Citat:
În prealabil postat de AlinB
Serios, serios.
Ai un "copil" de 40 ani si te simti responsabil pentru alegerile lui, dupa ce tu l-ai invatat ce e bine si ce e rau si el alege raul.
Asta in conditiile in care budhismul tau nici macar nu reuseste sa faca diferenta clara intre "bine" si "rau".
Bine, e frumos, nu zic nu, sa teoretizezi despre "asumare pacatelor lumii" si etc. atat timp cat o faci din postura comoda a unui om care nu sufera nici cat negru sub unghie vreo consecinta din aceasta perspectiva.
Da' seamana si a ipocrizie.
|
Copilul ramane copil in ochii parintelui, indiferent de varsta pe care o are. Fie 1, 20, 40, 80, 120 de ani...
Legatura de suflet nu se rupe niciodata.
In mod obisnuit, noi simtim doar legatura cu cei apropiati. Budismul, la fel ca si Iisus ne indeamna sa cautam mai adanc, sa simtim aceasta legatura intima cu toate fiintele, cu tot ceea ce ne inconjoara.
"Seamana a ipocrizie" doar in inima care nu cunoaste dragostea.
26.06.2016, 12:11:45
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode