Un sfat intelept

[machho]

În prealabil postat de anna21

Astea-s povesti, fara suparare.

Cand o femeie este intr-o casnicie grea, problema care se pune este de supravietuire. Supravietuirea ei.
Numara timpul cu orele si se gandeste cum sa faca sa treaca de azi pana maine fara sa innebuneasca. Daca nu a innebunit deja!
Cum sa opreasca gandurile, cum sa spuna stop durerii (care somatizeaza, se trezeste ca de atata zbucium sufletesc o dor mainile, picioarele, ii tremura genunchii si nu o mai asculta picioarele..)?
Cum sa faci sa inghiti mancarea care are gust de nisip?

Si daca are copii.. de unde sa aiba putere sa le mai zambeasca lor? De unde sa aiba putere sa ii mangaie?

..Dar barbatul ar "prefera" ca ea sa se roage pt el!!!! Mi se pare incredibil!

Eu am cunoscut femei necredincioase care au probleme enorme si ma intreb cum de rezista. Cand stii ca exista Dumnezeu este mai usor.

Dar sa ajungem la rugaciuni..
Deci el vrea ca ea sa se roage pt el si precis o va iubi mai mult.
Fals!!

Daca ea are puterea sa se roage pt el, diavolul nu doarme si pt fiecare cuvant rostit va primi insulte inzecit!! Nu dragoste! Nu va faceti iluzii.
Desigur, este un lucru admirabil sa te rogi pt el.. dar rasplata este alta.

Off topic, oarecum.
Sunt uimita cata suferinta gasesc oriunde imi intorc privirea. Cunosc multi parinti divortati.. la tot pasul. Dar divortul este un eveniment groaznic, traumatizant. Eu nu am auzit un cuplu sa divorteze in termeni "civilizati".
Dimpotriva, de mute ori parca este o lupta intre fiare, iar copii sunt de multe ori o prada, sfasiati la mijloc.

nu e fals!!... incercati.Rugati-va' D-vstra' pt. unul care v-a suparat cu ceva, si veti vedea ca' de fapt il iubiti mai mult pe Dumnezeu...ba mai mult ve-ti ajunge la cuvantul Arh.Arsenie Papacioc.."ce ne facem noi fara' dracul",adica' : ma' daca' eu nu aveam viata grea cu asta,nu ma' duceam in durerea mea la Dumnezeu.Da, ce Dumnezeu!! credeti ca' vorbesc sa'am dialog...departe de mine ,fiecare vede cum vrea ca' doar de aceea e apostazie.Daca' era iubire,daca' era frica de Dumnezeu....era si respect si incredere,atat pt. cei care sunt casatoriti cat si pt. cei ce schimba' opinii pe acest site. Stiu,ma' vedeti ca pe un barbat...fals, vedeti-ma' ca pe un crestin care isi doreste sa'-l poata marturisi pe Domnul Iisus Hristos,pe strazile Pakistanului. Doamna'...suferinta!!,noi o facem precum ne facem si copii.Toti cei pe care ii cunoasteti ,au divortat deoarece fiecare si-au cautat "poftele" sa' spun asa, nici unul dintre ei nu a vrut sa' sufere...si din experienta' va' spun ca' de ce tie frica' ,de aia nu scapi. Nadajduiesc sa' "vedem"si dincolo de ce accepta' origoliul nostru....sa' vedem in Dumnezeu. Doamne Ajuta'.
''Mintea se inseala si adevarul se fura de prea multa dragoste si prea multa ura!''sf.Grigorie Teologul

În prealabil postat de machho

Toti cei pe care ii cunoasteti ,au divortat deoarece fiecare si-au cautat "poftele" sa' spun asa, nici unul dintre ei nu a vrut sa' sufere...si din experienta' va' spun ca' de ce tie frica' ,de aia nu scapi.

Nu stiu ce experienta aveti si nici nu ma intereseaza. Dar pledoaria generala pe care o tineti pro-suferinta-degeaba nu are suport nici logic,nici uman, nici duhovnicesc.Daca vreti sa suferiti degeba, luati o caramida si articulati-va tare una peste ochi. Si suferiti. Si eu va intreb, credeti ca va mantuieste suferinta asta INUTILA? Asa este si cu ramasul intr-o casnicie unde sotul este violent sau/si practica adulterul.O suferinta INUTILA! Si inevitabila resemnare care a ucis si ultima speranta! Mergeti la Zoo si studiati PRIVIREA animalelor aflate in custi. Credeti ca o astfel de privire ar trebui sa aibe o sotie?

[AlinB]

În prealabil postat de Melissa

Nu stiu ce experienta aveti si nici nu ma intereseaza. Dar pledoaria generala pe care o tineti pro-suferinta-degeaba nu are suport nici logic,nici uman, nici duhovnicesc.Daca vreti sa suferiti degeba, luati o caramida si articulati-va tare una peste ochi. Si suferiti. Si eu va intreb, credeti ca va mantuieste suferinta asta INUTILA? Asa este si cu ramasul intr-o casnicie unde sotul este violent sau/si practica adulterul.O suferinta INUTILA! Si inevitabila resemnare care a ucis si ultima speranta! Mergeti la Zoo si studiati PRIVIREA animalelor aflate in custi. Credeti ca o astfel de privire ar trebui sa aibe o sotie?

Bun, sa facem o distinctie intre cazurile de mai sus in care e vorba de bataie si inselare sistematica si alte cazuri mai usoare, in care unitatea si fericirea familiei poate fi usor restaurata prin intelegerea si rabdarea sotiei care nu este nici batuta nici mintita sistematic.

Deci, daca sotul greseste o singura data, o faza trecatoare, martusiseste si isi cere scuze, il iertati?

În prealabil postat de AlinB

Bun, sa facem o distinctie intre cazurile de mai sus in care e vorba de bataie si inselare sistematica si alte cazuri mai usoare, in care unitatea si fericirea familiei poate fi usor restaurata prin intelegerea si rabdarea sotiei care nu este nici batuta nici mintita sistematic.

Deci, daca sotul greseste o singura data, o faza trecatoare, martusiseste si isi cere scuze, il iertati?

Eu(vorbesc doar in numele meu) sigur ca-l iert, dar nu trec peste asta, deci daca il iert asta nu inseamna ca il mai doresc alaturi in acea casnicie.Il iert , as cauta sa-l inteleg dar nimic nu m-ar mai tine langa el. Prima palma e mai grea si daca ajunge sa mi-o dea, nimeni si nimic nu-mi garanteaza ca nu mai urmeaza la un moment dat si un pumn, si pana la urma o bataie in toata regula etc..Dar de ce sa ma loveasca? Dar de ce sa ma insele? Daca eu fac tot posibilul sa nu ajungem acolo si totusi se ajunge, inseamna ca eu nu sunt ceea ce el are nevoie pentru a fi un barbat implinit si fericit si linistit in casnicie.Si decat sa ajungem sa ne transam, mai bine ne despartim civilizat la primul incident "nevinovat".

Deci pentru mine nu exista "faza trecatoare", "o singura data","isi cere scuze", "marturiseste"..A jurat in fata lui Dumnezeu ca ma va iubi si respecta pana moartea ne va desparti, apoi asa sa faca, ca asa fac si eu. Sa stea TREAZ (in stare de trezvie)toata viata si sa nu greseasca in aceste privinte.Punct.Daca nu poate, ii doresc succes cu alta.Inca un punct.:-)

[AlinB]

În prealabil postat de Melissa

Eu(vorbesc doar in numele meu) sigur ca-l iert, dar nu trec peste asta, deci daca il iert asta nu inseamna ca il mai doresc alaturi in acea casnicie.Il iert , as cauta sa-l inteleg dar nimic nu m-ar mai tine langa el. Prima palma e mai grea si daca ajunge sa mi-o dea, nimeni si nimic nu-mi garanteaza ca nu mai urmeaza la un moment dat si un pumn, si pana la urma o bataie in toata regula etc..Dar de ce sa ma loveasca? Dar de ce sa ma insele? Daca eu fac tot posibilul sa nu ajungem acolo si totusi se ajunge, inseamna ca eu nu sunt ceea ce el are nevoie pentru a fi un barbat implinit si fericit si linistit in casnicie.Si decat sa ajungem sa ne transam, mai bine ne despartim civilizat la primul incident "nevinovat".

Deci pentru mine nu exista "faza trecatoare", "o singura data","isi cere scuze", "marturiseste"..A jurat in fata lui Dumnezeu ca ma va iubi si respecta pana moartea ne va desparti, apoi asa sa faca, ca asa fac si eu. Sa stea TREAZ (in stare de trezvie)toata viata si sa nu greseasca in aceste privinte.Punct.Daca nu poate, ii doresc succes cu alta.Inca un punct.:-)

Vezi ca te contrazici, incepi sa spui ca il ierti si pe urma de fapt ca nu, si asta dupa o greseala care poate fi doar un hop trecator intr-o casnicie, impingand in fatza un soi de filosofie care se vrea o scuza/rationalizare a unei iubiri limitate si conditionate de ceea ce primesti.

Macar sa recunoastem ca la asta se rezuma intelegerea iubirii si sa nu mai impingem in fatza exemple de femei indelung malatrate si inselate, mai bine ne-am scandaliza de limitele noastre nu problemele altora.

[Yasmina]

Cred ca problema se pune in temeni care implica starea spirituala a sotiilor.Daca sunt credinciosi este mai mult decat probabil ca vor sta departe de inselat si violenta;daca nu sunt credinciosi atunci faptele lor au urmari lumesti"ochi pt ochi".
Cea mai dificila este poate casatoria intre mixti spiritual,unde cel credincios se va lasa martirizat tocmai in ideea de a intoarce si celalalt obraz.

La teorie sunt foarte buna,inteleg foarte bine ca pot exista cazuri de sacrificii care merg la extreme si ca iertarea si lipsa mandriei(acceptarea tradarii,inselarii si batjocorei)chiar exista la unele persoane.

Eu nu stiu daca as putea sa traiesc in aceste conditii,adica nu sunt convinsa ca insusi Dumnezeu imi cere asta in casatorie;daca biserica dezleaga casatoria pe motiv de adulter de ce n-ar dezlega-o si pe motiv de violenta?
Violenta pune in pericol vieti,fie ca este vb de violenta verbala care conduce la devieri de comportament,stari de panica,depresie si suicid-fie ca este vb despre violenta fizica din care iti poti gasi sfarsitul(imaginati-va o femeie insarcinata batuta bestial).

Ne cere Dumnezeu sa murim la propriu sau sa murim incet intr-o casatorie toxica?Nu este indeajuns ca oamenii sunt total diferiti inca de la nastere si nu vor avea toti aceleasi sanse?
Adica uratii,bolnavii,saracii si cei mai inceti mintal nu au deja"o cruce"?

În prealabil postat de AlinB

Vezi ca te contrazici, incepi sa spui ca il ierti si pe urma de fapt ca nu, si asta dupa o greseala care poate fi doar un hop trecator intr-o casnicie, impingand in fatza un soi de filosofie care se vrea o scuza/rationalizare a unei iubiri limitate si conditionate de ceea ce primesti.

Macar sa recunoastem ca la asta se rezuma intelegerea iubirii si sa nu mai impingem in fatza exemple de femei indelung malatrate si inselate, mai bine ne-am scandaliza de limitele noastre nu problemele altora.

Doar pentru ca nu spun ce vrei sa auzi, nu inseamna ca ma contrazic.

In primul rand TU nici nu trebuia sa pui o astfel de intrebare, nici sa comentezi vreun eventual raspuns la ea. Deoarece te-am rugat de cateva ori sa fi fair-play si sa raspunzi si tu CONCRET ca cei de pe acest thread, daca ti-ai parasi sau nu sotia daca te-ar insela/bate.Dar NU ai curajul unui raspuns sincer, de teama de-a nu spune careva ca esti prost. Raspunsul oricum e evident.:-)

Deci draga Aline, limitarea este la tine in acest caz, bine camuflata de lipsa curajului de a infrunta si recunoaste adevarul, de a-ti asuma raspunderea unui esec si este bine cosmetizata intr-o asa-zisa iubire.

Am spus ca-l iert. Dar nu il mai vreau alaturi. Ce nu intelegi aici? Sau crezi ca iertarea este obligatoriu legata de faptul ca eu trebuie sa continui sa incasez palme/pumni daca mai are el vreun "hop trecator"??Sau sa mai "inghit" inca o aventura amoroasa "trecatoare"???Pai s-a intalnit hotul cu prostul?:-))

Deci iertarea NU este conditionata de nimic.Il ierti sau nu, indiferent daca mai face sau nu, indiferent dac ramai cu el sau nu. Si cu IUBIREA e la fel.Este absolut neconditionata. Faptul ca NU as mai accepta sa fiu cu el, n-ar insemna ca nu il mai iubesc.Iubirea nu este conditionata si nici rationala ca sa o poti opri cand pocnesti din degete.

Dar eu conditionez pentru ca am acest drept, statutul meu de FEMEIE si de SOTIE si ii redeau in acelasi timp libertatea de care se pare ca are atata nevoie!Punct.

E greu sa ma intelegi si sa pricepi ce-ti spun, sunt convinsa..:-)

Spunea cineva pe forum la un moment dat, ca atat de mult isi iubeste sotul ca i-ar ierta orice ar face. Ei, eu atat de mult imi iubesc sotul incat l-as elibera de corvoada mea/a casniciei, ca sa nu-l mai ispitesc SA FACA PACATE! Libertatea personala este ceva esential la o fiinta umana. Constrangerea de orice fel creeaza frustrari si de aici pana sa facem pacate de acest fel, nu mai e decat un pas.De ce sa ma tin scai de un om (sotul in acest caz), daca el imi arata prin violenta si prin adulter ca lui nu ii este bine alaturi de mine? Numai ca sa nu vorbeasca lumea?Numai ca mi-e frica mie sa privesc esecul in ochi??

Iertarea sotului si despartirea de el in acest caz, nu este un act de egoism asa cum il percepi tu. Din contra, un egoism dus la extrem este sa ramai intr-o astfel de casnicie pentru TINE de fapt, nu pentru el. Pentru ca nu ai curajul sa accepti ca nu esti tu centrul universului si nu ai demnitatea sa recunosti infrangerea.

[AlinB]

În prealabil postat de Melissa

Doar pentru ca nu spun ce vrei sa auzi, nu inseamna ca ma contrazic.

In primul rand TU nici nu trebuia sa pui o astfel de intrebare, nici sa comentezi vreun eventual raspuns la ea. Deoarece te-am rugat de cateva ori sa fi fair-play si sa raspunzi si tu CONCRET ca cei de pe acest thread, daca ti-ai parasi sau nu sotia daca te-ar insela/bate.Dar NU ai curajul unui raspuns sincer, de teama de-a nu spune careva ca esti prost. Raspunsul oricum e evident.:-)

Poate nu am fost suficient de clar in aceasta privinta dar cred ca din contextul discutiilor care le-am avut cu tine si criticile care le-am adus lui "lilith" ar fi trebuit sa se inteleaga foarte bine urmatoarele aspecte:

1. Trebuie sa avem un reper moral absolut, care sa aiba bazele in Jertfa lui Hristos si Evanghelie, nu in orgolii si ambitii personale.

2. Nu trebuie sa confundam reperul moral cu capacitatea noastra de a-l pune in practica, niciodata nu trebuie sa bravam cu el in sensul de a spune "eu asta pot, sigur asa asa am sa fac daca.."

Deci draga Aline, limitarea este la tine in acest caz, bine camuflata de lipsa curajului de a infrunta si recunoaste adevarul, de a-ti asuma raspunderea unui esec si este bine cosmetizata intr-o asa-zisa iubire.

Ce inseamna pentru tine de fapt a-ti asuma "raspunderea unui esec"?

In exemplul enuntat de mine putin mai sus, eu cred ca inseamna a-ti pune si problema daca infidelitatea si alte greseli ale celuilat nu se datoreaza si unor greseli ale tale ca tovaras a lui de viata.
Poate intr-adevar a fost mai slab dpdv spiritual, dar eu am facut tot ce am putut ca sa-l ridic?

Un om cu simt moral nu vede doar pe celalalt ca greseste, se vede pe sine, in primul rand.

Nu da bir cu fugitii pentru ca are orogoliul ranit si inventeaza filosofii justificative pentru dezertare ci isi face procese de constiinta intrebandu-se care este partea lui din greseala celuilalt.

Poti sa te intrebi daca un om ajunge sau nu alcoolic peste noapte sau "pur si simplu" intr-o secunda ajunge sa se lepede de valorile casatoriei.

Parerea mea este ca nu se intampla NICIODATA asa, semenele decaderii morale sunt evidente pentru persoanele cu discernamant si putina sensibilitate si chiar daca vezi, chiar daca nu vezi sau nu vrei sa vezi ca lucrurile aluneca la vale, responsabilitate fata de faptele celalalt tot ai, pentru ca o casatorie nu se rezuma doar la promisiunile de fidelitate sexuala.

Am spus ca-l iert. Dar nu il mai vreau alaturi. Ce nu intelegi aici?

Si daca nu l-ai ierta, diferenta practic fiind ..care?

Sau crezi ca iertarea este obligatoriu legata de faptul ca eu trebuie sa continui sa incasez palme/pumni daca mai are el vreun "hop trecator"??Sau sa mai "inghit" inca o aventura amoroasa "trecatoare"???Pai s-a intalnit hotul cu prostul?:-))

Exact ce vorbeam despre orgolii si justificarea lor.

Deci iertarea NU este conditionata de nimic.Il ierti sau nu, indiferent daca mai face sau nu, indiferent dac ramai cu el sau nu.

Iertarea nefiind in cazul asta decat o vorba in vant.

Si cu IUBIREA e la fel.Este absolut neconditionata. Faptul ca NU as mai accepta sa fiu cu el, n-ar insemna ca nu il mai iubesc.

In momentul in care te desparti de el/ea pentru a-ti proteja mai degraba orgoliul ranit si iluziile distruse decat viata, atunci este ipocrit sa mai vorbesti de iubire.

Iubirea nu este conditionata si nici rationala ca sa o poti opri cand pocnesti din degete.

Una este sa vorbesti despre iubirea neconditionata alta sa o practici efectiv.
Tu o aclami dar deciziile pre-programate care le ai vorbesc impotriva ei.

Iubirea ESTE rationala in sensul ca are ratiunile ei, incluzand aici si logica proprie instinctelor dar si ca proces mental mai mult sau mai putin constientizat.
Important este ca ratiunile ei sa fie aliniate cu ratiunile divine, atunci iubirea este intr-adevar perfecta.

Dar eu conditionez pentru ca am acest drept, statutul meu de FEMEIE si de SOTIE si ii redeau in acelasi timp libertatea de care se pare ca are atata nevoie!Punct.
E greu sa ma intelegi si sa pricepi ce-ti spun, sunt convinsa..:-)

Nu e deloc greu, se incadreaza la ceea ce spuneam mai sus, orgolii, ambitii, egoism si declinarea responsabilitatii.

Spunea cineva pe forum la un moment dat, ca atat de mult isi iubeste sotul ca i-ar ierta orice ar face. Ei, eu atat de mult imi iubesc sotul incat l-as elibera de corvoada mea/a casniciei, ca sa nu-l mai ispitesc SA FACA PACATE!

Nu stiu cat de mult constientizezi ca este o filosofie mincinoasa si nu are in ea nici un dram de spiritualitate sau grija pentru mantuirea celuilalt.

Am spus clar si o repet, este vorba de o situatie trecatoare, celalalt constientizeaza ca a gresit, isi cere scuze si fagaduieste ca va face tot ce e posibil sa se indrepte.
Si tu vezi Doamne.."il eliberezi" si "il feresti de pacat" trimitandu-l sa pacatuiasca in alta parte.

Libertatea personala este ceva esential la o fiinta umana. Constrangerea de orice fel creeaza frustrari si de aici pana sa facem pacate de acest fel, nu mai e decat un pas.De ce sa ma tin scai de un om (sotul in acest caz), daca el imi arata prin violenta si prin adulter ca lui nu ii este bine alaturi de mine?

Si deci daca nu ii este bine langa tine, important este sa caute in alta parte decat sa te intrebi eventual sa-l intrebi ceea ce iti lipseste.

Tu esti perfectiunea intruchipata, daca are nevoie de mai putin de atat sa caute in alta parte

Superba logica, profund spirituala.

Numai ca sa nu vorbeasca lumea?Numai ca mi-e frica mie sa privesc esecul in ochi??

Tocmai, ca din ceea ce ai scris mai sus, ti-e teama de gura lumii, dar nu ca de o femeie divortata ci ca de o fameie care rabda abuzurile sotului, o femeie care i s-au pus coarne, o femeie care a luat o palma, etc.

Iertarea sotului si despartirea de el in acest caz, nu este un act de egoism asa cum il percepi tu. Din contra, un egoism dus la extrem este sa ramai intr-o astfel de casnicie pentru TINE de fapt, nu pentru el. Pentru ca nu ai curajul sa accepti ca nu esti tu centrul universului si nu ai demnitatea sa recunosti infrangerea.

Mi se pare cutremurator cum reusesti cu o logica vicioasa sa inversezi sisteme de valori.

Cum adica sa ramai "pentru tine" cand de fapt tocmai ai realizat ca nu esti buricul parmantului si centrul universului si cu un mic proces de constiinta poti recunoaste ca nu esti nici fiinta perfecta care a facut totul perfect in acea casnicie?
Ramai pentru celalalt, daca a mai ramas loc pentru asa ceva, ramai sa-ti rascumperi greselile, ramai sa indrepti ce se poate indrepta.
Asta presupune smerenie, presupune spalarea picioarelui celuilalt, ori asa ceva nu este la indemana oricui.

Mai comod este sa dai bir cu fugitii mai comod este sa zici negrului alb si albului negru si sa construiesti o logica sucita prin care smerenia devnie egoism si manifestarea razbunatoare a unui orgoliul infrant si a unei inimi ranite devine un gest de virtute.

Si repet pentru a N-a oara pentru a nu lasa loc sa fiu "inteles gresit" si iarasi sa curga observatii si cazuri cu persoane batute in ultimul hal sau mai stiu eu ce.
Vorbesc de iertarea in cazul unor greseli de genul "one time", in care celalalt isi cere iertare si doreste impacarea, cum a fost exemplul dat la inceputul topicului si in care neinduplecarea si incaptanarea era vazuta ca un mare act de "virtute" bun de admirat si urmat.

[machho]

În prealabil postat de Melissa

Nu stiu ce experienta aveti si nici nu ma intereseaza. Dar pledoaria generala pe care o tineti pro-suferinta-degeaba nu are suport nici logic,nici uman, nici duhovnicesc.Daca vreti sa suferiti degeba, luati o caramida si articulati-va tare una peste ochi. Si suferiti. Si eu va intreb, credeti ca va mantuieste suferinta asta INUTILA? Asa este si cu ramasul intr-o casnicie unde sotul este violent sau/si practica adulterul.O suferinta INUTILA! Si inevitabila resemnare care a ucis si ultima speranta! Mergeti la Zoo si studiati PRIVIREA animalelor aflate in custi. Credeti ca o astfel de privire ar trebui sa aibe o sotie?

Doamne!!! ...citesc si ma'-ntreb!?? Doamne oare mortilor vei face minuni. Stimata' Doamna'...in primul rand ca acest site nu este unul de literatura',cine este priceput in asta,sa' intre pe astfel de ..., si sa'-si arate marinimia intelepciunii lui. " ps.89.. invata'-ne Doamne sa' socotim zilele noastre ,ca sa' ne indreptam inimile spre intelepciune "

Doamna'...stiti ca' cei ce n-au ce face..citesc ce fac altii.Poate ca daca' timpul acela il folosim in rugaciune,aflam...cine au fost Sfintii Serafim de Sarov si Siluan Athonitul. Primul a stat o mie de zile in genunchi in fatza icoanei Maicii Domnului ,al doilea era prost Doamna',adica' nu avea carte,era un rau,un bataus.Dar ei l-au cunoscut pe Dumnezeu,pe Iisus Hristos..atat de adanc l-au cunoscut ,cum oamenii care se cred destepti nu au cum sa' atinga' niciodata' astfel de "mireasma" .Cititi Doama', si apoi intreptati lumea, pe mine ,pe altul ca mine. A-ti simtit vreodata' ca va' curg lacrimi la rugaciune!?,sau va intreb postul de miercuri sau vineri are prioriate in viata D-vstra'!?. Ascultati-l si cititi-l pe pr.Calistrat Chifan..Taina Faradelegii.El spune acolo asa : nimeni din cei ce nu se sacrifica' din mancatul carnii,nu poate intelege pe cel nebun in Hristos.V-ati luat de mine cu mistoul la citatul me "cei de jos nu pricep mintea nebunului in Hristos", nu ma deranjat acel misto,ca' nu m-a lovit pe mine. Cititi Doamna' si ve-ti vedea ca Dumnezeu, nu ne va intreba ce scoala' avem , ce pricepere sau ce meserie,sau cat de buni am fost la pat sau ce masini avem.Ne v-a intreba de smintelile care le aducem prin cuvintele noastre(char si pe acest site),ne v-a intreba unde a fost lacrima noastra' la rugaciune, si de ce am fugit de suferinta'....cand EL a facut din toate acestea,numai din iubire pt. oameni. Imi spuneti D-vstra' ca tin pledoarie,va' rog!!!! ,poate a-ti trecut de multe ori pe la tribunal( o fi meseria D-vstra')...dar,eu nu am nimic in comun cu aceasta' "tehnica' " ,stiind ca intr-o zi voi da socoteala' pt. cuvantul meu. Stiti Doamna' ca sunt oameni care nici nu stiu sa' scrie,dar inima lor e la Dumnezeu si n-ar jigni pe nimeni nici macar cu cuvantul(aruncat asa la misto).Cititi-l pe Arsenie Papacioc,sau vizionati pe youtube,sa' vedeti ce spune....spune asa: "iubitilor,de toate am facut in viata',dar nimic nu mi-a adus folos sufletului meu,asa cum mi-a adus suferinta". Da,Doamna' suferinta a fst cea care m-a adus mai aproape de Dumnezeu,si-i Multumesc Domnului pt.asta. Sa' va' spun ceva ce mi s-a intamplat duminica trecuta'in biserica'..: multa' lume,bine imbracati,grasunei,vorbareti..etc, eram cu fiul meu intr-un colt..se apropie o femeie cu copilul ei,frumos imbracata',dar cu fusta la nivelul genunchilor...eu ma' gandeam,cum sa' stea in genunchi pe gresia rece a bisericii...eee!! m-am inselat, a fost singura care nu si-a menajat genunchii,si i-a strivit de gresie..cand altii,stateau pe bancute(nefiind poate chiar asa bolnavi)....catre sfarsit,cand am vazut inca' un om care prefera' sa'-si striveasca' genunchii,aveam un sentiment de credinta' mult mai adanc,imi venea sa' merg si sa'-i spun ..lasati-ma sa' pup acei genunchi,intr-u care v-ati ostenit.Credinta,nu se face la televizor,sau pe acest site...nu!!,credinta o cunoasteti doar in suferinta',indiferent pt. cine sau pt. ce suferi. A-ti spus undeva...' nici macar duhovnicie '...Doamna',duhovnicia nu o facem in cuvinte sau pe scaun...o facem din strivirea inimii,din ascultare,din post si multa' rugaciune. Nu vad la D-vstra' sa' cunoasteti ceva din strivirea inimii,din moment ce ,pe mine ma' luati la misto,si nu ma' acceptati asa cum sunt(sau tipa care se credea crestina', si face corectii gramaticale.....coerente,sa'-i folosesc cuvantul)...ascultare,cunoaste-ti cele 10 porunci ale Domnului!?...Da!?..."iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti".. ori poate nu suntem aproape ca distanta'...dar inaintea Domnului toti suntem la fel ,prosti si destepti, saraci si bogati..ca' Dumnezeu face sa' rasara' soarele si peste cei drepti si peste cei pacatosi. Citatul D-vstra' ''O senzatie e mult mai apropiata de Dumnezeu decat o idee despre El!'',ar trebui sa' va arate calea,lumina.Este un citat tare drag mie...inainte de a mai judeca pe altii (mai ales gramatical,ceva stupid),sau pt. cuvintele lor ca "pledoarie" sau pt. suferinta lor...cred ca ar trebui sa' fiti atenta' la acea..''senzatie". Haideti sa' ne acceptam unul cu altul ,asa cum suntem...precum bogatii se pot mantui prin saraci...asa si desteptii se pot mantui prin cei prosti...nu credeti!?....cercetati,precum D-vstra' ati afirmat,ca omul are voie sa' cerceteze... ''Doamne daruieste lumii intregi sa' te cunoasca' in Duh Sfant,ca sa' cunoasca' bunatatea si iubirea Ta"....cu respect,Doamne ajuta'.
"Am vazut pe multi oameni cazand in pacat din pricina vorbelor lor, insa aproape pe nimeni din pricina tacerii". Sfantul Ambrozie

[heaven]

"Da,iubeste-ti aproapele CA PE TINE INSUTI!"....oare cati inteleg cu adevarat aceasta semnificatie?Nu de alta dar la teorie toti suntem tari,la practica mai putin...
Daca pe tine insuti nu te poti iubi,nu iti poti oferi armonie,bucurie,liniste interioara,credeti dumneavoastra ca ii poti oferi altcuiva?
Si eu spun ca suntem oameni,gresim,se poate intampla ca dupa ani de zile de casnicie partenerul sau partenera sa faca o greseala mai mare si ca dupa ce cantarim bine lucrurile,am putea sa incercam sa mai dam o a doua sansa.Dar de aici pana la a sta sa te distrugi pe tine incet si sigur,in urma unei relatii in care primesti umilinte,agresivitate verbala,fizica si mai ales cea emotionala,care face ravagii,lasa traume adanci...apoi e cale lunga ca de la cer la pamant!
Vad ca oferiti n citate,insa eu nu stiu daca partenera dvs de viata v-ar insela constant sau ar face alte lucruri grave care v-ar face sa suferiti,ati putea sta senin langa ea rugandu-va de dimineatza pana seara ca aceasta sa se indrepte...
Desigur,este firesc sa luptam pentru ceea ce iubim,sa ii fim alaturi celuilalt la bine si la greu,insa cat sa stai intr-o relatie toxica,ce te poate imbolnavi mental,fizic?Ani de zile?
In plus,fiecare om are dreptul de a alege in viata,chiar sa si greseasca este un drept al sau,fiecare suntem responsabili doar de faptele noastre si nu ale mamei,tatalui,fratelui,sotului,sotiei etc
Si va rog nu ma luati cu lozinca " barbatul se mantuieste prin femeia lui si femeia prin barbatul sau"...practic vorbind nu functioneaza si spiritual,daca vreti,nu e dreptul nostru sa intervenim in cursul vietii celuilalt si sa incepem sa il schimbam daca el nu doreste acest lucru,pentru ca schimbarea omului este necesar sa vina din interiorul sau ca sa fie valabila,nu din exterior.