Cum spuneam....nu sunt de multa vreme pe aici, dar am vazut destule care nu mi-au placut (nu rimeaza deloc cu crestinortodox - numele forumului), de aceea am si intrat pe subiectul acesta.
Tot citind am vazut mesaje impresionante de la OmuBun, ceea ce ma face sa cred ca si-a ales corect acest ID...Dar primul in top (glumesc cu expresia) este acest mesaj care m-a impresionat prin umanitate si prin intelegerea adanca (dupa parerea mea) a ceea ce inseamna credinta, credincios, dragoste...Pentru ca foarte multi dau citate, asa cum spunea si Sophia, iti "dau cu biblia in cap", dar din mesajele lor moralizatoare si seci nu se vede nici un pic de dragoste. Mi se par un fel de tocilari ai ortodoxiei.
Eu am observat doar mandrie: eu nu sunt pacatos, pe cand tu esti!!!, eu stiu pe cand tu nu stii, eu vreau sa invat, pe cand tu nu vrei...tu vorbesti, mai pacatosule? tu ma inveti pe mine??? si variatiuni pe aceeasi tema, implicand judecarea fara drept si cu duritate a aproapelui.
Foarte multe mesaje ale unor astfel de "titani" ai forumului (nu dau nume, ca se deduc cu usurinta) mie mi-au inspirat doar ipocrizie, fariseism, mandrie, rautate....Poate m-am inselat eu, bine ar fi!!!
Din pacate, din cate observ eu, ortodoxul tipic, scolit la facultati de religie si seminarii, dus la biserica, postit etc....este foarte ingropat in forma...dupa umila mea parere multi pierd fondul. Ca in orice profesie sau meserie, multi sunt chemati, putini alesi...
Marimira a exprimat-o foarte frumos, sensibil si poate vor intelege si cei neintelegatori...ca mai sunt si pacatosi printrei ei, cei mantuiti...

Cu alte cuvinte, atentie: pacatosii sunt printre voi!!!! Scuipati in san si feriti-va!!!
Citat:
În prealabil postat de Marimira
Sunt mahnita si coplesita de ceea ce se intampla pe acest forum..si voi incerca sa ma fac inteleasa..
Printre noi sunt multi oameni, frati si surori pe acest forum f.bine instruiti - informati in ceea ce priveste credinta noastra ortodoxa - cinste lor..dar sunt si multi frati si surori abia incepatori..abia daca l-au descoperit pe Hristos..multi il cauta...asa cum pot unii mai repede altii mai incet...pt. acestia descoperirea dogmelor nu se poate face dintr-o data...dar pe mine ma doare altceva ..de ce nu putem ajunge la inima omului...de ce spanand adevarul trebuie sa-i intristam si mai mult pe cei in suferinta, blonavi, oprimati de tot felul de probl.sociale..familiale..etc..pe acestia eu cred nu trebuie sa-i intristam si mai tare...nu trebuie sa-i dojenim altfel decat cu duhul blandetii...pt. ca asa ne invata Sf.Ap.Pavel....."cearta-l pe apropaele tau dar cu duhul blandetii"...acestia nu trebuie sa se simte si mai raniti sufleteste ca pana acum au ratacit drumul..si au unele pacate.oare nu nopi toti avem diferite pacate..altele decat ale lor dar pacate..de acestia nu trebuie sa ne plictisim..cu acestia trebuie sa avem rabdare si dragoste...pe acestia trebuie sa-i cautam cu dinadinsul si sa le spunem ..uite aici nu este asa...este asa...nu stiai..nu ai aflat pana acum...dar uite ne invata Mantuitorul, aflam din Biblie, din Psaltire indeosebi, din invataturile sfintilor parinti..dar cuvantul nostru trebuie sa invete si sa aline in acelasi timp si nu sa doara..pe omul bolnav nu-l certi si nu-i tragi palme ca s-a imbolnavit..ci cauti sa-l vindeci ..sa-l insanatosesti..sa-l alini si suflteste ca este speriat saracul de ce i se intampla...D-zeu este Dreptate si Iubire dar mai mult decat orice este iubire..altminteri ...nu s-ar cumineca si mantui nimeni...pt.ca nu pt.dreptatea noastra sau pt.vrednicia noastra se dezleaga pacatele la taina marturisirii ci pt.mila si dragostea lui Hristos.Vreau sa stiu si eu daca este o singura persoana care poate afirma ca se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului pt.ca este vrednic...si drept.
Deci daca cuvantul nostru nu linisteste si nu convinge inseamna ca nu este spun intr-un mod potrivit..numai dragostea poate convinge mai mult decat dreptatea!si nu eu spun acestea ci sf.Apostol Pavel.
Si atunci pt. ce sa ne suparam pe cei care nu inteleg...inca..de ce sa nu ni apropiem si mai mult pana vor intelege si pana ii vom putea convinge de adevarul si credinta noastra mantuitoare.
Fratilor si surorilor acesti oameni necajiti pe care v-ati suparat ca nu inteleg la fel de repede ca voi trebuiesc iubiti si nu certati ..in acest stadiu!
De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
N.B.D-voastra toti cei care stiti mai mult...cand mergeti la taina spovedaniei ce spuneti acum..eu stiu tot ce trebuie ..si nu mai fac pacate..si sunt vrednic/ vrednica de a ma impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului..asa se intampla..eu cred ca inca nu au atins masura sfinteniei nici unul dintre forumisti..pt ca spun sfintii parinti..pana catre sfarsitul zilelor noastre ingaduie Domnul sa facem anumite pacate pt. a nu cadea in mandrie ..pt. a invata adevarat smerenie...putem spune despre noi..oricine am fi ca suntem cu adevarat smeriti...?!!!sau desavarsiti?!!...
Dna Sophia va rog sa-mi scrieti pe MP doresc sa va ajut cu ce pot...si va sunt alaturi sufleteste pt. ca pe acest forum ati avut stari sufletesti grele...toti gresim..dar uitam sa ne iubim...nu putem sa invatam si sa iubim in egala masura?! Oare pe cati dintre voi v-a iertat Domnul pt. ca ati fost buni si drepti. eu cred ca pe toti ne-a iertat pt.ca ne iubeste si nu doreste sa renunte la noi in ruptul capului.
|