Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Dar ,ma port ca gunoierul care sta la usa palatului si zic :
Doamne,daca atat de frumos e afara ,cum o fi inauntru?

O interesantă figură de stil. Dar, pentru ca ea să concorde cu realitatea, ar trebui un pic modificată. Gunoierul cu pricina nu "stă la uşa palatului", ci, mai degrabă, înaintează prin anticamera lui.

Mai întâi, nu "stă", fiindcă nimeni nu stă în lumea aceasta curgătoare ca un fluviu. Ci umblă. În jos, sau în susul fluviului. Mergem duşi de val sau urcăm înotând. Adevărat, mai sunt unii care se străduiesc din toate puterile să înoate invers, cu capul înainte spre mare.

Mai pe urmă, de uşa palatului am trecut din ziua Botezului nostru. De atunci şi până în ziua morţii noastre stăm în anticameră. Un loc unde încă nu este deplin evidentă strălucirea de la Ospăţ, dar nu mai puţin un loc care aparţine în mod autentic Palatului şi nu este exterior lui. Din anticameră în stradă nu mai putem ieşi decât pe uşa cea dosnică a păcatului. Gunoieri am fost, dar apoi am primit haină albă de chemaţi nu numai la bucuria Palatului, ci chiar la moştenirea lui. Tot ce trebuie să facem ca să ne bucurăm de drepturile succesorale este să păstrăm curăţia acelei haine. Cum spuneam, asta nu înseamnă să stăm, adică să şedem o viaţă fără să facem nimic, dar poate însemna să dăm din lopăţelele noastre împotriva curentului. Intrând în Palat, am intrat într-o anticameră, nu în camera de dormit o viaţă, asta ne-a lămurit deja Regele prin pilda talanţilor. Altfel, dialogul la trecerea în Sala Ospăţului va fi cam aşa: "Prezentaţi vă rugăm invitaţia !" "Iat-o: este haina albă primită la Botez". "Şi cum aţi făcut dv să o păstraţi albă?" "Am făcut-o pernă şi m-am culcat pe ea". Nu există reţetă mai sigură de a ne recăpăta statutul de gunoieri, ieşind prin ghe(e)na Palatului.