ca-si blestema clipa in care isi indemnase fiul sa asculte de lume!

Fratilor, fiecare da ce are.... noi sa urmam pe sfinti, pe Hristos, pe Dumnezeu, care este izvorul a toata fericirea. Sa ne hotaram sa pornim in a-i urma, chiar din aceasta clipa, si mergand din virtute in virtute ne vom inalta pe scara spiritualitatii noastre, pentru a ajunge pe culmi de sfintenie.

Crestini, iata, alegeti si hotarati-va soarta voastra de aici si din viata viitoare, de la Stapanul pe care il veti alege sa-i urmati: lumea cu mediocritatea ei si ale ei patimi, sau lui Hristos cu fericiri si inaltari adevarate, atat in viata aceasta, cat si in viata care va sa vina. Amin.

Protos. Dr. Vasile Vasilache

(din volumul "DUMNEZEU ESTE LUMINA” - Predici rostite la Iasi intre anii 1935-1939)

24 Martie 2012

Vizualizari: 2600

Voteaza:

Duminica Sfantului Ioan Scararul 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE