Ce avem în comun?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Eugen7

Este evident ca Sfantul Pavel nu se refera la moartea lui (Departe acest gand!), ci doar la posibilitatea de a fi in rai doar cu sufletul (fara trup) aratand prin aceasta ca sufletul este rational si constient!

De ce să ne gândim neapărat la o separare a unei entităţi ("conştiente" chipurile) din fiinţa umană vie/întreagă (aceasta este de fapt ceea ce numeşte Biblia suflet viu)? De ce să nu acceptăm că profeţii au primit vise şi viziuni ale raiului şi nu neapărat s-au teleportat acolo? Apostolul Pavel ne şi spune că "nu ştie" cum s-a întâmplat acest lucru - Domnul ştie. Majoritatea profeţilor şi apostolilor au primit aceste descoperiri în vise şi viziuni. Să ne imaginăm că ni se prezintă un "documentar" despre Rai sofisticat în 3D. Am spune că sufletul nostru s-a separat de corp şi a participat la acel documentar?

În prealabil postat de Eugen7

Va rog sa priviti toate pasajele ca un tot unitar si nu separat. Nu putem lua din Sfanta Scriptura doar ce ne place noua, ci trebuie sa acceptam totul

Exact acelaşi lucru îl afirm şi eu. Iată încă un lucru comun!

În prealabil postat de Eugen7

deci nu putem omite nici parabola cu saracul Lazar si bogatul nemilostiv si nici mesajul lui Hristos pe cruce adrsat talharului care se pocaieste...

Nu le putem omite, însă în aceeaşi măsură nu le putem integra într-un sistem filosofico-religios străin Scripturii, recte teoria nemuririi sufletului. Parabola este doar... o parabolă ce are ca ţintă cu totul alt subiect, iar virgula (inexistent în extul original) din versetul cu tâlharul pocăit schimbă total sensul frazei. Dar despre acese versete s-a mai comentat pe topicul acela închis. Acesta este şi motivul pentru care nu am comentat aceste versete.

În prealabil postat de Eugen7

reiese fara echivoc ca sufletul omului traieste in Hristos dupa moarte:
"Si sufletul meu in EL viaza" Psalmul 21,35

Traducerea acestui verset este destul de controversată, iar IPS Bartolomeu Anania e numai normal că trage oala la focul lui (I mean a ortodoxiei). V-aş propune şi alte traduceri pentru a vedea diferenţele şi cât de mult schimbă sensul aceste diferenţe:

• "Nimeni nu-şi poate păstra viu sufletul" (KJV)
• "chiar şi cel care nu-şi poate păstra viaţa" (RSV)
• "nu i-a lăsat să trăiască" (TOB)
• "cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa" (Cornilescu şi NTR)
• "nimeni nu îşi poate ţine în viaţă sufletul" (Biblia Fidela)
• "cel ce nu-şi poate întreţine viaţa" (Nitzulescu)

Septuaginta emendează textul în lumina credinţei în învierea morţilor, nicidecum nu vorbeşte despre nemurirea sufletului în moarte:

• "şi sufletul meu trăieşte pentru El" (Septuaginta)
• "dar sufletul meu va trăi pentru El" (Septuaginta - versiunea literară Polirom 2006)

Să nu uităm că Septuaginta este tot o traducere, iar textul original ebraic este mult mai simplu: "cel care nu-şi ţine sufletul în viaţă" dând posibilitatea interpretării la polul opus în sensul că sufletul poate muri! Aşa glăsuieşte de fapt şi un alt verset al VT:

"Sufletul care păcătuieşte va muri." (Iezechiel 18,20 - versiunea ortodoxă!)

Iată deci pe ce nou "argument" fragil se sprijină teoria dvs...