Ce avem în comun?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Eugen7

Comentatile pe acestea:
"încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. " Psalmul 15,9-10.

Sufletul. în originalul ebraic [nephesh], un cuvânt care apare de 755 de ori în Vechiul Testament, de 144 de ori în Psalmi, cel mai adesea tradus "suflet". Traducerea aceasta e nefericită, deoarece "suflet" transmite cititorului idei care de fapt nu aparţin propriu zis cuvântului nephesh. O scurtă analizare a cuvântului ebraic va clarifica ce înţelegeau scriitorii Bibliei când foloseau cuvântul acesta.
Nephesh provine din rădăcina naphash, un verb care apare doar de trei ori în Vechiul Testament (Ieşirea 23,12; 31,17; 2 Samuel 16,14), de fiecare dată însemnând "a răsufla" sau "a se odihni" ["a se înviora" sau "a se împrospăta", KJV]. Verbul pare să se întoarcă la sensul de bază, şi anume acela de respiraţie.
O definiţie a cuvântului nephesh se poate extrage din raportul biblic al facerii omului (Facerea 2,7). Raportul declară că atunci când Dumnezeu a dat viaţă trupului pe care îl formase, omul a devenit în mod faptic "un suflet viu" ["suflet de viaţă", KJV]. "Sufletul" nu exista până atunci, ci a fost adus la existenţă odată cu facerea omului, a lui Adam. Un nou suflet vine la viaţă de fiecare dată când se naşte un copil. Fiecare naştere reprezintă o nouă şi unică unitate de viaţă, diferită şi separată de alte unităţi similare. Noua unitate nu se poate niciodată contopi cu o altă unitate. Ea va fi totdeauna ea însăşi. Pot fi nenumăratele altele ca ea, dar nici una nu este de fapt acea unitate. Această unicitate a individualităţii pare să fie ideea scoasă în evidenţă în termenul ebraic nephesh.
Nephesh este aplicat nu numai la oameni, ci şi la animale. Expresia: "Să mişune apele de vietăţi" (Facerea 1,20) e, literal, "apele să mişune de mulţimi de suflete de viaţă [indivizi de viaţă]." Dobitoacele şi zburătoarele sunt numite "vieţuitoare", literal, "suflete de viaţă", adică "indivizi de viaţă" (Facerea 2,19). De aici, atât animalele cât şi fiinţele omeneşti sunt "suflete".
Această idee fundamentală a "sufletului" ca fiind individul în sine şi nu o parte constituentă a individului pare să stea la baza diferitelor apariţii ale cuvântului nephesh. De aceea, e mai bine să se spună că o anumită persoană sau un anumit animal este un suflet decât să se spună că are un suflet.
De la ideea fundamentală că nephesh este un individ sau o persoană vine folosirea idiomatică a lui nephesh în locul pronumelui personal. Expresii precum "sufletul meu" sunt idiomatice pentru "eu", "mie"; "sufletul tău" pentru "tine", "ţie"; "sufletul lor" pentru "ei", "lor".
Întrucât fiecare nou nephesh reprezintă o nouă unitate de viaţă, el este adesea folosit ca sinonim al "vieţii". În 119 cazuri, KJV traduce nephesh cu "viaţă" şi sunt alte cazuri când "viaţă" ar fi fost o traducere mai potrivită.
În majoritatea cazurilor când apare nephesh, ar putea fi tradus corespunzător prin "persoană", "individ", "viaţă" sau prin pronumele personal corespunzător. "sufletul acela se va stârpi din poporul său" (Levitic 19,8) este, simplu, "el va fi nimicit".

În prealabil postat de Eugen7

Doresc sa multumesc reprezentatilor culteror neoprotestante pentru indarjirea cu care stau impotriva invataturii crestin ortodoxe.

. Omu' lui Dumnezeu, nu avem nimic împotriva învăţăturii ortodoxe, ci doar a acelor învăţături ce nu sunt conforme Scripturii. Aşa cum am încercat să arăt înfiinţând acest topic, ar fi mai bine să vedem învăţăturile comune ce le avem şi nu diferenţele. Însă dacă ne solicitaţi comentarii la învăţăturile respective, nu putem decât să ne reafirmăm poziţia de apărători ai învăţăturilor Scripturii. Sola Scriptura.