O relatie personala cu Iisus Hristos

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de grasu77

Stiu ca slujbele sunt presarate cu firimituri din Sfanta Scriptura, psalmodiate (trebuind sa-ti concentrezi bine atentia ca sa intelegi ce se spune).

Aiureală. Psalmodierea este tehnică specifică "plămânului răsăritean" al Bisericii, care se practică numai în împrejurări mai solemne precum Liturghiile Duminicale. Unul dintre rolurile ei este tocmai de a-i ajuta pe credincioşi să ţină minte mai uşor textul sfânt. Vă amintiţi, când eraţi copil ? Ştiaţi mai multe cântecele decât fragmente de text în proză. În sfârşit, însuşi termenul de "psalmodiere" ne trimite cu gândul la psalmi, care au fost cântaţi dintotdeauna.

Stiu si de predicuta de la sfarsitul liturghiei, bazata pe un verset, scris in calendar. Dar, nu poti asemana acestea cu modul in care era propovaduit adevarul in Biserica din vremea Sfintilor Apostoli.

Pe ce vă bazaţi ? Cum era propovăduit adevărul în vremea Sfinţilor Apostoli ? Nu tot prin "predicuţe" ? Sau acelea erau mai lungi, erau predici în toată firea, aşa cum azi numai pastorii azesişti ţin ?

Este o deosebire foarte mare (inclusiv ca rezultate - ce poti sa le ceri unor oameni care asista la un ritual din care nu inveti mai nimic).

Ce rezultate ? Din 10 leproşi, numai unul I-a mulţumit Domnului, astea erau rezultatele şi pe vremea aceea. Din patru seminţe aruncate, rodea una.

Relatia cu Hristos se cultiva prin invatare continua (urmata de trairea de zi cu zi), nu prin ritualuri.

Adevărat. Acesta să fie motivul pentru care eu nu prea am observat relaţie personală cu Isus la azesişti, în schimb am observat fariseismul sâmbetesc ?