Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[Jane Says]

Stiu Fani, nu ma refeream la paranoia sau la conspiratii si matrix deloc, pana la urma cu realitatea fizica operam si co-existam, ba mai mult, e parte din Creatie. Pur si simplu am constatat, si repet, ma voi fi inselat, tot ce-i posibil, ca si cunoasterea de tip stiintific implica un grad de credinta, nu e deloc neutra din punctul asta de vedere, participam, credem si aderam la unele teorii, ori asa e o finete a sufletului care parca mai curand ar trebui sa fie directionata spre Dumnezeu, fara a face din stiinta si metodele sale idoli sau inlocuitori.

Pentru ca daca e sa fim sinceri, traim o "schizofrenie", in sensul de rupere, sfasiere a gandirii, mai ales cand, credinciosi fiind, avem de lucrat cu stiinta. Eu recunosc ca habar nu am, deocamdata, cum sa impac credinta cu profesia mea. La lucru dau cezarului ce-i al cezarului, si sa iti dau un exemplu: din perspectiva crestina, depresia e o boala a sufletului, poate ajunge chiar la intensitate de pacat (prin deznadejde), e ceva ce trebuie reparat cu delicatete duhovniceasca. Ce facem noi? Dam antidepresive.

Intr-un fel, una credem si alta facem, suntem cu fundul in doua luntri, avem un soi de dubla-contabilitate, ca unii psihotici: ne facem treaba asa cum o cere lumea seculara in care traim, dar in sinea noastra suntem convinsi de cu totul altceva, si nu avem curajul sa nu ducem nici una din lucrarile astea pana la capat (o rupere ori cu mistica, ori cu stiinta, acolo unde acestea doua nu decurg natural una din alta).