Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mie mi se pare că nu facem bine deosebirea între ceea ce este conform firii, ceea ce este împotriva firii şi ceea ce este peste fire.
Firea în sine (s-a mai spus) nu este rea, fiind creată de Dumnezeu, şi ea se foloseşte de afecte pentru a se conserva: foame, sete, somn, atracţie sexuală ş.a., care, toate, sunt însoţite de plăcere. Sfinţii Părinţi arată clar că afectul nu este păcat, atâta timp cât el serveşte scopului său. Atunci când se caută plăcerea în sine, desprinsă de rostul ei, ne situăm sub fire sau împotriva firii, respectiv în păcat.

E adevărat că Hristos ne-a chemat la o viaţă peste fire, viaţa în har, viaţa cu El. Dar nu condamnând firea (căci a venit „mâncând şi bând”, binecuvântând şi nunta), ci transfigurând-o. Plăcerea însăşi se poate transfigura, dacă toate câte le gustăm ştim că le primim din mâna lui Dumnezeu şi-I mulţumim pentru ele.

Iar dacă rugăciunea nu o putem păstra în acele momente, poate e din cauză că nu e pentru cei căsătoriţi rugăciunea continuă. Măcar de-ar fi ea întreruptă doar atunci. Cine vrea să se roage neîncetat, poate că trebuie să ducă o viaţă mai înaltă, ascetică, nu în căsătorie, care implică şi viaţa firească. Totuşi, chiar şi părintele Stăniloae spunea că omul nu poate (sau nu e făcut) să stea tot timpul în genunchi (sau în rugăciune). Are şi alte lucruri binecuvântate de făcut.

Trebuie să ştim să împletim firea cu harul, căci nu sunt incompatibile, împuţinându-ne treptat în cea dintâi şi crescând în cel din urmă.

Subscriu asertiunii tale frate N.Priceputu. Asa este.
Doamne ajuta.

[Teodosie]

Eugen7
A , pai cu cizmarul acela era o taina mare .Nu spune cate placeri senzoriale avea el sau nu avea Antonie asta nu stim dar stim de ce il intrecea pe Sf Antonie cel mare : pentru ca statea si se uita la fiecare om ( probabil nealegand "ereticii" agarenii etc ) si zicand " si acesta se mantuiesta iar eu pier" .Lucrare deosebit de grea, cea mai grea posibila pe care au avut-o doar sfintii mari gen Siluan , e iadul deznadejdii sfintitoare al smereniei desavarsite care este periculoasa pentru noi ca din asta se pot pierde mintile. Pogorare la iad de viu nu oricine face asa ceva.
A propos de placerile sfintilor , la un mare sfant ajunge un om si spune ca asa buna mancare avea si asa gust cum el in viata lui nu a simtit ( o mancare obisnuita era cu ceapa paine etc ), caci cuviosii curatindu-se traiesc placerile senzoriale mult mai intens decat noi dar o intensitate lina inocenta, pur si simplu au senzorul neprafuit , degeaba peisajul e frumos da ai cataracta.

Sa nu-i compatimim pe sfinti ca ei au de toate , noi n-avem si ni se pare ca avem.

[Eugen7]

În prealabil postat de Teodosie

Eugen7
A , pai cu cizmarul acela era o taina mare .Nu spune cate placeri senzoriale avea el sau nu avea Antonie asta nu stim dar stim de ce il intrecea pe Sf Antonie cel mare : pentru ca statea si se uita la fiecare om ( probabil nealegand "ereticii" agarenii etc ) si zicand " si acesta se mantuiesta iar eu pier" .Lucrare deosebit de grea, cea mai grea posibila pe care au avut-o doar sfintii mari gen Siluan , e iadul deznadejdii sfintitoare al smereniei desavarsite care este periculoasa pentru noi ca din asta se pot pierde mintile. Pogorare la iad de viu nu oricine face asa ceva.
A propos de placerile sfintilor , la un mare sfant ajunge un om si spune ca asa buna mancare avea si asa gust cum el in viata lui nu a simtit ( o mancare obisnuita era cu ceapa paine etc ), caci cuviosii curatindu-se traiesc placerile senzoriale mult mai intens decat noi dar o intensitate lina inocenta, pur si simplu au senzorul neprafuit , degeaba peisajul e frumos da ai cataracta.

Sa nu-i compatimim pe sfinti ca ei au de toate , noi n-avem si ni se pare ca avem.

Frate Teodosie sunt intru totul de acord cu afirmatiile dumintale.
Doamne ajuta.

P.S. Din cate am inteles pana in prezent (conform filocaliei dar nu exclusiv) cu demonii mandriei si ai slavei desarte (precum si derivatii ale acestora ca trufia...) nu se poate lupta altfel decat prin smerenia totala si onesta ce nu este posibila decat tinandu-ne doar mintea (si nicidecum persoana) in iad (insa nicidecum in interactiunea cu demonii...)
Lupta cea adevarata se da pentru participarea la Sfintele Taine, la Sfanta Liturhgie... doar asa luptam eficient cu patimile, pacatele, duhurile necurate. Sporirea Bisericii inseamna sporirea harului si sporirea harului inseamna sporirea imparatiei lui Dumnezeu in detrimentul imparatiei duhurilor demonice...

[Teodosie]

De acord si eu cu completarea dvs.
Sa ajute Domnul si cu faptele ca la teorie ne-am inteles

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Teodosie

Eugen7 , pai cu cizmarul acela era o taina mare .Nu spune cate placeri senzoriale avea el sau nu avea Antonie asta nu stim dar stim de ce il intrecea pe Sf Antonie cel mare : pentru ca statea si se uita la fiecare om ( probabil nealegand "ereticii" agarenii etc ) si zicand " si acesta se mantuiesta iar eu pier" .Lucrare deosebit de grea, cea mai grea posibila pe care au avut-o doar sfintii mari gen Siluan , e iadul deznadejdii sfintitoare al smereniei desavarsite care este periculoasa pentru noi ca din asta se pot pierde mintile. Pogorare la iad de viu nu oricine face asa ceva.

Apropos de placerile sfintilor , la un mare sfant ajunge un om si spune ca asa buna mancare avea si asa gust cum el in viata lui nu a simtit ( o mancare obisnuita era cu ceapa paine etc ), caci cuviosii curatindu-se traiesc placerile senzoriale mult mai intens decat noi dar o intensitate lina inocenta, pur si simplu au senzorul neprafuit , degeaba peisajul e frumos da ai cataracta.

Sa nu-i compatimim pe sfinti ca ei au de toate , noi n-avem si ni se pare ca avem.

Da! Foarte adevarat. Cred ca aici de fapt e marea problema a celor care aleg de timpuriu calea monahala. Ei se roaga mereu, fac ascultare, se infraneaza de la toate poftele si fug de pacat pe cat ii calauzeste pe ei constiinta. Dar de aici (cazul Sfantului Siluan) exista riscul ca smerenia sa-si piarda "obiectul". "... Atat timp cat fac voia lui Dumnezeu, si mai si primsc semne ca Dumnezeu ma iubeste, nu am de ce sa ma simt vinovat... Primesc pentru ca... merit!" Un mirean, oricare ar fi el, si oricat ar incerca sa faca voia lui Dumnezeu, traind in lume, nu se poate feri de pacat. Iar asta ii aduce certitudinea clara de pacatosenie si implicit de smerenie. Sau cel putin asa ar fi firesc (cazul cismarului spre exemplu).