Sfintii Zilei

[andra_v]

În prealabil postat de glykys

Pe google am aflat: http://www.parohiaherastrau.ro/.

Multumesc!

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Soborul celor doisprezece Apostoli. În Biserica Ortodoxă Română este cinstit astăzi şi Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, un monah cu viaţă îmbunătăţită, care a trăit în veacul al XIV-lea, la Mănăstirea Râmeţ.
Încă din tinereţe, Cuviosul Ghelasie a preferat, în locul activităţii în lume, liniştea sihăstrească. Înainte de a ajunge stareţ al mănăstirii, Cuviosul Ghelasie a petrecut mai mulţi ani ca pustnic pe valea pârâului Râmeţ, a dobândit darul facerii de minuni şi s-a remarcat prin viaţa sa duhovnicească smerită. În tradiţia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care, împreună, se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. După o perioadă de timp, la insistenţele părinţilor, a acceptat să fie conducătorul spiritual al Mănăstirii Râmeţ. Dintr-o inscripţie de pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii de la Râmeţ, aflăm că el nu a fost doar stareţ al Mănăstirii Râmeţ, ci şi arhiepiscop al Transilvaniei.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Soborul celor doisprezece Apostoli. În Biserica Ortodoxă Română este cinstit astăzi şi Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, un monah cu viaţă îmbunătăţită, care a trăit în veacul al XIV-lea, la Mănăstirea Râmeţ.
Încă din tinereţe, Cuviosul Ghelasie a preferat, în locul activităţii în lume, liniştea sihăstrească. Înainte de a ajunge stareţ al mănăstirii, Cuviosul Ghelasie a petrecut mai mulţi ani ca pustnic pe valea pârâului Râmeţ, a dobândit darul facerii de minuni şi s-a remarcat prin viaţa sa duhovnicească smerită. În tradiţia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care, împreună, se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. După o perioadă de timp, la insistenţele părinţilor, a acceptat să fie conducătorul spiritual al Mănăstirii Râmeţ. Dintr-o inscripţie de pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii de la Râmeţ, aflăm că el nu a fost doar stareţ al Mănăstirii Râmeţ, ci şi arhiepiscop al Transilvaniei.

1. Odata, fiind cu ucenicii la adunat fan si fiind mare arsita, Cuviosul Ghelasie a cazut in genunchi la rugaciune. Apoi, insemnandu-se cu semnul crucii, a lovit cu toiagul in pamant, de unde a iesit un izvor de apa rece, care se vede pana astazi si este numit Fantana vladichii.
2. In traditie se spune ca atunci cand Sfantul Ghelasie a adormit intru Domnul, clopotele de la sapte biserici au inceput sa sune singure. Fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii de piatra si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui.
3. Prin anul 1925, in timpul unor inundatii in zona manastirii Ramet, apele au scos la suprafata un craniu galben si bine mirositor, care a ocolit biserica de trei ori si s-a asezat pe fereastra altarului. Luandu-l cu evlavie, preotul de atunci l-a ingropat in partea dreapta a bisericii. Dar prin 1937-1938, apele au scos din nou la suprafata craniul, fara ca cineva sa stie a cui este.
Dupa o vreme a venit la manastire o femeie din Negresti-Oas, pe nume Maria. Aceasta, fiind bolnava de epilepsie, a avut o descoperire cum ca acel craniu este al Sfantului Ghelasie si are darul vindecarii. Parintii au savarsit Taina Sfantului Maslu pentru femeie si dupa ce ea s-a atins de capul sfantului, s-a vindecat de suferinta ei.
4. O femeie pe nume Elisabeta, din Albina-Timis, venind la Ramet si sarutand capul sfantului, s-a indoit de puterea lui. indata mana dreapta i s-a umplut de un miros greu si nu se mai putea inchina. Dupa trei zile de rugaciune in genunchi la moastele sfantului, sanatatea i-a revenit si mirosul a disparut.
5. Un sectar din Cacova-Alba, a venit la manastire paralizat, intr-un car cu boi. Dupa rugaciuni indelungate la moastele sfantului, a plecat acasa tamaduit, iar dupa aceasta s-a intors impreuna cu toata familia la ortodoxie.
Multe date despre manastire veţi afla de pe site-ul Manastirii Ramet .

[Ekaterina]

Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti s-a nascut la inceputul secolului al XIV-lea. Sfantul Leontie a intrat in monahism de tanar, la Manastirea Bogdana din Radauti, primind numele Lavrentie. Dupa o vreme se retrage in sihastrie, unde a construit un schit ce avea sa-i poarte numele: "Schitul lui Lavrentie“.

Pravila pentru obstea de aici era urmatoarea: hrana o singura data in zi, la asfintitul soarelui, afara de sarbatori; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul noptii pana dimineata - priveghere in biserica, dupa randuiala Sfantului Munte si traditia pustniceasca.

http://www.crestinortodox.ro/calenda...ti-119961.html

[Ekaterina]

Sfantul Stefan cel Mare s-a nascut din binecredinciosii crestini Bogdan Voda, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Musatinilor, si din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor. Sfantul Stefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei intre anii 1457-1504 si este cunoscut ca aparator al crestinatatii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Potrivit Traditiei mergea de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Asa ne explicam de ce nu a fost numai un aparator al tarii, ci si un marturisitor al credintei.

http://www.crestinortodox.ro/calenda...re-119976.html

[costel]

Stefan cerea vietuitorilor de la Zografu: "Sa-l scrie la Proscomidie pe el, pe sotia sa si pe copii si sa-i cante sambata seara un paraclis si martea o Liturghie si sa-l pomeneasca pana va fi in viata, iar dupa aceea sa-i faca in anul intai pomenirile obisnuite si apoi sa-i faca intr-o zi din an seara Parastas si dimineata Liturghie".


Ce bine ar fi ca toti conducatorii nostri sa aiba astfel de cereri.

[andra_v]

20 de ani de la canonizarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

La 2 iulie 1504, după 47 de ani de slujire a poporului cu timp şi fără timp, în vremuri de furtună, alesul lui Dumnezeu Ştefan, Domnul Moldovei, s-a mutat la locaşurile de veci. Țara „l-a îngropat cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci cunoşteau toţi că s-au scăpat de mult bine şi multă apărătură”.
Trupul a rămas la „mănăstirea sa cea iubită”, iar sufletul a mers alături de Hristos Domnul său, cu a cărui putere a câştigat biruinţe, a zidit locaşuri sfinte şi a condus supuşii către mântuire. De acum înainte poporul îi va spune „sfântul Ştefan vodă”. Cinstirea sa ca sfânt va străbate secolele, iar Eminescu va exprima cu limpezime locul pe care slăvitul domn al Moldovei îl are în istoria mântuirii românilor, sesizând că mormântul său este „altarul conştiinţei naţionale”, iar Mănăstirea Putna este „Ierusalim al neamului românesc”.

http://putna.ro/revista2012/articol3