Despre vesnicia chinurilor iadului

[geo.nektarios]

Munca a noua din iad este vesnicia, care stapaneste atatea miliarde si miliarde de suflete. Nu mai exista acolo o limita, ca adica o sa rabde omul o mie de ani sau o suta de mii de ani, ci in vecii vecilor.

Dar ca sa le descrie cineva cate una singura, nimeni nu poate spune, numai una cat ii de grea, ca este imposibil a descrie limba de tarana.

Cine poate spune macar una din munci cata suferinta aduce firii omenesti. Ca dreptii dupa sfarsit primesc cele patru insusiri ale trupului si pacatosii primesc si ei una: insusirea nemuririi.

Primesc trupuri nemuritoare, ca sa arda in vecii vecilor si sa nu se mistuie; sa se chinuiasca in vecii vecilor si sa nu scape; sa inseteze in vecii vecilor si sa nu aiba apa; sa le fie foame in vecii vecilor si sa nu aiba mancare.

Nemurirea o au de la judecata inainte, cum spune Hristos, spre a se chinui in vecii vecilor. Amin.

Parintele CLEOPA

[Florin-Ionut]

Iar ma faceti sa rad.

Ieri dupa Liturghie am intrebat doi preoti despre chestia asta:

- Primul (absolvent de Teologie) mi-a spus scurt ca viermele semnifica glasul lui Dumnezeu care mustra, iar focul inseamna imposibilitatea de a mai satisface patimile cu care mergi in iad. Mai intai cu sufletul, iar dupa Judecata si cu trupul in mod deplin.

- Al doilea (profesor la Facultatea de Teologie din Timisoara, doctor in Teologie, vorbeste ebraica si greaca) mi-a dat un raspuns mai detaliat. Spunea ca gheena era acum 2000 de ani locul unde se aruncau gunoaiele langa Ierusalim, care emana mirosuri pestilentiale, unde focul izbucnea spontan de la caldura mistuind resturile si scotand fumul negru si greu... Vedeti si asemanarea cu cuvantul ghena din romaneste care in fond e un cos de gunoi mai mare. Deci Iisus a folosit acest cuvant pentru a le ilustra intr-un mod plastic oamenilor de atunci si de dupa aia chinurile iadului intr-un mod METAFORIC. Si apoi mi-a confirmat: "viermele" si "focul" reprezinta pe de o parte dorul de Dumnezeu, pe de alta parte patimile care ii chinuie in continuare pe cei care nu s-au lepadat de ele. Si il intreb: parinte, dar Parintele Celopa zicea ca... Si-mi taie vorba: da, Parintele Cleopa a caracterizat muncile iadului intr-un mod mai "nuantat"... :)


Eu nu stiu ce scoala are Ghemis, insa de la tine, domnule Geo, ma asteptam la mai mult, stiindu-te student la Teologie. :)

Cu tot respectul si cu scuzele de rigoare,
Ionut

[MariS_]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iar ma faceti sa rad.

Ieri dupa Liturghie am intrebat doi preoti despre chestia asta:

- Primul (absolvent de Teologie) mi-a spus scurt ca viermele semnifica glasul lui Dumnezeu care mustra, iar focul inseamna imposibilitatea de a mai satisface patimile cu care mergi in iad. Mai intai cu sufletul, iar dupa Judecata si cu trupul in mod deplin.

- Al doilea (profesor la Facultatea de Teologie din Timisoara, doctor in Teologie, vorbeste ebraica si greaca) mi-a dat un raspuns mai detaliat. Spunea ca gheena era acum 2000 de ani locul unde se aruncau gunoaiele langa Ierusalim, care emana mirosuri pestilentiale, unde focul izbucnea spontan de la caldura mistuind resturile si scotand fumul negru si greu... Vedeti si asemanarea cu cuvantul ghena din romaneste care in fond e un cos de gunoi mai mare. Deci Iisus a folosit acest cuvant pentru a le ilustra intr-un mod plastic oamenilor de atunci si de dupa aia chinurile iadului intr-un mod METAFORIC. Si apoi mi-a confirmat: "viermele" si "focul" reprezinta pe de o parte dorul de Dumnezeu, pe de alta parte patimile care ii chinuie in continuare pe cei care nu s-au lepadat de ele. Si il intreb: parinte, dar Parintele Celopa zicea ca... Si-mi taie vorba: da, Parintele Cleopa a caracterizat muncile iadului intr-un mod mai "nuantat"... :)

Interpretarea parintelui Cleopa ridica o problema de natura teologica:
cine a creat "viermele", "iezerul", "ghena", "putoarea"? Avem dreptul,
oare, sa atribuim Lui Dumnezeu Cel Atotbun, Atotiubitor, Preamilostiv
astfel de creatii "intunecate" (ca sa folosesc cuvant decent totusi)?

[ghemis]

În prealabil postat de MariS_

Interpretarea parintelui Cleopa ridica o problema de natura teologica:
cine a creat "viermele", "iezerul", "ghena", "putoarea"? Avem dreptul,
oare, sa atribuim Lui Dumnezeu Cel Atotbun, Atotiubitor, Preamilostiv
astfel de creatii "intunecate" (ca sa folosesc cuvant decent totusi)?

Citeste topicul de l-anceput frate,citeste si sfintele evanghelii ca sa vezi cu-i se atribuie cuvintele astea "intunecate"Dar de ce nu spui si Atotdrept frate?Sau rasplata si dreptatea lui Dumnezeu o dam deoparte?Vorbim superficial fara a avea cunostinte sau macar sa avem bunavointa de a cauta si a citi de la sursa(sf.evanghelie) ca sa ne dam seama mai bine de adevar.

[MariS_]

În prealabil postat de ghemis

Citeste topicul de l-anceput frate,citeste si sfintele evanghelii ca sa vezi cu-i se atribuie cuvintele astea "intunecate"Dar de ce nu spui si Atotdrept frate?Sau rasplata si dreptatea lui Dumnezeu o dam deoparte?Vorbim superficial fara a avea cunostinte sau macar sa avem bunavointa de a cauta si a citi de la sursa(sf.evanghelie) ca sa ne dam seama mai bine de adevar.

Iertare ghemis. Mi-a priit reprosul, ti-am urmat sfatul si am dat
peste postarea lui georgeval care m-a luminat:
--------
Citat:
În prealabil postat de georgeval
Pentru spiritualitatea rasasriteana suferinta iadului este una ontologica.
Am sa dau cateva citate din Sfintii Parinti.
"Suferinta iadului consta in lipsa celui dorit, dorinta de a savarsii pacatul si neputinta de a-l realiza"- Sf Ioan Damaschin.
"Cea mai mare suferinta este sa traiesti in mijlocul celor care te urasc si pe care-i urasti si departe de cel pe care il iubesti si care te iubeste"- Sfantul Maxim Marturisitorul.
"Cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu" Isaac Sirul
--------
Isaac Sirul spune ca "Cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu",
adica iubirea Lui Dumnezeu e flacara fierbinte pentru cei din iad.
Adica, insusirile Lui Dumnezeu, infinit bune pentru cei din Rai, sunt
simtite si patimite infinit rau de cei din iad. Da, in modul asta se poate
spune ca suferinta iadului e ontologica. Atunci si ghemis si geo.nektarios
au dreptate. Si nici nu mai e nevoie sa motivam o creatie rea.
ghemis, ai dreptate, meritam cate o bota din cand in cand! face bine!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Citat:
În prealabil postat de georgeval
Pentru spiritualitatea rasasriteana suferinta iadului este una ontologica.
Am sa dau cateva citate din Sfintii Parinti.
"Suferinta iadului consta in lipsa celui dorit, dorinta de a savarsii pacatul si neputinta de a-l realiza"- Sf Ioan Damaschin.
"Cea mai mare suferinta este sa traiesti in mijlocul celor care te urasc si pe care-i urasti si departe de cel pe care il iubesti si care te iubeste"- Sfantul Maxim Marturisitorul.
"Cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu" Isaac Sirul
--------
Isaac Sirul spune ca "Cei din iad vor fi biciuiti de flacarile iubirii lui Dumnezeu",
adica iubirea Lui Dumnezeu e flacara fierbinte pentru cei din iad.
Adica, insusirile Lui Dumnezeu, infinit bune pentru cei din Rai, sunt
simtite si patimite infinit rau de cei din iad. Da, in modul asta se poate
spune ca suferinta iadului e ontologica. Atunci si ghemis si geo.nektarios
au dreptate. Si nici nu mai e nevoie sa motivam o creatie rea.
ghemis, ai dreptate, meritam cate o bota din cand in cand! face bine!

Cum se impaca aceste frumoase citate din Sfintii Parinti cu povestile de speriat babele citate din Parintele Cleopa? Unde sunt viermii care intra prin gura si ies prin urechi? Unde este focul cel negru de miliarde de grade care arde si nu mistuie? Unde e tartarul inghetat?...

Eu asta incerc sa clarific: este chinul iadului o suferinta fizica sau spirituala? Sunt metafore cuvintele Mantuitorului sau nu? Si daca sunt, ce inseamna e fapt?

Adica eu intreb patru preoti, de la profesori universitari pana la doctoranzi in Teologie si toti imi confirma ca iadul este o suferinta vesnica de natura spirituala, dar eu trebuie sa inghit povestile horror imaginate de strabunicii nostri? S-avem pardon, domnilor.

[glykys]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Adica eu intreb patru preoti, de la profesori universitari pana la doctoranzi in Teologie si toti imi confirma ca iadul este o suferinta vesnica de natura spirituala, dar eu trebuie sa inghit povestile horror imaginate de strabunicii nostri? S-avem pardon, domnilor.

sa-mi fie cu iertare, nu spun nimic in ceea ce priveste existenta iadului ca realitate fizica sau spirituala, pentru ca nu am studiat problema, insa in ceea ce priveste strict bucatica asta, in ceea ce priveste autoritatea stiintifica, nu sunt deloc de acord sa il socotim pe parintele Cleopa mai prejos decat prof. universitari de la Teologie! Parintele Cleopa stia pe dinafara scrierile Sf. Parinti, consider ca avea o cultura mult mai solida decat cea a sus-numitilor si,in plus, avea TRAIRE, avea SFINTENIE! De unde stiti ca ceea ce spune el nu i-a fost revelat? Atat am vrut sa spun, un cuvant in apararea Par. Cleopa.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cum se impaca aceste frumoase citate din Sfintii Parinti cu povestile de speriat babele citate din Parintele Cleopa? Unde sunt viermii care intra prin gura si ies prin urechi? Unde este focul cel negru de miliarde de grade care arde si nu mistuie? Unde e tartarul inghetat?...

Eu asta incerc sa clarific: este chinul iadului o suferinta fizica sau spirituala? Sunt metafore cuvintele Mantuitorului sau nu? Si daca sunt, ce inseamna e fapt?

Adica eu intreb patru preoti, de la profesori universitari pana la doctoranzi in Teologie si toti imi confirma ca iadul este o suferinta vesnica de natura spirituala, dar eu trebuie sa inghit povestile horror imaginate de strabunicii nostri? S-avem pardon, domnilor.

Aceasta discutie imi aduce aminte de ceea ce spunea Parintele Staniloae: suferinta este cu atat mai mare cu cat e conectata la o forta spirituala mai mare. Cu alte cuvinte, suferinta lui Hristos a fost maxima nu din cauza torturilor, ci din cauza faptului ca aceste torturi au fost traite de o Fiinta cu spiritualitate infinita (tot parintele spunea ca suferinta a reverberat pana in adancurile Sfintei Treimi).

Cum omul nu este nici pur material nici pur duhovnicesc, personal inclin sa cred ca chinurile spirituale se mainifesta si prin suferinta fizica, la fel cum torturile lui Hristos au fost resimtite mai ales spiritual.

[MariS_]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cum se impaca aceste frumoase citate din Sfintii Parinti cu povestile de speriat babele citate din Parintele Cleopa? Unde sunt viermii care intra prin gura si ies prin urechi? Unde este focul cel negru de miliarde de grade care arde si nu mistuie? Unde e tartarul inghetat?...

Eu asta incerc sa clarific: este chinul iadului o suferinta fizica sau spirituala? Sunt metafore cuvintele Mantuitorului sau nu? Si daca sunt, ce inseamna e fapt?

Adica eu intreb patru preoti, de la profesori universitari pana la doctoranzi in Teologie si toti imi confirma ca iadul este o suferinta vesnica de natura spirituala, dar eu trebuie sa inghit povestile horror imaginate de strabunicii nostri? S-avem pardon, domnilor.

Asta incercam sa clarific. Laurentiu a confirmat ceea ce spunea si
Sf. Isaac Sirul: ca iubirea Lui Dumnezeu, spirituala fiind, este simtita
de cei din iad ca o flacara ce arde. Adica nu exista flacara dar exista
efectul simtirii fizice ca si cum ar fi arsi de acea flacara. Tot ce spune
parintele Cleopa sunt simtiri ale celor din iad, si ei descriu ceea ce simt
ei. Nu are importanta daca exista sau nu fizic focul, ghena, putoarea, ci
efectul simtit de cei din iad e cel mai important. Iar acest efect e simtit si
fizic si spiritual. Ca palid exemplu: trairile intense, chiar fizice, ale celor de
sub hipnoza cand li se induce ca sunt arsi sau vatamati. La unii apar chiar
urme fizice, ca si cum s-ar fi intamplat real.
Deci efectele chinurilor din iad sunt si fizice si spirituale, cauzele, insa, sunt
doar spirituale. Povestile de groaza exista si sunt traite exact de cei din iad.
Doar ca nu mai e necesar de justificat cine a creat ghena, iezerul, putoarea.
Interpretarea Sf. Isaac Sirul e la mijloc si impaca si pe cei cu imaginile de
groaza si pe ceilalti, mai spiritualisti. Unii au dreptate in ceea ce priveste
cauza, ceilalti in ceea ce priveste efectele. Iar Sf. Isaac Sirul este o mare
autoritate in materie de traire duhovniceasca si de talcuire a Scripturilor.