Din nou despre suflet

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ca şi cum Duhul Sfânt nu ştia această realitate ontologică... Nu vă faceţi probleme, sunt texte şi în NT, dar n-am mai apucat să le postez. Între timp topicul a fost închis.

Poate doar in „Noul Testament Adventist” exista asemenea texte din care sa reiasa ca Hristos n-a inviat firea umana si ca starea ontologica a umanului a ramas tot despartita de Dumnezeu.

Nici daca cititi Biblia up-side-down, nici daca decupati si faceti colaje si acrostihuri din litere luate la intamplare, nu poate reiesi din NT ca starea ontologica a firii umane a ramas in continuare despartita de Dumnezeu prin moartea-thanatos.

Dvs. negati in fond, faptul ca Hristos a inviat firea umana , ca a repus-o din nou in legatura cu Dumnezeu. Dvs. vreti pesemne sa gasiti in NT texte care neaga invierea firii umane ori din care sa reiasa ca Hristos a inviat-o ca s-o tina doar pentru El, nu sa ne-o dea noua.

Puteti sa cautati mult si bine, unto the ages of ages!

Daca totusi va veti hotari odata si-odata sa cititi Scriptura cu ochii mintii deschisi, nu veti putea trece nicicum peste urmatoarea idee absolut fabuloasa, afirmata inca din prima pagina despre om: Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau spre a ajunge la asemanarea Sa.

Citind fara ochelarii imprumutati de la Helen White, nu veti putea trece nici peste urmatoarea afirmatie din NT care o lumineaza pe prima: „cel ce mananca Trupul Meu, ramane intru Mine si Eu intru el” , si inca, „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, VIU va fi”, si inca, omul e menit sa ajunga „partas dumnezeiestii firi”, adica sa-L salasluiasca prin har in faptura sa pe Insusi Cel ce este Lumina lumii, care in veci nu poate fi stinsa. Incepand inca de aici si acum.

Dumnezeu l-a creat pe om ca o fiinta extrem de complexa si sofisticata, o simbioza tainica dintre materie si duh, creata asa tocmai pentru ca El Insusi sa vietuiasca in om, nu in exteriorul lui, asa cum a zis de atatea ori: „cel ce mananca Trupul Meu ramane intru Mine si Eu intru el.”

Nu e vorba de trupul de carne, (in greaca „sarx”), ci de trupul indumnezeit, inviat, pnevmatizat (in greaca „soma pnevmatikon”), trupul mistic aflat doar in painea euharistica.

In felul asta, hranind-se omul cu Viata harica, atat euharistic cat si respectand tot ce a mai zis, devine el insusi Viu in sens haric si incet-incet „partas dumnezeiestii firi”, asa cum ar fi ajuns treptat si Adam daca
s-ar fi hranit doar cu ce i-a zis Dumnezeu.

Cand Hristos a inviat firea umana, l-a repus pe Adam si pe noi, toti urmasii lui, in punctul de dinainte de ruptura ontologica de Dumnezeu.
Moartea-thanatos, ruptura, prapastia ontologica intre Dumnezeu si intreaga umanitate NU mai exista. Hristos a inviat firea umana o data pentru totdeauna!

Odata ce Hristos a inviat firea umana, orice ipostas (persoana) poate trai anticipat Imparatia, caci ea este deja in noi dar nedesavarisit, isi poate incepe propria calatorie de la chip la asemanare, asemenea lui Adam, si poate avea din nou Viata harica, hranindu-se inca de pe acum din rodul Pomului-Vietii-Vesnice-Fara-Intermitente, care nu e altul decat Crucea cu unicul ei Fruct dat spre mancare lumii.