Sexualitatea in Credinta Crestina

[anna21]

Ma refer la toate postarile tale de pe thread si sunt de aceeasi parere cu Ovidiu si Lore: lucrurile trebuie spuse, indiferent de "vrednicia" noastra.
"aaa, dar cine esti tu sa vorbesti" - nu merge asa.

Mi-a atras atentia "acum cand poti sa te abtii, stii, atunci nu."
Ce am observat eu in foarte multe cazuri este faptul ca desfranarea nu tine cont de varsta. Daca nu te straduiesti (cu ajutorul lui Dumnezeu) si te culci pe ureche ca esti tanar si ce atatea pretentii nerealiste, esti in aceeasi stare si la 40-50-60 ani.
Este adevarat ca poate te impiedica neputinta fizica, dar patima te macina si fara sa stii. Nu pot sa uit perioada in care eram gravida (sau proaspata mamica) si persoane masculine din familie (sau f apropiate, care, in fine, ma stiau de ani intregi) vorbeau doar cu bustul meu. Imi este sila si in ziua de azi. Dar atunci am inteles "crystal clear" ce este o patima - mai ales ca erau oameni in varsta, nici macar vag constienti de starea in care se aflau.
Si in general, am invatat ca daca un barbat matur vorbeste despre aspectul unei femei - nu este de bine. Dupa o anumita varsta nu mai vezi carnea, esti imun la asa ceva. Aceasta este normalitatea in opinia mea. Si eu nu vreodata in familia mea de provenienta vreun barbat matur sa comenteze (de bine sau de rau) aspectul unei femei. Si nici vreo privire necuviincioasa/iscoditaore nu am sesizat. De aceea ma socheaza sa aud oameni in varsta comentand despre vreo domnisoara. Nu stiti ce este? Este patima necunoscuta, nevindecata la timp, boala sufleteasca, desfranare (cu gandul, ca altfel nu poate ca este om "moral").

In concluzie nu mi se pare excesiv sau nerealist sa pretinzi unui tanar abstinenta.
Nu-i "incalzim" noi disponibilitatea de a pacatui prin atitudini intelegatoare.
Ce este de inteles?
Ca am pacatuit noi, parintii, deci de ce sa interzicem copiilor?

Pai de aceea pacatuiesc copiii: din cauza ca ne-am batut noi joc de poruncile dumnezeiesti.
Chiar daca i-am creste perfect si i-am preveni de orice pacat, ceea ce am facut noi in tinerete se va intoarce ca un bumerang asupra lor (poate cu exceptia situatiei in care pocainta a fost pe masura pacatelor.. Dar cati pot asta? Nu eu!)
Deci ar trebui sa prevenim copiii si sa-i crestem cu frica de Dumnezeu, dar chiar si asa, daca noi am staruit in desfranare (fie ea si cu sotia), sa ne asteptam la aceleasi patimi in proprii copii.
Cu atitudine relaxata.. ca sunt tineri si nu se pot stapani.. Numai mila lui Dumnezeu acolo.

În prealabil postat de OmuBun

Gandesti egoist. Acum, cand POTI sa te abtii, stii, atunci nu. Si daca venea unul care sa te invete la acea varsta cum stau lucrurile, cu siguranta l-ai fi ascultat. Despre personalitatea ta infailibila, nu spui nimic. Doar stii acum ca atunci ai fi facut ascultare si gata. Iar noi trebuie sa te credem pe cuvant. Pai dupa razboi... eheiei (ca tot vorbeam de razboiul de 100 de ani!)
De fapt, chiar si acum, tu... "te straduiesti"... Pai eu ce spuneam, sa ne iubim pe tunuri? Nu; spuneam ceva de cumpatare, iar daca se intampla sa alunecam uneori, sa nu facem din asta un derdelus...
Ceea ce ureaza parintele ("Sa ne intalnim si la botez") nu limiteaza actul sexual pana in prima zi dupa ce sotia a aflat ca este insarcinata.
In situatia asta suntem toti, dragul meu, TOTI! Si fiecare dintre noi are toate motivele sa spuna din adancul sufletului: "Doamne, nu-mi socoti pacatele tineretii ca de te vei uita la pacate, Doamne, Doamne, cine le va suferi?" Cei tineri de acum, vor ajunge intr-o zi sa puna ce spunem si noi acum. Totul e sa vrea sa spuna, fiindca Dumnezeu le va arata cararea, numai ei sa nu-si impietreasca inimile!