Antropologia (teologica) ortodoxa

[Eugen7]

În prealabil postat de Postelnicu

Nu este neapărat pentru Fani, căci ea pare a refuza hotărât şi fără concesii ideea că zilele facerii lumii aveau exact aceeaşi durată ca cele de azi, adică cele 24 de ore. Şi aceasta oricâte argumente scripturistice şi patristice i-ar putea oferi cineva, fie el şi Sf. Ioan Gură de Aur a cărui cinstită pomenire am săvârşit-o astăzi. Dar nu e numai ea, aşa că, poate spre folosul şi întărirea mărturisirii:

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta. Le-a despărţit şi le-a separat foarte mult una de alta…
Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul este luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele ascunzându-se face umbră pământului. Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rânduite ei de Dumnezeu.” (Sfântul Vasile, Hexaimeron)

La fel spune şi Sfântul Ioan Damaschin.

Astfel se cade în extrema introducerii în teologie a duhului ştiinţei veacului acesta. Căci în privinţa cuvântului „zi” pus între ghilimele se consideră a fi o exprimare metaforică ce ar corespunde cu „erele geologice”, o nouă rătăcire contra Scripturii şi Sfinţilor Părinţi ce nici n-au auzit de aşa ceva:
„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte. Iar dela începutul zilei până la ziua cealaltă, este o zi şi o noapte. Scriptura a spus: Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua întâia.” (Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica )

„Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi…
Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una
A spus una,
- sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile, care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încât chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor, ca şi cum Moise ar fi spus: zi una este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;
- sau pentru că învârtirea cerului de la un semn până la acelaşi semn se face într-o singură zi, încât ori de câte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atât cât se împlineşte durata unei zile…” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)
„Deşi atât lumina cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi, atât ziua cât şi noaptea zilei întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare.” (Sfântul Efrem Sirul)

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric; şi a numit Dumnezeu lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. A împărţit fiecăruia locul său propriu fixându-le de la început unele hotare, pe care să le păzească mereu neîmpiedicat. Şi orice om cu judecată poate vedea că de atunci şi până acum nici lumina n-a depăşit propriile ei hotare şi nici întunericul n-a călcat rânduiala sa, făcând amestec şi tulburare. E îndestulător numai acest lucru ca să-i facă pe cei ce vor să se îndărătnicească să asculte şi să se supună cuvintelor dumnezeieştii Scripturi, să imite şi ei rânduiala acestor stihii, a luminii şi a întunericului, care păzesc neîmpiedicat drumul lor şi nu depăşesc măsurile proprii, ci îşi cunosc propria lor natură.
A numit o zi sfârşitul zilei şi sfârşitul nopţii, ca să fie o ordine şi un şir în cele văzute, şi ca să nu fie nici un amestec…
Dumnezeu a numit sfârşitul luminii seară, iar sfârşitul nopţii, dimineaţă; şi pe amândouă le-a numit zi, ca să nu ne înşelăm, nici să socotim că seara este sfârşitul zilei, ci să ştim bine că lungimea amândurora face o zi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur Omilii)

Zilele au avut în mod de necombătut seară, dimineaţă, zi (lumină), noapte (întuneric). Iar ziua şi noaptea au avut negreşit 12 ore (ceasuri) fiecare, de la bun început, chiar din prima zi a creaţiei. Nu numai că au fost 24 de ore, ci şi că aceste ore erau identice cu ale noastre de acum!
De unde ştim aceasta? Tot de la Părinţii ce ne predau o statornicie a mişcărilor cereşti, constante în ciuda căderii în păcat a primilor oameni, care a adus, e adevărat, moartea în creaţie, dar nu a modificat şi cursul timpului, constant de atunci şi până la sfârşitul veacurilor!

Vezi în acest sens şi Sfântul Ioan Damaschin:
„Ele îşi urmează fără încetare calea pe care le-a orânduit-o Ziditorul şi aşa cum le-a întemeiat, după cum spune dumnezeescul David: Luna şi stelele pe care tu le-ai întemeiat. Prin cuvintele le-ai întemeiat a arătat statornicia orânduielii şi aşezării date lor de Dumnezeu. Căci le-a orânduit la timpuri, la semne, la zile şi la ani.

Sunt in asentimentul lui Fani.
Asertiunea de mai sus este elucubranta, plina de sofisme, specifica doctrinei creationiste (pseudo)stiintifice.

Sfintii Parinti nu se interpreteaza dupa bunul plac al fiecaruia in genul Sola Scriptura. Trebuie sa intelegem ce au spus Sfiintii nu doar sa reproducem ce au spus ei (ca niste copiatoare neisufletite).

Sfantul Ioan Damaschin afrima inechivoc in Dogmatica:
a) zilele creatiei nu aveau 24 ore pt ca "intainte de facerea Soarelui nu era un veac(durata temporala) care sa se poata masura".
b) universul nu are centru spatio-temporal caci "doar Dumnzeu este nemiscat, miscand toate prin lucrarea Sa"
c) universul este in expansiune uniforma fata de orice punct din univers, si luand ca referinta Planeta Pamant: "toti cei care afirma ca universul este sferic spun ca se departeaza in chip egal de la Pamant si in sus si laturi si in jos"
d) universul este inchis (nu se poate iesi din el) "este ca o sfera".
etc.

Asadar sa luam aminte.
Doamne ajuta.