Mincarea proasta a saracului

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

Andrei, nu spun ca la inceput nu au fost situatii cand cautam un loc de sezut in Biserica. Dar mai tarziu, dupa ce L-am cunoscut mai bine pe Dumnezeu, nu am mai cautat un scaun, ci am avut o singura cautare: sa-l fac pe Dumnezeu sa sada in inima mea. Si te rog sa ma crezi, asta ma face sa stau in picioare si peste doua ore, fara a simti nevoia unui scaun.

Nicaieri nu se sta jos in timpul Liturghiei, insa se sta in dreptul unui scaun sau a unei banci de regula pentru predici, si se sta in picioare pentru ca asa este obiceiul nu pentru ca au ajuns la un nivel superior de induhovnicire care le indeparteaza durerea din muschi. Eu vorbesc pentru mine si altii pe care-i cunosc.
In momentul inceperii predicii chiar Par Arhimandrit face semn tuturor sa se aseze, deci nu este o inovatie nascuta din comoditatea occidentala