Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Decebal]

În prealabil postat de ioan cezar

Cautarea personala a harului lui Dumnezeu, cufundarea in umilinta si iubire jertfelnica, incep si se intemeiaza mereu pe Sfintele Taine.

De fapt şi aici avem de-a face cu încă o răstălmăcire a adevărului prin prisma ortodoxistă. Căutarea lui Dumnezeu, dincolo de anumite cazuri unde vine din iniţiativa omului, se face în baza propovăduirii Bisericii, atât prin propovăduirea propriu-zisă cât şi prin faptele şi roadele pe care le arată creştinii şi cu care îi atrag pe alţii la creştinism. La Christos vine cel care este atras de Tatăl, după cum spune foarte clar evanghelia după Ioan.

Însă ortodocşii ce s-au învăţat ei? Că nu trebuie ei să meargă să propovăduiască pe Christos şi mântuirea, ci că oamenii trebuie să vină la ei şi să îi caute. Oamenii trebuie să vină la ei şi să se milogească de ei să fie băgaţi în seamă, oamenii trebuie să meargă să îi aştepte pe la margini de drumuri, pe la colţuri de străzi, eventual să le mai vâre şi câte un plic cu bani în buzunarul de la sutană sau o altă "atenţie", pentru ca să fie băgaţi şi ei în seamă de DOMNI. Mai înainte vreme apostolii erau trimişi de Christos la propovăduire, DOMNII ortodocşi nu trebuie să facă astea, ei nu se încurcă cu mizilicuri dintr-astea, ei aşteaptă să vină alţii să se milogească de ei, să se ploconească în faţa lor doar, doar i-ar băga şi pe ei DOMNII în seamă.

Au ajuns unii să creadă că e de ajuns să ai niscaiva studii "teologice" şi să mai ai şi nişte cunoştinţe bine poziţionate pentru a accede la statutul de DOMN. Nu mai trebuie să fie ei înşişi trecuţi prin calea cea strâmtă, nu mai trebuie ei înşişi să dovedească ceva cu viaţa lor, nu mai trebuie ei înşişi să arate propriile lor competenţe şi propria lor alegere, nu, cu diploma şi cu pilele şi relaţiile bine ancorate ai mari şanse să ajungi un DOMN printre alţi DOMNI. Şi asta în buna tradiţie balcano-bizantinoidă în care statutul de preot, scuze de DOMN, se lua din tată în fiu, cu niţică ştiinţă a alfabetului, a câteva glasuri, acolo un "Doamne, strigat-am", câteva noţiuni elementare, şi gata DOMNUL era bun şi i se cânta, în ciuda cruntei realităţi, "Vrednic este" şi aşa ajungea DOMNUL DOMN. Nu trebuia să dovedească nimic, nu trebuia să se nască din Dumnezeu, nu trebuia să aibă parte de transformarea spirituală şi nici să o arate cuiva. Şi cui ar fi trebuit să o arate de vreme ce şi superiorii nu erau cu mult mai mult decât el, şi erau tot DOMNI, nişte DOMNI mai mari, cu relaţii pe la cei mai mari prin politichie, dar tot DOMNI, DOMNOŞI DOMNI. În orice societate spirituală care se respectă, nobilitatea, nobleţea, domnia mai trebuie şi dovedite în prealabil, alegerea de la Dumnezeu trebuie arătată, dovedită, se trec probe sub ochii unora care au dovedit înaintea lor şi au discernământul cizelat pentru a şti şi pentru aprimi de la Dumnezeu înţelegere de a discerne care sunt aleşii, hirotoniţii lui Dumnezeu, şi abia apoi poţi accede la statutul de păstor al altora. Dar în ortodoxia balcanică nu trebuie să arăţi prea multe nimănui; o să le arate ei DUPĂ ce vor ajunge DOMNI.

Iar pe lângă propovăduire, creştinismul mai seducea şi mai seduce prin faptele şi harurile sau harismele creştinilor. Dar în ziua de azi creştinii nu mai trebuie să dovedească nimic nimănui. Că doar pe ei îi cheamă creştini din neam în neam. ("Cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună", după cum grăieşte "marea" înţelepciune creştină crescută prin plaiurile strămoşeşti.) La ei încreştinarea e cu numele, şi vom mai vedea noi DUPĂ dacă o mai fi loc şi de altceva. Pâna la Sfintele Taine mai este deci cale lungă dar ortodocşii balcanici nu vor să o parcurgă, ei nu concep să se înjosească, să se coboare până la nivelul evangheliei de la statutul lor înalt, de la semeţia lor domnească. Că în ortodoxia balcanică de fapt toţi sunt DOMNI. Aşa, din oficiu.

În prealabil postat de ioan cezar

Ele au fost randuite in Sfanta Biserica de Insusi Hristos, prin Duhul Sfant, asadar nu vin de la oameni ci vin in dar de la Dumnezeu.

N-or fi venind ele de la oameni, dar vin prin oameni, şi pentru că vin prin oameni atunci este necesar ca aceia care le "administrează" să mai şi ştie despre ce este vorba cu Tainele acelea, şi să mai şi ştie să le administreze. Dar la ortodocşii balcanici aceste "mizilicuri" nu sunt necesare, că doar la ei harul lucrează ex opere operato. Ei nu trebuie să ştie că Botezul este taina regenerării spirituale, şi că prin urmare această regenerare spirituală trebuie să mai şi aibă loc şi să se mai şi vadă, prin viaţă, prin fapte, prin transformarea gândirii, a inimii, a modului de viaţă de la cel vechi la cel nou, în Christos. Nu, ei ştiu că DOMNII trebuie să îl bage acolo în apă şi să îi facă slujba, şi gata "regenerarea". Nu mai trebuie credinţă, nu mai trebuie propovăduire, nu mai trebuie fapte, nu mai trebuie pocăinţă sau întoarcere la Dumnezeu, nu mai trebuie eforturi pentru rodirea harului botezului pentru ca regenerarea să fie simţită şi trăită cu cât mai la adâncul şi rădăcina fiinţei. Nu, ortodocşii balcanici nu se înjosesc cu regenerarea, ei merg pe principiul că "cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună" şi cu asta basta. Gata!!, şi nimeni nu mai are voie să comenteze.

În ortodoxia balcanică recentă, cel care botează nu trebuie şi el să fie un iniţiat autentic al Misterului Botezului, că doar harul lucrează şi-aşa la cene are sămânţa bună. Dacă nu lucrează harul, înseamnă că n-ai avut sămânţa bună. În orice societate spirituală care se respectă, (şi vedem că ortodoxia balcanică de larg consum, consumeristă şi de dată recentă dă pe din afară de respect de sine şi de alţii) orice neofit este dus la iniţierea în Mistere de către oameni care sunt deja iniţiaţi, adică la nivel spiritual, nu doar după "sămânţa bună", ci după sămânţa dumnezeiască ce rodeşte regenerarea spirituală autentică şi ieşirea din întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. În ortodoxismul balcanic de dată recentă lucrurile nu mai trebuie să stea aşa; aici harul lucrează altfel, oamenii nu trebuie să fie pregătiţi, este suficientă rostirea mecanică şi nesimţită a crezului, şi gata, cine are sămânţa bună tot botează şi cunună. Că doar ăsta este rolul DOMNULUI, nu să călăuzească spiritele la regenerare în Christos şi la o viaţă autentică în harul Sfântului Spirit, nu să călăuzească sufletele spre renaştere spirituală şi spre ieşirea din întunericul necunoaşterii, al necredinţei şi al egoismului spre lumina cunoaşterii, a credinţei şi a jertirii de sine aşa încât Christos şi Tatăl să găsească locaş la el, ci rolul DOMNOSULUI (strămoşesc, de sămânţă bună) este să facă botezurile, cununiile, îngropăciunile, parastasele, sfeştaniile, etc etc etc. Din câte am înţeles chiar în paradigma asta falimentară din punct de vedere spiritual (după cum se şi vede dealtfel cu ochiul liber şi de la mare distanţă) sunt şi educaţi prin şcolile de teologie de prin România, că ăsta ar cam fi rolul DOMNOSULUI. Şi se vede care este rodul paradigmei falimentare a ortodoxismului balcanic recent. Pentru cine are ochi să vadă, minte să înţeleagă şi mai are şi bună-credinţă să accepte, bună-credinţă extrem de ciudat de absentă la "ortodocşii" balcanici recenţi de România cu toată "ortodoxia" lor făcută pe gustul şi placul oamenilor şi pentru evenimentele "speciale" din viaţa lor, adică botezurile şi cununiile. Că dacă tot ai sămânţa bună, măcar cu atâta să te alegi. Crucea este pentru alţii, pentru fraierii care nu au prins şpilul DOMNOŞILOR.